Mariana Nenu, fosta războinică de la Exatlon, enervată la culme după o cursă. "Din ce trăiți voi, toți ceilalți campioni din țara asta?"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mariana Nenu, cunoscută publicului larg de la concursul Exatlon, a avut parte de o experiență neplăcută la o cursă de alegare de la Timișoara.
De curând, Mariana Nenu, fosta componentă a Echipei Războinicilor la show-ul Exatlon România, sezonul 1, a câștigat o cursă de atletism care a avut loc la Timișoara. Sportiva a alergat în proba de 24 de ore, pe o distanță de 200 de kilometri.
La festivitatea de premiere a avut parte de o surpriză neplăcută, neprimind niciun ban, ci doar niște obiecte rămase de pe la alte competiții, după cum a mărturisit chiar ea într-o postare pe care a făcut-o pe contul său de Facebook.
"Nu-mi vine să cred ce se întâmplă, mi-a zis Ben că n-o să se schimbe nimic și mă gândeam că vrea să mă enerveze sau să mă țină conectată să mă concentrez mai bine să-mi stea mintea la cursa care se apropia. Îmi zicea că n-o să câștig nimic, că o să pierd bani și nervi și timp și de ajutat o să mă ajute tot prietenii care înțeleg cât am muncit. M-am împrumutat de bani, am fost și ajutată, de la club am primit bani ca să am de cazare, transport, masă și înscriere la concurs, bani de medicamente n-am primit pentru că le-am cumpărat cu 2 zile prea devreme, dar am o prietenă care m-a mai ajutat cu una sau alta, și la fel un prieten, Ben a venit cu tot ce avea pe acasă. Pregătirea a fost cea mai bună de până acum, însă ghinionul de a fi femeie în unele situații mă exasperează. E foarte greu să prinzi cea mai bună formă și să nu ai probleme. Din această cauza nu am bătut recordul, deși ar mai fi și aglomerația de pe pistă din primele 12 ore și duritatea extremă a terenului plus copii în cărucioare, bicicliști, sau oameni care staționează pe pist[ fără să li se atragă atenția că noi aveam de alergat. A fost haos și cu ;tafetele care alergau mai repede decât noi și aveam instinctul de a mă da la o parte când îi auzeam că îmi suflă în ceafă. Ben mi-a zis că toate astea nu ar trebui să se întâmple la o cursă de gold label, că ar trebui să fie doar alergătorii din proba de 24 de ore, că ar trebui să fie iluminat nocturn perfect, nu să cad ca proasta de două ori că mă împiedic de nu știu ce și bine că nu m-am accidentat, Ben a zis că trebuie să fie toalete lipite de pistă, suprafața de alergare de tartan și premii în bani. Poate că Ben voia să mă pregătească ca să nu fiu foarte dezamăgită la final. Pentru că eu sunt dezamăgită. Am primit diplome de loc 1 de 3 ori, la Campionatele Naționale, open s24h și categorie, medalii și niște pungi în care Ben zice că-s resturi de la concursurile precedente, și așa și e, din păcate, e ca un fel de kit, nu-s premii, un rucsac și un tricou care au rămas de la europenele din mai, cozonac, pliante, un pachet de paste făinoase, o bere pe care mi-au confiscat-o la aeroport, cărți care seamănă cu cele de prin sălile de așteptare de la doctor, mostre de suplimente sportive, dar NICI UN PREMIU... nici un plic cu 100 de RON măcar, nimic, numai resturi de kituri de la concursuri care au fost și probabil au fost prea multe și au rămas și-au fost păstrate undeva. Ben zice că și-au bătut joc de noi, că nu chiar din greșeală ne-au pus în singurul loc unde era beznă totală și jumătate din timpul de alergare a trebuit să ghicească că eu mă apropii, ca să-mi dea ceva să mănânc sau să beau. Am alergat aproape 203 kilometri deși nu eram în cea mai bună perioadă a lunii, sunt campioană națională de senioare în proba de 24 de ore, și a trebuit să mă împrumut de bani ca să mă duc la club unde ni s-a promis o masă și un premiu. Am ajuns acolo și șeful clubului a râs când Ben i-a cerut 15 lei ca să-și cumpere un pachet de țigări. A râs de 3 ori la rând și Ben a plecat. Am plecat și eu după Ben. Fără el eu nu alergam 203 km și nici campioană națională nu eram... Apoi Ben m-a pozat în timp ce mâncam din pungă de pufuleți cumpărată în aeroport cu 1,5 lei deși la început a zis că nu-mi cumpără pentru că nu avem bani să ne întoarcem acasă. În fine, mi-a cumpărat două pungi până la urmă. Mă gândesc să continui ce-am început, dar sunt și datoare și derutată și confuză. Nu înțeleg ce altceva aș putea face mai bine din moment ce nu am fost învinsă de nimeni în niciun concurs internațional de 24 de ore, fie el bronze (ca la Torino), silver (ca la naționalele Austriei), sau gold (ca la naționalele României). Dacă nu începeam pregătirea abia prin aprilie și aș fi făcut antrenament toată iarna probabil nu mă băteau nici băieții la ora asta.Totuși... așa e la toate sporturile din România? Ieși campioană națională și nu te premiază nimeni cu niciun ban? Din ce trăiți voi, toți ceilalți campioni din țara asta, că eu nu mai înțeleg nimic! Trebuie să-mi plătesc mâncarea, întreținerea, lumina, telefonul, netul, câteva haine și încălțări, câteva alte amănunte care țin de faptul că sunt femeie și să fac antrenamente mai intense. Dacă știți pe cineva ziceți-i de mine că sunt sănătoasă și de faptul că vreau să am și eu șansa să mă antrenez aă alte sportive cu care mă întrec în probă de 24 de ore. Dacă sunteți amabili oferiți-le numărul meu de cont pentru că eu văd că câștig degeaba toate concursurile că nu-mi da nimeni niciun premiu, și bani nici atât ?", a postat Mariana Nenu pe contul ei de socializare.
