Nişte
zăbăuci cu creierul înecat de pălincă şi uns cu slănină au făcut iarăşi valuri la Odorheiu Secuiesc. Împopoţonaţi, unii, în costume militare şi-n scenografii potrivite poate în pusta ungară, mai ales ciracii Parti- dului Civic Maghiar, manipulaţi de Consiliul Naţional (?) Secuiesc, au apăsat cu putere pedala absurdă a autonomiei teritoriale.
La Odorhei, tupeul a mers până la a se hotărî lansarea oficială de hărţi, imn, drapele şi alte însemne specifice unui stat. Stat în stat, cum ar fi ţinutul Secuiesc, unde respectivele steaguri deja flutură abuziv pe clădirile oficiale. Vicele CNS, Ferenc Csaba, nici nu ezită să ceară “reformă teritorială” şi “drepturi colective”. Concept ridicol şi dezavuat net în UE, care apreciază tocmai largheţea Constituţiei române în privinţa minorităţilor.
Cum au reacţionat partidele? UDMR, fireşte, ipocrit. Vadim (PRM) şi-a păstrat stilul inflexibil, cerând tratamentul de şoc al puşcăriei. Corlăţean (PSD) se întreabă retoric “oare ce le lipseşte?”. Liberalii au vorbit parcă despre o altă ţară. Iar vicele PD-L Ioan Oltean (ardelean?) s-a mulţumit să se “delimiteze”. Nimic de la Preşedinţie.
La Guvern, Boc (“Ştefan cel Mare al zilelor noastre”, cum îl numea Oltean) a tăcut ca mutul, ocupat să-şi parafeze “asumarea”. Explicaţia e simplă. Fiecare ia în calcul, pentru prezidenţiale, doar voturile din Secuime. Restul nu contează.