Stresul termic provocat de căldură, noua realitate pentru români. Cele mai fierbinți puncte de pe harta țării

Analiza pe baza indicelui UTCI (Universal Thermal Climate Index) arată clar că severitatea căldurii s-a intensificat în ultimele opt decenii, iar unele zone ale României suportă cea mai mare povară – cu sute de ore caniculare pe an și o creștere de peste 15-20 ore pe deceniu. 

„Distribuția geografică este inegală: zonele montane rămân relativ protejate, însă vaste regiuni de câmpie se confruntă cu un risc termic tot mai mare. Diferențele față de media națională evidențiază «puncte fierbinți» unde populația este expusă constant unui stres termic peste medie”, afirmă Bogdan Antonescu, cercetător în domeniul meteorologiei și climatologiei la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului. 

Ce este stresul termic

Sfârșitul lunii iunie a adus deja temperaturi foarte ridicate, care au depășit 35 de grade Celsius (°C). Vara anului trecut a fost una cu extreme de temperaturi cu valuri de căldură persistente. Odată cu aceste temperaturi intervine un factor important: stresul termic, cu impact semnificativ asupra sănătății, productivității, economiei și afectează mai puternic persoanele vulnerabile din punct de vedere socioeconomic.

„Stresul termic apare atunci când corpul uman nu mai reușește să își mențină temperatura internă normală din cauza căldurii excesive din mediu. În asemenea condiții, organismul se suprasolicită pentru a se răcori (de exemplu, prin transpirație, dilatarea vaselor de sânge), ceea ce poate duce la probleme de sănătate de la disconfort și epuizare, până la afecțiuni grave sau chiar deces. Cu cât expunerea la căldură extremă este mai lungă, cu atât riscurile cresc, mai ales pentru persoanele vulnerabile (vârstnici, copii mici, persoane cu boli cronice sau care lucrează în aer liber)”, afirmă cercetătorul, potrivit unei analize publicate de portalul InfoClima.

Recomandări

Ilie Bolojan și Cseke Attila, despre reforma administrației publice locale: „Număr maxim de angajați la primării și CJ-uri”. Ce decizii s-au mai luat

Cum se măsoară stresul termic

Temperatura aerului, de una singură, nu descrie complet cât de greu resimte căldura corpul uman. Umiditatea ridicată îngreunează evaporarea transpirației, vântul ajută la răcire, iar radiația solară sau suprafețele urbane încinse (de exemplu, asfalt, beton) amplifică senzația de cald. Pentru a cuantifica disconfortul termic resimțit de oameni, cercetătorii folosesc indici biometeorologici care îmbină toți acești factori. 

„UTCI estimează temperatura «resimțită» de corpul uman, ținând cont simultan de temperatura aerului, umiditatea relativă, viteza vântului și radiația solară. Practic, acest indice calculează care ar fi temperatura aerului într-un mediu de referință care ar provoca același răspuns fiziologic al organismului ca în condițiile reale observate. 

Astfel, UTCI oferă o măsură unificată a stresului termic, fiind folosit pe scară largă în studiile climatologice și de sănătate pentru a compara condițiile din diferite regiuni și perioade. Indicele UTCI este exprimat în °C echivalente și este însoțit de o scară standardizată a confortului termic. 

Recomandări

Transelectrica, paradisul de stat: bonusuri ilegale de 29 de milioane de lei. Șefii au luat 780 de euro pentru chirie, având locuințe pe lângă București

De exemplu, valori moderate (între aproximativ 9°C și 26°C) indică lipsa stresului termic, condiții confortabile pentru majoritatea oamenilor. La valori mai mari, apar treptat diferite grade de stres termic cauzat de căldură: stres termic moderat (UTCI 26… 32°C), stres termic intens (32… 38°C), foarte intens (38… 46°C) și extrem (peste 46°C)”, spune Bogdan Antonescu.

La valori UTCI sub 0°C apar, de asemenea, categorii de stres termic datorat frigului. Cercetătorul susține că a folosit pragul de 32°C pentru a defini orele cu stres termic generat de căldură, respectiv a numărat orele în care indicele UTCI atinge cel puțin 32°C, acestea corespunzând categoriilor de stres termic intens, foarte intens sau extrem. La asemenea niveluri, căldura devine dificil de suportat și pot apărea efecte fiziologice semnificative (de exemplu, deshidratare, insolație, epuizare termică), motiv pentru care aceste intervale de timp prezintă interes deosebit pentru sănătatea publică.

Hărțile stresului termic în România

Cu ajutorul indicelui UTCI și al datelor meteo, climatologul a realizat trei hărți care ilustrează distribuția și evoluția stresului termic din România:

*Harta 1 – Numărul mediu anual de ore cu stres termic (1990-2024): prezintă, pentru fiecare județ, câte ore pe an, în medie, se înregistrează condiții de stres termic (UTCI ≥ 32°C). Această hartă evidențiază zonele cele mai călduroase din țară, unde populația a resimțit cel mai mult disconfort termic în ultimele decenii. „Se observă un contrast puternic între regiunile joase din sud și vest, care înregistrează cele mai multe ore de căldură sufocantă, și zonele montane sau deluroase, unde astfel de ore sunt mult mai puține. Cu alte cuvinte, în județele din Câmpia Română și partea de sud-vest (Oltenia, Banat) oamenii îndură anual mult mai multe ore de disconfort termic decât în restul țării”, spune Bogdan Antonescu.

Recomandări

Cine conduce industria de apărare aeronautică: Sinecuriști cu salarii de zeci de mii de lei, o cârciumăreasă și o fostă directoare de creșă

*Harta 2 – Evoluția pe termen lung a orelor cu stres termic (1940-2024): indică modul în care a evoluat frecvența orelor de stres termic de-a lungul ultimelor ~8 decenii. Valorile sunt exprimate în ore pe deceniu și arată creșterea numărului anual de ore cu UTCI ≥ 32°C la fiecare 10 ani. „Culorile închise (roșu-maroniu) indică o tendință de creștere, sugerând că respectivele regiuni au din ce în ce mai multe ore de căldură periculoasă față de trecut. De exemplu, în unele județe din sud, harta arată o creștere de peste 15-20 ore/deceniu ceea ce înseamnă că, față de anii 40, în prezent aceste zone au cu peste 150 de ore în plus de stres termic pe an. Acest lucru reflectă încălzirea semnificativă a climei României de-a lungul secolului XX și începutul secolului XXI”, explică cercetătorul.

*Harta 3 – Diferența față de media națională (1990-2024): compară județele între ele, arătând unde stresul termic este peste sau sub media țării. Abaterile sunt exprimate în unități de deviație standard (σ), evidențiind astfel cât de mult diferă fiecare județ față de valoarea medie națională. „Zonele colorate în roșu au mai multe ore cu stres termic decât media (abatere pozitivă), iar zonele albastre au mai puține ore decât media (abatere negativă). Cu alte cuvinte, harta scoate în evidență «punctele fierbinți» din țară: județele din sudul extrem și sud-vest (de exemplu Dolj, Teleorman, Giurgiu) sunt cu mult peste media națională, în timp ce județele din zona montană (precum cele din Carpații Meridionali și Orientali) sunt mult sub medie, având foarte puține ore caniculare. Această reprezentare ajută la identificarea celor mai vulnerabile regiuni din țară din punct de vedere al expunerii la căldură extremă, fără a fi nevoie de cunoașterea valorilor absolute”, mai afirmă climatologul de la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Bogdan Antonescu este de părere că rezultatele indicate de măsurătorile indicelui UTCI în județele țării confirmă nevoia de măsuri rapide și țintite, respectiv:

* Sănătate publică – sisteme de alertă, spații de răcorire și campanii de educare în județele cele mai afectate.

* Planificare urbană – extinderea zonelor verzi, materiale de construcție care reflectă căldura și crearea de coridoare de ventilație, mai ales în orașele din sud și vest.

* Adaptare climatică – strategii locale bazate pe date – pentru agricultură, apă, energie și infrastructură – menite să reducă vulnerabilitatea comunităților la valurile de căldură.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro