Cum se face școală în Finlanda. Bianca Biro, profesoară româncă la Helsinki: „La ora de muzică, elevii învață să cânte la pian și chitară, iar în pauze joacă biliard sau se cațără-n copaci”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Românca Bianca Biro, profesoară de limba franceză și engleză într-o școală de stat din Finlanda, a povestit pentru Libertatea cum funcționează sistemul de educație în țara celor 1.000 de lacuri. Spre deosebire de România, aici toate școlile sunt digitalizate, elevii, fără nicio excepție, primesc o masă caldă pe zi, iar în orar, pe lângă materiile consacrate, copiii au ore de pian, de chitară sau învață bucătărie franțuzească.
Cuprins:
- În Finlanda toate școlile de stat sunt digitalizate
- Cum funcționează în Finlanda catalogul digital
- Programul masă caldă, implementat în școlile din Finlanda încă din anul 1948
- Exemplu de orar pe care îl au elevii finlandezi de clasa a V-a
- La ora de muzică, elevii învață să cânte la pian sau chitară. „În laborator avem toate instrumentele muzicale necesare”
- În orar, elevii finlandezi au materii opționale de gătit sau de mers cu cortul în pădure
- „În pauza mare, elevii joacă biliard, fotbal, ping-pong sau fac escaladă în pădure”
- Cine este profesoara Bianca Biro
În Finlanda toate școlile de stat sunt digitalizate
În Finlanda, educația este construită în jurul copilului, îi satisface acestuia nevoile individuale și reale. Niciun gol nu rămâne neacoperit, niciun elev nu este lăsat în urmă, iar la final, școlile livrează în câmpul muncii tineri instruiți, educați, oameni care intră rapid în câmpul muncii și fac față provocărilor prezentului, dar mai ales ale viitorului. Pentru că în Finlanda scoala te învață de mic să supraviețuiești unei lumi într-o continuă schimbare și modernizare, dar te învață și cum să te descurci, ca adult, în viață.
Care este rețeta succesului? Sistemul de educație finlandez ține pasul cu vremurile în care trăim azi, cu prezentul, se află într-un continuu proces de modernizare și tehnologizare, iar cuvântul birocrație nu există în vocabularul profesorilor sau directorilor.
„Totul în școală este digitalizat”, ne-a explicat Bianca, referindu-se la școala unde predă. „De exemplu, în sistemul de învățământ finlandez există implementat de foarte multă vreme un catalog digital, un registru, mai degrabă, care conține toate informațiile cu privire la parcursul academic al copiilor”.
În acest catalog însă, nu se trec doar notele elevilor și absențele. Este o aplicație care adună informații dintre cele mai diverse.
„Aici există rubrici speciale unde profesorul notează informații despre nivelul de sprijin de care a avut nevoie elevul în anii trecuți, de care are nevoie în prezent, sunt trecute observații cu privire la rezultatele copilului, la progresul său. De asemenea, în acest catalog sunt încărcate rapoarte despre întâlnirile pe care le-am organizat cu elevul, cu familia lui, cu alți profesori din cadrul școlii. Totul este documentat până la cele mai mici detalii. Nimic nu rămâne nescris. Este, practic, o radiografie amănunțită a parcursului său academic, a întregii sale activități școlare”, ne-a explicat profesoara Biro.
Cum funcționează în Finlanda catalogul digital
În acest registru digital, la care au acces profesorii, elevii și părinții, sunt trecute inclusiv evaluările pe care urmează să le susțină copiii la diferite materii. „După ce profesorii planifică testările scrise sau prezentările de proiecte, acestea sunt notate în catalog, în așa fel încât elevii să afle din timp ziua și ora când vor da evaluarea. Mai mult, dacă accesează această platformă, ei vor regăsi la rubrica respectivă inclusiv informații despre cum ar trebui să se pregătească, o mică bibliografie care să-i ajute să învețe eficient. Copiii nu trebuie decât să dea click pe testul respectiv și, automat, accesează informații despre itemii pe care trebuie să-i exerseze”.
În catalogul digital învățătorii și diriginții notează și alte informații. „La început de an școlar, de obicei în lunile septembrie-octombrie, avem o întâlnire cu elevii și părinții acestora. Ședințele sunt individuale, iar în urma discuțiilor purtate îi ajutăm pe copii să-și atingă potențialul maxim”.
Dirigintele vorbește deschis despre problemele pe care, eventual, elevii le întâmpină la școală, la ore, în comunicarea cu profesorii, cu colegii, se discută despre anumite situații care s-au petrecut la școală, despre cum se simt copiii în acel mediu școlar.
„Vrem să știm dacă sunt fericiți la școală, dacă le lipsește ceva, dacă au vreo nevoie nesatisfăcută. Discutăm despre rezultatele școlare și despre cum și le-ar putea îmbunătăți la anumite materii. Este, practic, o discuție foarte serioasă și foarte deschisă despre cum îi merge copilului la școală. Iar totul este notat în registrul digital”.
Psihologul, de asemenea, în anumite cazuri, poate participa la aceste întâlniri. „Însă doar atunci când suntem îngrijorați cu privire la situația școlară a unui elev”.
Programul masă caldă, implementat în școlile din Finlanda încă din anul 1948
Toți elevii finlandezi, fără excepție, primesc zilnic o masă caldă, ne-a mai mărturisit Bianca Biro. „Programul a fost introdus la nivel național în anul 1948. În școala noastră, care este prevăzută cu cantină și sală de mese, această masă caldă este servită mai întâi elevilor de clasa întâi. Aceștia încep să mănânce la ora 10.30. Apoi, la ora 12.20, urmează elevii din clasele mai mari”.
Meniul elevilor este unul echilibrat, bogat în vitamine, minerale și nutrienți necesari dezvoltării copiilor. „Avem mai multe tipuri de salate, pâine cu unt, cartofi, orez - dacă ne referim la carbohidrați - proteine de bună calitate animală sau vegetală. Copiii primesc la prânz mâncăruri bazate pe legume și carne, supe și lapte”.
Cât despre dulciuri, nici nu se pune problema! Spre deosebire de România, unde copiii sunt îmbuibați cu dulciuri atât acasă cât și la creșă sau grădiniță, în Finlanda zahărul este consumat în cantități mici spre deloc. Elevii vin cu această educație din familie.
„În meniu, în loc de dulciuri, sunt incluse fructe. Elevii primesc dulciuri doar de patru ori pe an, în anumite zile speciale, la ocazii deosebite, în care se sărbătorește ceva. De exemplu, cu o zi înainte de 1 Mai au primit gogoși, pentru că, în mod tradițional, în această zi se mănâncă gogoși”.
Exemplu de orar pe care îl au elevii finlandezi de clasa a V-a
Spre deosebire de sistemul de educație românesc, elevii finlandezi învață într-un singur schimb. Ei încep orele dimineața, la 8.30, și termină programul cel mai târziu la ora 16.00. O oră de curs durează 45 de minute, iar primele două ore curg una după cealaltă, fără pauză între ele.
„Zile mai lungi, care se pot termina la ora 16.00, au în special elevii claselor a VII-a, a VIII-a și a IX-a. Însă, la modul general vorbind, programul copiilor este foarte flexibil: unii încep cursurile la ora 8.30, alții la 09.15 sau chiar la 10.30”.
Pentru a ne face o idee despre cât stă un elev finlandez la școală, Bianca Biro ne-a spus care este orarul unui copil de clasa a V-a. „În școala noastră, elevii de-a V-a încep ziua la ora 8.30 și o încheie la ora 13.30”. Cât despre materiile pe care le studiază, acestea sunt relativ asemănătoare cu cele ale elevilor români. Spunem relativ pentru că există, totuși, diferențe - orarul finlandez nu pare atât de încărcat precum cel românesc.
„Luni, de exemplu, au științele mediului, limba finlandeză, urmează două ore de arte, iar apoi matematică. Programul de marți începe cu două ore de sport, una după alta, urmează două ore de lucru manual, o oră de limba finlandeză și una de matematică. Miercuri au limba finlandeză, matematică, două ore de engleză și o oră de științele naturii. Joi, elevii de-a V-a încep cu limba franceză, apoi limba finlandeză, istorie, muzică și științele naturii. Vineri, elevii au matematică, istorie, engleză, franceză și o materie opțională care se numește „Cercetează, încearcă, dezvoltă”.
La ora de muzică, elevii învață să cânte la pian sau chitară. „În laborator avem toate instrumentele muzicale necesare”
Bianca Biro ne-a mărturisit că școlile din Finlanda, pe lângă faptul că sunt digitalizate, sunt și foarte bine dotate. „La ora de arte, de exemplu, elevilor li se pun la dispoziție toate rechizitele și materialele pentru lucru: creioane, culori, pensule, hârtie, diferite ustensile de lucru, rechizite speciale pentru desen, pictură etc. Elevii nu vin cu nimic de acasă”.
Toate proiectele sunt gândite și planificate conform curriculei, iar ceea ce învață copiii la clasă este extrem de practic. „La muzică, de exemplu, elevii învață să cânte la pian, la chitară, la chitară bas, învață să cânte într-o formație. Iar în laboratorul de muzică - pentru că în Finlanda există așa ceva - li se pun la dispoziție toate instrumentele muzicale necesare. Elevii dau apoi teste și evaluări, ca la oricare altă materie”.
Muzica, desenul, lucrul manual sunt materii de formare de abilități, motiv pentru care notele nu sunt luate în calcul la media de admitere la liceu. „Fiecare copil are talentul său, iar aceste materii nu fac altceva decât să-i ajute să-și atingă potențialul maxim, să-și formeze abilitățile cât de bine pot ei”.
În orar, elevii finlandezi au materii opționale de gătit sau de mers cu cortul în pădure
Ora de lucru manual are loc într-un atelier la fel de bine dotat și utilat precum laboratorul de muzică. „Aici, elevii învață să meșterească, să realizeze diferite obiecte din lemn sau metal. Avem inclusiv un atelier de croitorie”.
În ceea ce privește materiile opționale, acestea sunt propuse directorului chiar de către profesorii școlii respective. „Eu, de exemplu, dacă sunt foarte talentată într-ale gătitului, pot propune conducerii școlii un modul opțional de gătit. Iar în cadrul acestui curs îi pot învăța pe copii cum să gătească preparate culinare franțuzești”.
Materiile obligatorii cât și cele opționale se bazează pe curricula națională, pe abilitățile pe care trebuie să și le dezvolte elevii. Nimic nu este întâmplător, nimic nu iese din limitele curriculei.
„De exemplu, în școala noastră există un opțional în cadrul căruia copiii învață să se descurce în natură. În cadrul acestui modul, elevii urmează un anumit număr de ore în clasă, în timpul săptămânii, iar într-un weekend este planificată o ieșire cu corul în pădure. Evident, copiii sunt însoțiți de profesor, învață cum să campeze, cum să se descurce în natură. Există, după cum se observă, o foarte mare flexibilitate în tot ceea ce realizăm, toate activitățile au o bază pedagogică și respectă curricula”.
Odată ieșiți de pe băncile școlii, tinerii finlandezi știu să cânte la cel puțin un instrument muzical, știu să gătească, să se orienteze în natură, știu să repare diferite mici obiecte casnice sau chiar să realizeze unele dintre acestea. „Ultima oară parcă i-am văzut că lucrau la niște polonice din metal pentru saună”.
„În pauza mare, elevii joacă biliard, fotbal, ping-pong sau fac escaladă în pădure”
În școlile din Finlanda, pauza mare durează 30 de minute. „În școala noastră, după primele două ore, începând cu ora 10.00, elevii intră în pauza mare. În această jumătate de oră, ei pot rămâne în școală sau pot ieși în curte, la joacă. Nu de alta, dar avem un spațiu foarte generos cu multe leagăne, terenuri de fotbal, de baschet, elevii pot împrumuta echipamente sportive, iar cine vrea își poate petrece timpul în pădurea din apropiere. Școala noastră nu este împrejmuită de niciun gard, pe jos nu avem ciment, ci doar iarbă și nisip, iar copiii au la dispoziție o mulțime de activități de recreere”.
În pădurea care înconjoară clădirea școlii există un mic parc de aventură cu trasee de escaladă sau cățărare în copaci. „Este atracția principală, aici se adună foarte mulți elevi. Pădurea este locul lor de joacă preferat. Copiii aleargă mult, se bucură de spațiu, de natură, de aer curat”.
Elevii care aleg să rămână în pauză în incinta școlii se bucură și ei de relaxare. „Avem o zonă cu masă de biliard, masă de ping-pong, canapele unde copiii se adună, vorbesc, socializează, joacă cărți, citesc dacă vor”.
Însă, indiferent ce aleg să facă în pauze, elevii sunt supravegheați foarte atent de profesori, nimeni nu este scăpat din ochi. „Avem echipe de profesori care monitorizează activitatea elevilor în pauze. Acești dascăli se ocupă și de organizarea activităților, de programarea acestora. Copiii nu sunt chiar de capul lor, pentru că, altfel, ar izbucni conflicte, s-ar certa care să ocupe primii terenul de fotbal, de baschet, care să aibă prioritate la cățărare etc”.
Cine este profesoara Bianca Biro
Bianca Biro are 45 de ani și este din Bistrița. A ajuns în Finlanda în anul 2006, împreună cu soțul ei, care își găsise la Helsinki un loc de muncă. „Imediat ce am ajuns, am intrat într-un program de integrare pus la dispoziție de serviciile sociale finlandeze, destinat familiilor celor care vin aici să lucreze. Am învățat limba și cultura finlandeză în cadrul unui curs care a durat 8 luni, iar apoi mi-am căutat de muncă”.
Opt ani a lucrat la o companie privată de training, în cadrul căreia a creat material educațional, coordonând proiecte educaționale. „În 2012, am creat grupul de joacă în limba română „Zmeișorii din Helsinki”, proiect care s-a dezvoltat apoi pe platforma educațională www.zmeisorii.ro – o pagină internet cu resurse educaționale inspirate din educația finlandeză”.
Însă Bianca și-a dorit să se implice și mai mult în zona de educație. „Vorbeam deja finlandeza la nivel nativ, iar acest lucru m-a ajutat să mă integrez în sistemul lor de învățământ. Am solicitat să mi se recunoască diplomele din România - eu am terminat Facultatea de Litere din Timișoara - după care am dat un test de limbă. Mi-am găsit apoi un post de profesor de limbă franceză și engleză pentru școala primară și gimnaziu. Asta se întâmpla în anul 2016”.
La început, Bianca a intrat în sistem ca profesor suplinitor. „Am predat limbile franceză și engleză la gimnaziu, iar în același timp am ținut și cursuri de limba română copiilor care proveneau din familii de imigranți români”, ne-a mai mărturisit românca.
Teodor1955 09.05.2026, 17:32
Sistemul finlandez este conceput in așa fel încât să nu pună presiune pe copil, ei vin cu placere la școală, iar părinții nu vin decât dacă sunt chemați de dirigintele clasei .Bineînțeles că bugetul alocat este pe măsură, elevii vin la școală fără acele ghiozdane pline de cărți și caiete cum se obișnuiește la noi ,este o mare diferență între cele două sisteme de învățământ.