Strategia lui Trump pentru America Latină amintește de McKinley: protecționism, expansiune și nostalgie imperială
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Statele Unite ale Americii își schimbă strategia globală sub președinția lui Donald Trump, reorientându-se către emisfera vestică. Această abordare marchează o revenire la doctrina Monroe și politicile expansioniste ale președinților McKinley și Theodore Roosevelt, adaptate pentru secolul al XXI-lea. Potrivit unei analize publicate de cunoscuta revistă Politico, Trump încearcă să redefinească rolul SUA în America Latină și Caraibe.
Cuprins:
Revenirea la doctrina Monroe
Doctrina Monroe, enunțată în 1823, a fost inițial o poziție defensivă împotriva influenței europene în America. Sub Trump, aceasta este transformată într-o strategie ofensivă de dominare a emisferei vestice. Președintele american vede regiunea ca pe un domeniu de controlat, nu doar de protejat.
„Trump, acum în al doilea mandat, reînvie în mod conștient această moștenire - sfera lui Monroe, fortăreața tarifară a lui McKinley, imperiul managerial al lui Roosevelt - dar o reîmpachetează pentru anii 2020.”, subliniază Politico.
Venezuela - test pentru noua strategie
Venezuela a devenit terenul de testare pentru această nouă abordare. Administrația Trump a catalogat regimul lui Nicolás Maduro drept corupt și periculos, justificând astfel o atitudine beligerantă. Scopul declarat este resetarea echilibrului strategic în America.
Mai mult, Nicolas Maduro a fost avertizat de un influent senator american să se refugieze în Rusia sau China fiindcă „zilele îi sunt numărate”.
„Dacă Irakul a fost teoria Big Bang a lui George W. Bush pentru transformarea regională, atunci Venezuela a devenit testul lui Trump pentru reingineria emisferică", notează Politico.
Protecționism și expansiune
Strategia lui Trump combină protecționismul economic cu aspirațiile teritoriale, într-o manieră similară cu cea a președintelui McKinley la sfârșitul secolului al XIX-lea. Zidul și tarifele sunt prezentate ca măsuri de protecție, dar servesc și ca bază pentru o posibilă expansiune viitoare.
„Zidul Trump de oțel și tarife poate a fost promovat ca un opiu al maselor, dar scopul său de bază - de a fabrica un perimetru protector în timp ce reorientează America spre interior - transmite aceeași predică precum evanghelia tarifară a lui McKinley”, explică articolul din Politico.
Miami - noua capitală geopolitică
În viziunea lui Trump, Miami devine centrul de comandă al noii strategii hemisferice. Orașul conectează o rețea de actori politici și economici din întreaga regiune, de la disidenți cubanezi la lideri ai opoziției venezuelene și investitori columbieni.
„Miami conectează rețeaua emisferică pe care Trump tânjește să o comande - legând disidenți cubanezi, lideri ai opoziției venezuelene, investitori columbieni și șoimi ai securității regionale într-o singură grilă operațională care dislocă schema Belt and Road a Chinei”, scrie Politico.
Confruntarea cu China
Noua doctrină Monroe a lui Trump vizează în special excluderea influenței chineze din emisfera vestică. Președintele american folosește sancțiuni economice, presiuni tarifare și demonstrații de forță navală pentru a contracara prezența Chinei în țări precum Argentina, Brazilia, Peru și Venezuela.
„Acest Monroeism accelerat nu este despre rezistența la interferența străină; este despre expulzarea prezenței străine în întregime”, subliniază articolul.
Vestul Americii de Sud, un spațiu al mitului american
Strategia lui Trump pentru emisfera vestică nu este doar economică, ci și simbolică. El vede regiunea ca pe un spațiu al mitului american și al destinului manifest renăscut. Proiectele de infrastructură și coridoarele de resurse sunt considerate trofee ale dominației americane.
Nostalgia lui Trump pentru o eră de dominație americană
Noua strategie a lui Trump pentru emisfera vestică reprezintă o reorientare majoră a politicii externe americane. Aceasta combină elemente din doctrinele istorice ale SUA cu realitățile secolului al XXI-lea, vizând consolidarea dominației regionale și excluderea influențelor externe, în special a Chinei.
Articolul Politico concluzionează: „Ceea ce-i unește pe Monroe, McKinley și Trump este acel instinct american recurent de construire a ordinii - mai întâi teritorial, apoi industrial, acum digital. Monroe a trasat perimetrul. McKinley l-a umplut. Roosevelt l-a pus în mișcare. Un secol mai târziu, Trump îl revendică.”
Această nouă abordare reflectă atât nostalgia pentru o eră de dominație americană, cât și recunoașterea noilor realități geopolitice și economice globale. Rămâne de văzut cum va influența această strategie relațiile SUA cu vecinii săi din emisfera vestică și cu restul lumii.
