Trecutul vinovat nu-i dă pace nici o clipă lui Abdullah Ataș, condamnat în primă instanță la ani grei de temniță pentru uciderea polițistului rutier Gheorghe Ionescu. După mai bine de doi ani petrecuți prin aresturi și celule de pușcării, turcul - care are și cetățenie română -, forțează amintirile și se destăinuie pentru prima oară, într-un interviu acordat ziarului Libertatea.
”Înainte de toate, vreau să cer cu toată sinceritatea scuze de la familia domnului Ionescu, de la soția lui, de la fratele lui, de la sora lui, de la toată lumea care-l iubește, chiar îmi pare foarte rău ce s-a întâmplat...E o greșeală enormă...”, așa și-a început Abdullah Ataș trista destăinuire strânsă în amintiri reînviate după doi ani de la moartea ”Dulăului”. Interviul e abia la început, dar vocea i se gâtuie, iar ochii-i suportă cu greu greutatea lacrimilor care, totuși, refuză să coboare pe obraji. Bărbatul știe foarte bine că a greșit, e conștient că o viață de om a fost răpusă într-un moment în care mintea-i era îmbibată cu alcool. De doi ani de când nu a mai respirat aerul libertății, turcul poartă pe umeri povara grea a unui accident mortal pe care l-a produs în noapte într-o clipă în care alcoolul i-a lipit fatidic piciorul de pedala de accelerație a mașinii.
Afaceristul Abdullah Ataș a rememorat, minut cu minut, noaptea tragediei. Turcul a povestit pentru Libertatea cum a reacționat când și-a dat seama că, băut fiind, va fi oprit de un echipaj de poliție (n.r. ulterior s-a dovedit că avea o alcoolemie în sânge de 1,65 la mie), cum a accelerat în loc să frâneze și cum”s-a trezit” cu un polițist pe capotă. Mai avea doar 1 kilometru până acasă și singurul gând, susține el, a fost să fugă de teamă să nu fie împușcat de polițiști în plină stradă.
Citește și:
La finalul întâlnirii ne strângem mâinile, ne salutăm în limba turcă, după care Ataș pornește cu pași apăsați, umăr la umăr cu gardianul care l-a însoțit și l-a supravegheat pe tot parcursul interviului, către uriașele porți metalice ale blocului de deținere. Dincolo va fi, pentru cine știe câtă vreme, universul lui...