”Nu ştim dacă un poet poate scrie epigramă - de cele mai multe ori, nu prea , dar un epigramist cu siguranţă poate să scrie poezie. Iar dovada o aveţi în această carte”, se semnalează pe site-ul poezie.ro. În prefaţa concepută de George Corbu, preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, autorul, care a semnat două volume de epigrame, e considerat”lider al noii generaţii de epigramişti, fie ea şi de mijloc. Laurenţiu Ghiţă face dovada neîndoielnică a vocaţiei sale de umorist, arătându-se egal de dezinvolt, de nepărtinitor, de impunător chiar, în abordarea altor încrengături ale comicului: parodia, cupletul, cronica rimată, rondelul ş.a.”.
Cartea cuprinde trei capitole, distincte tematic. Prima parte este o înşiruire de poezii umoristice, ”fărâme de zâmbet”, variind de la fabule, continuând cu rondeluri şi până la o mostră de virtuozitate, o mornorimă de mari dimensiuni: ”Balada fugii la Tanger”. Urmează o succesiune de parodii, iar ultima parte, ”Fărâme de gânduri”, nelipsite de umor amar, arată o realitate palpabilă, nu doar senzorial, ci şi ideatic. De semnalat imposibilitatea rupturii totale de matca epigramatică, chiar dacă nu avem nici o mostră de epigramă în carte, aluziile şi referirile, chiar şi un CREZ exprimat testamentar, amintind permanent de apartenenţa stilistica a autorului..
Titlul volumului e cel al uneia din parodiile incluse în ea, de care autorul e extrem de legat, fiind scrisă de pe vremea studenţiei şi cu care a câştigat şi premii la concursurile studenţeşti de umor ale epocii. Poate acum, unii nu ”prind” mesajul, dar atunci, pe când cantinele studenţeşti erau asaltate de stavrizi, simpla lectură a titlului arunca sala în aer!