VIDEO/ Care e țara din Europa în care până și locul de veci ți-l cumperi online!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când decid să ia calea străinătății, cetățenii moldoveni vin în România sau migrează spre Vest, în căutarea unei vieți cât mai aproape de idealul de “normalitate” al fiecăruia. Totuși, unii dintre ei au ales o țară mult mai aproape de casă: Estonia. Au încercat, le-a plăcut și au rămas. Cu ce i-a convins micul stat din blocul ex-sovietic ca să ajungă să-l considere noua lor casă? Reporterul Andreea Archip a vorbit la Tallinn cu Victor și cu Ion, doi rezidenți moldoveni în Estonia.
Cuprins:
• În Estonia poți face online tot, mai puțin să vinzi o casă, să te căsătorești și să divorțezi.
• Peste 2.000 de servicii din Estonia există și online și peste 90% dintre cetățeni le accesează.
• Poți să obții online un permis de pescuit, să cumperi un brad de Crăciun sau un loc de veci în cimitir.
• Singurele cozi la care se stă sunt vara la fructe și la “Noaptea Muzeelor”.
• Statul le plătește tuturor cetățenilor, nu doar șomerilor, cursuri în valoare de 2.000 de euro, care pot fi de învățare a unei limbi străine sau pentru învățarea unei alte meserii.
Sunt câteva sute de cetățeni moldoveni în țara de la țărmul Mării Baltice. Și alte câteva sute, ceva mai multe, de români. Sub 1.000 de oameni care vorbesc aceeași limbă, au aceleași tradiții și care au înființat împreună Asociația Casa Mare. Dar adevărata lor casă devine tot mai mult Estonia, cu ale sale servicii online, gândite pentru binele cetățeanului.
Pădurea ține răcoarea ca un balon aerul. E soare totuși. Victor Guzun și Ion Braga, rezidenți de zece ani în Estonia, îmi propun un alt mod de a-mi arăta frumusețile Tallinnului: alergând. Pornim din pădure, trecem pe lângă un lac. Un peisaj domesticit de om și totuși sălbatic.
“Eu vin mereu aici cu băiețelul meu. Și îmi place de el că dacă nu ies, cere el. Îi place mult în natură”, îmi explică, din alergare, Victor, care de zece ani locuiește în Estonia. Mai facem vreun kilometru pe lângă o bază sportive, unde accesul este liber pentru toată lumea, și ajungem pe plajă. Ion îmi arată clădirile care au servit Olimpiadei de vară din 1980 de la Moscova, din care unele competiții s-au desfășurat și la Tallin, pe atunci oraș al URSS. Ne oprim pe dig pentru câteva fotografii. Mare și pădure, despărțite de o stradă, o plăcere să locuiești aici.
Natură și digitalizare
Pentru Victor a contat foarte mult să aibă natura aproape. “Eu sunt profesor de geografie de formare, dar am învățat geografia din cărți și aici am avut oportunitatea să o văd așa cum este. Tot timpul mi-au plăcut oamenii, oameni în care eu mă regăsesc, oameni ca mine, într-un fel, sau viceversa, eu sunt ca ei. Eu mă simt acasă aici”, spune Victor.
A ajuns în Estonia cu o bursă oferită de Ambasada Finlandei special pentru cetățenii moldoveni, pentru a face cursurile școlii de diplomație de aici. Apoi a fost numit ambasador în Estonia și apoi a decis, de dragul băiețelului, să rămână într-o țară care îți oferă o viață atât de liniștită și de bună.
Și Ion a ajuns tot urmând cursurile școlii de diplomație, iar acum lucrează în administrația publică estoniană, la Agenția de ocupare a forței de muncă. A învățat și estoniană, vorbește și rusa, iar etnici ruși sunt destui în Estonia. Și are satisfacția de a lucra în cea mai digitală administrație publică a lumii.
Permis de pescuit online, pe loc
Peste 2.000 de servicii din Estonia există și online și peste 90% dintre cetățeni le accesează. Iar statul le plătește tuturor cetățenilor, nu doar șomerilor, cursuri în valoare de 2.000 de euro, care pot fi de învățare a unei limbi străine sau pentru învățarea unei alte meserii.
“Eu ca funcționar am un fel de task să încurajăm serviciile online și le zicem oamenilor că nu e necesar să vină să discutăm, ci putem face totul online. Pentru că are loc o economisire de timp, timpul meu și al lui. Nu mai e necesar ca el să vină câțiva kilometri la agenție și apoi la școală sau la agenție. El economisește timp și îmi eficientizează mie munca”, povestește Ion și îi vine repede în minte un exemplu, ca să arate cât de simplă e relația cu autoritățile:
“Acolo jos există niște persoane care pescuiesc. Dacă eu vreau acum să pescuiesc, am o undiță și e destul să iau telefonul, intru pe aplicație, plătesc pentru faptul că o să pescuiesc acum și imediat am permisiunea pentru a pescui”.
Îți comanzi locul de veci online și stai la cozi doar la muzee
“Noi în fiecare an mergem cu prietenii și copiii în pădure, la Crăciun, și tăiem copacul nostru de Crăciun, pentru că sunt zone special destinate pentru asta și online îl plătim, ne localizează prin GPS. Copilul meu când s-a născut imediat a fost înregistrat online”, completează Victor.
“Eu n-am mers niciodată la bancă să achit un serviciu. Și cred că s-ar și mira să mă vadă acolo. Să stai la rând e un mecanism care distruge persoana în interior, să stai la rând, să interacționezi cu cineva, iar lucrul ăsta nu există. Aici poate stai în rând când vrei să cumperi un fruct vara sau la Noaptea Muzeelor. Dar altfel nu ai de ce să stai în rând”, intervine Ion din nou.
“Poți să-ți faci comandă și de loc la cimitir tot online, în Estonia. Sau să-ți schimbi rezidența, în alt oraș. Sau pot să-mi deschid o companie în 30 de minute. Și nu sunt vorbe.”
Țara în care îți aparții
Ion povestește o întâmplare. “Odată mi-a expirat certificatul tehnic la mașină și voiam să merg undeva și doamna îmi zicea că nu trebuie să vin nicăieri, totul va fi digital”, spune Victor. Asist la acest ping-pong entuziast de informații.
Oamenii care nu stau la coadă niciodată, care au totul la un buton distanță, care n-au mai văzut de ani la față un funcționar și care își văd de viață. “Aici, în țara asta, îți aparții ție”, definește Victor traiul estonian. Visul estonian.
Victor este acum profesor la Universitatea Tehnică din Tallinn și are o firmă de consultanță prin care încearcă, printre altele, să promoveze digitalizarea serviciilor publice și în alte țări, inclusiv Moldova, România, Ucraina. Crede că ăsta e viitorul inevitabil al tuturor serviciilor publice.
“Și atunci întrebarea este foarte simplă: în momentul când România, de exemplu, va începe să le folosească, unde va fi Estonia?”
Citește și:
