Parlamentul elvețian a votat introducerea unei taxe anuale pentru muncitorii străini. Angajatorii ar putea plăti cel puțin 4.000 de franci pentru fiecare nou angajat, iar acesta încă 2.000 de franci pentru fiecare membru adult al familiei care îl însoțește, relatează publicația Blic, parte a grupului Ringier.
Cuprins:
Camera superioară a Parlamentului elvețian a votat introducerea unei taxe anuale speciale pentru muncitorii străini, cu scopul de a încetini afluxul considerat excesiv de forță de muncă din străinătate. Potrivit deciziei adoptate cu 26 de voturi pentru și 14 împotrivă, o parte din povara financiară ar urma să fie suportată de angajatori, iar o altă parte chiar de muncitori.
În timp ce companiile ar plăti cel puțin 4.000 de franci (4.300 de euro) pentru fiecare angajat nou, acesta ar trebui să achite suplimentar 2.000 de franci (2.150 de euro) pe an pentru fiecare membru adult al familiei care îl însoțește în Elveția. În cazul familiilor cu mai mulți membri adulți, costul anual total ar putea depăși 10.000 de franci.
Potrivit inițiatorilor, scopul principal al măsurii este crearea unui mecanism financiar prin care angajatorii să fie încurajați ca, înainte de a recruta muncitori din străinătate, să caute mai întâi forță de muncă pe piața elvețiană.
Taxa ar urma să fie aplicată în cazul activării așa-numitei „clauze de salvgardare” în relațiile dintre Elveția și Uniunea Europeană, respectiv în situațiile în care economia elvețiană sau anumite sectoare s-ar confrunta cu presiuni economice ori sociale semnificative.
Veniturile obținute din aceste taxe nu ar urma să rămână în bugetul statului.
Planul prevede ca banii să fie returnați cetățenilor elvețieni, cel mai probabil prin reducerea costurilor asigurării obligatorii de sănătate.
Modelul ar fi similar sistemului prin care veniturile obținute din taxele pentru emisiile de CO2 sunt redistribuite către populația Elveției.
Decizia a stârnit însă critici puternice din partea partidelor liberale și a reprezentanților mediului de afaceri. Sunt semnalate în special posibilele efecte negative asupra domeniilor care depind într-o mare măsură de importul de forță de muncă, precum industria hotelieră, sectorul ospitalității, construcțiile și serviciile de instalații.
Pe lângă consecințele economice, măsura ridică și probleme geopolitice.
Există temeri că anumite state membre ale Uniunii Europene ar putea introduce măsuri similare și taxe pentru cetățenii elvețieni care locuiesc și muncesc pe teritoriul UE.
Problemele juridice au fost semnalate și de ministrul elvețian al justiției, Beat Jans. Acesta a avertizat că perceperea unei taxe anuale pentru membrii de familie ar putea afecta dreptul la viață de familie. Din acest motiv, el a propus ca pentru membrii familiei să fie introdusă o taxă unică, în locul uneia anuale.
Taxa propusă face parte dintr-un pachet mai amplu, intitulat „Acordurile bilaterale III”, prin care Elveția și Uniunea Europeană încearcă să reglementeze relațiile dintre ele.
Decizia Camerei Superioare nu este însă definitivă.
Propunerea urmează să fie analizată de Consiliul Național, iar decizia finală va aparține cetățenilor elvețieni, care se vor pronunța prin referendum.
Sistemul fiscal elvețian este descentralizat, cu impozite colectate la trei niveluri: federal, cantonal și municipal/comunal, ceea ce face ca ratele să varieze semnificativ între cele 26 de cantoane. Elveția are una dintre cele mai scăzute poveri fiscale din Europa Occidentală, cu accent pe progresivitate pentru persoane fizice și atractivitate pentru companii.
Impozitul pe venit pentru persoane fizice se aplică progresiv și se declară anual; străinii cu permis temporar plătesc adesea reținere la sursă (Quellensteuer).
Pentru a putea munci legal în Elveția în 2026, în calitate de cetățean al Uniunii Europene, sunt necesari mai mulți pași. Primul este obținerea unei oferte de muncă de la un angajator elvețian, care va solicita permisul de ședere. Pentru contracte sub 3 luni nu este necesar permis, ci doar o notificare.
Pentru contracte între 3 și 12 luni este necesar permisul L, iar pentru contracte mai lungi sau nedeterminate se acordă permisul B, valabil până la 5 ani. După sosire, este obligatorie înregistrarea la autoritățile cantonale în termen de 14 zile, înainte de începerea activității.
Pentru cei care locuiesc în Italia, de exemplu, și lucrează în Elveția, există permisul G pentru navetiști, care impune întoarcerea acasă cel puțin o dată pe săptămână. După mai mulți ani de rezidență continuă, este posibilă obținerea permisului C, care oferă drept de ședere permanentă, în funcție de situația profesională și respectarea condițiilor legale.
În general, cetățenii UE au drepturi extinse în baza Acordului privind libera circulație a persoanelor între UE și Elveția. Pentru a lucra în Elveția trebuie să obții un permis de ședere corespunzător și să ai un contract de muncă valid, documentele fiind gestionate la nivel cantonal.