Un medic psihiatru arată de ce consumul de droguri nu trebuie tratat cu închisoarea: „Este exact atitudinea pe care o aveam cu bolnavii de ciumă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dr. Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru din Iași, spune că statul nu a pus în funcțiune un mecanism prin care dependenții să primească ajutor medical de specialitate, înclinația fiind „de a-i trimite la închisoare”.
Cuprins:
- Dependența anulează alegerea de a te droga, devine o nevoie
- Pedepse disproporționate
- „Rețele există, cu siguranță, în liceele din țară”
- Legislația și abordarea nu corespund contextului european
- Cât de eficientă este prevenția făcută cu poliția?
- „Nu este educație să pui afișe cu «Ion a fumat un joint și a primit șapte luni de închisoare»”
Dr. Alexinschi este medic primar psihiatru, fost director medical al Institutului de Psihiatrie Socola din Iași și coordonator național al programelor „No Addict”.
Acesta spune că abordarea de creștere a pedepselor penale pentru persoanele care consumă droguri este greșită, în condițiile în care în România nu există centre de reabilitare și o cultură de a înțelege că aceste dependențe devin boli. Iar boala nu poate fi vindecată cu amenințarea că urmează o pedeapsă mai mare.
Statul nu face distincția clar între consumator, traficant, dependent, utilizator recreațional. Sunt puse toate peste toate, iar unitatea de măsură este una disproporționată. Dacă discutăm despre trafic organizat, rețele, traficanți, care țin de domeniul penal, lucrurile trebuie să fie riguroase și bine așezate, iar pedepsele și consecințele, între cele mai dure. Dar când vorbim de consumatori recreaționali și de dependenți, lucrurile țin de domeniul social, medical, al prevenției.
Într-un interviu pentru Libertatea, șeful DIICOT pe combaterea traficului de droguri, procurorul Viorel Cerbu, spunea că în 90% din dosarele care vizează deținerea de droguri pentru consum propriu (Articolul 4 din Legea 143/2000), procurorii dau renunțare la urmărirea penală, dacă nu se probează traficul de droguri.
Dependența anulează alegerea de a te droga, devine o nevoie
Medicul Alexinschi explică efectele pe care substanțele psihoactive le au asupra organismului și de ce legiuitorul - subliniază doctorul - ar trebui să-și pună problema că în multe cazuri nu este vorba de „opțiune personală”, ci este o nevoie stringentă.
„Este un «craving», o dorință de nestăpânit pentru persoana respectivă, iar la stadiile superioare de adicție nevoia este atât de compulsivă, încât ajungi dependent complet. Se scurtcircuitează controlul cortical, oamenii nu se pot opri, au nevoie de droguri pentru eliberarea de stările negative. Deci ține de domeniul patologicului, de cel medical, în niciun caz de cel punitiv și privativ de libertate”, a mai explicat specialistul.
Pedepse disproporționate
În prezent, pentru deținerea de droguri de risc (canabis, de exemplu) în vederea consumului propriu, pedeapsa este de 3 luni - 2 ani sau amendă, și pentru cele de mare risc (cocaina, de exemplu), pedeapsa înseamnă între 6 luni și 3 ani, conform Art 4 din Legea 143/2000. Propunerile legislative vor însă creșterea pedepselor atât pentru traficanți, cât și pentru consumatori. Proiectele aflate acum în Parlament vin din partea PNL și PSD (acesta din urmă a fost adoptat de Senat cu modificarea Articolului 8).
Pedepsele sunt însă „disproporționate și discordante față de realitățile românești”, spune medicul, referindu-se și la cea mai recentă modificare a legii drogurilor, la propunerea USR, prin care se cresc teoretic pedepsele pentru traficul de droguri și nu pentru consum.
„Rețele există, cu siguranță, în liceele din țară”
Medicul atrage atenția asupra faptului că România se transformă, din zonă de tranzit pentru drogurile ușoare și cele de mare risc, într-o „piață emergentă de desfacere”. Tot mai multe dintre drogurile menite altădată pentru vestul Europei rămân în țară, în principal, fiindcă a crescut numărul celor care și le permit.
„Rețele există, cu siguranță, în liceele din toată țara și nu este doar ceva anecdotic, ci fapte reale, cunoscute celor interesați, fie că vorbim de Poliție sau de DIICOT, iar acum problema a atins proporții extraordinar de mari, înspăimântătoare chiar. Tinerii cu posibilități materiale, din liceele de top, sunt o țintă predilectă”, crede dr. Ovidiu Alexinschi.
În interviul acordat Libertatea, șeful DIICOT pe combaterea drogurilor sublinia că nu există rețele de trafic de droguri care să aibă ca țintă directă elevii de liceu, fiindcă aceștia n-ar avea posibilitățile financiare de a menține o cumpărare constantă.
Dr. Ovidiu Alexinschi spune că problema fundamentală este cea a educației pe care o primesc tinerii în România, pe subiectul consumului de droguri. Specialistul nu a fost surprins când a văzut descinderile procurorilor în „dosarul Medusa”, privind destructurarea unei rețele care vindea droguri și elevilor de liceu. Dar nu crede că măsurile de acest gen sunt eficiente pe termen lung.
„Perchezițiile și arestările sunt doar o măsură ex-abrupto: rezolvi pe moment, e o radiografie a situației, nu reprezintă nici situația pe termen lung și lipsește, evident, partea din spate, o educație, programe articulate de luptă împotriva dependenței, cu centre de dezintoxicare, grupuri terapeutice, echipe de psihologi și psihiatri”, explică dr. Ovidiu Alexinschi.
Legislația și abordarea nu corespund contextului european
Luptăm un război care a fost deja purtat în Occident, spune medicul, iar în momentul de față, lupta este inegală în România. Crede că legislația și abordare nu corespund nici realităților românești, „nici contextului european, modern, internațional”. Asta înseamnă să îi ajuți, să îi sprijini pe cei dependenți, să le oferi asistență de specialitate și să creezi un sistem în care să explici riscurile consumului.
„Dacă vorbim de traficanți, care profită chiar de dependența altora, atunci lucrurile sunt diferite, fiindcă aici e clară libera-voință. Să fie pedepsiți cei care organizează rețele, distribuie, care fac bani de pe urma dependenței consumatorilor și produc daune sociale foarte importante. Dar pentru cei din zona medicală, psihologică, de dependență, unitatea de măsură nu trebuie să fie cea penală. În Occident, lucrurile s-au tranșat spre o deschidere de legalizare a anumitor lucruri, de scoatere a lor la suprafață. În niciun caz nu întâlnim gândirea de a băga în pușcărie milioane de tineri care experimentează un joint la o petrecere”, a mai specificat dr. Ovidiu Alexinschi.
Cât de eficientă este prevenția făcută cu poliția?
Una dintre cele mai mari probleme în lupta împotriva drogurilor din România, crede specialistul, ține de faptul că structura însărcinată cu activitățile de prevenție - Agenția Națională Antidrog - este în subordonarea Ministerului Afacerilor Interne.
„Ministerul Afacerilor Interne trebuie să prindă traficanții, iar Ministerul Sănătății ar trebui să preia tot ce înseamnă componentă medicală la dependențele de alcool, fumat, droguri, etnobotanice, dependențe comportamentale, care trebuie separate de latura punitivă. ANA nu are o structură de «know-how» ca să gestioneze astfel de cazuri, nu există comunități terapeutice, centre de dezintoxicare. O persoană dependentă are nevoie să treacă printr-un astfel de centru, prin spital, să vorbească cu un asistent social, să primească medicație de menținere. La noi, atitudinea este să trimitem dependenții la închisoare”, a mai subliniat dr. Ovidiu Alexinschi.
Medicul crede că este și o problemă de atitudine și de viziune atunci când mergi „cu poliția să faci prevenție în școală”.
„Cum să te destăinui că ai probleme cu drogurile în fața unui polițist, când legea îl va obliga să te pedepsească, nu să te ajute?”, întreabă medicul.
„Nu este educație să pui afișe cu «Ion a fumat un joint și a primit șapte luni de închisoare»”
Numărul de pacienți cu astfel de dependențe, care apelează la ajutorul medicilor, este într-o creștere accelerată în România, explică medicul. Dacă, în trecut, tipologia pacienților indica persoane care lucrau în străinătate și aveau acces mai ușor la droguri, în ultima perioadă, specialistul a tratat și multe adicții la oameni care lucrează în România.
Pentru o luptă reală împotriva drogurilor este nevoie de o creștere a numărului de specialiști în domeniul toxico-dependenței și al adicției, indică medicul.
„Acum, atitudinea, în special a statului, este de profundă marginalizare socială. De trecere în zona penală, în loc să fie una de recuperare pentru societate, de reinserție, de asistență. Este exact atitudinea pe care o aveam cu lepra, cu ciuma: să îi închizi, să îi pui deoparte”.
Foto ilustrativ: Shutterstock
Mirciulica 04.05.2023, 16:40
Statul roman nu a pus nimic pe picioare. Tot ce i-a picat în mana a fost pervertit, deformat și adus la nivelul lor de interes și de înțelegere, el insuși devenind, pe nesimtite ( da, da, pe NESIMTITE) , un fel de Frankenstein. Un dependent de droguri e o victima. La fel ca și un dependent de alcool. Dar cati dependenți de alcool a băgat la pușcărie statul roman ? Și nu asa adunați de pe strada ca acum 70 de ani. Ci reținuți că, beți fiind, au omorât sau au distrus viata altora pe șosele conducând inconștienți, mașinile. Nici ăia, cei mai mulți dintre ei, nu au fost pedepsiți în mod real. Că o condamnare cu suspendare este o gluma. Dar, ca toate " inițiativele " statului roman, de fapt a unor ipochimeni care reprezinta statul la diferite niveluri ale exagerat de multor instituții, și asta este o păcăleală, o parsivenie rezultata din impotenta nerecunoscute ( tot a acestora ) de a rezolva eliminarea de pe piața, sau măcar controlul drogurilor și a retelelor, a furnizorilor. Hai sa cautam cati adevărați specialiști în diverse domenii activează în intreg aparatul de stat, de părerea cărora s-a ținut cont și sa înțelegem de ce nivelul soluțiilor scoase pe piața de stat este atât de precar. Ciuca, iohanis, ciolacu..... Sa fim serioși.....
uz.intern 05.05.2023, 16:09
Diferența între ciumă și drog e imensa. În primul caz, ciumatul a luat boala fără sa își dorească. Pe când în cazul drogatului, în marea majoritate a cazurilor, aceasta a fost optiune personala. Deci compara mere cu pere. Boala nu o iei ca vrei, drogurile(in prima faza), da. Restul e cancan. Ca statul nu face, nu drege, nu oferă, bla bla. Nu statul te-a pus sa iei droguri. De ce sa se cheltuieli din banii munciți de cetățeni contribuabili pentru asa ceva? Ai făcut, ti-o asumi, ești pe cont propriu: selecție naturala. Mai degrabă pentru victimele abuzurilor cărora le-au fost induse forțat sau fără sa știe, as face ceva.