Cât de bine e să ai un prieten imaginar?

Cum eu locuiam la acea vreme la bunici îmi era tare greu să-mi conving bunicii că eu chiar nu sunt singură şi am cel mai bun prieten aproape, mai ales când bunica se încăpăţâna să-l calce în picioare pentru că nu-l vedea şi să nu-i pună şi lui Ciprian un tacâm la masă. Ciprian a dispărut cu timpul, nu-mi dau seama exact în ce moment, dar ştiu că îmi era la acea vreme mult mai uşor să-mi exprim sentimentele prin gândurile şi dorinţele lui Ciprian şi să explic ceea ce vreau fără să mă gândesc la ce vor crede părinţii / bunicii / prietenii reali / colegii de la grădiniţă. Era micul nostru secret şi funcţiona de fiecare dată.
Chiar e un lucru rău ca un copil să aibă un prieten imaginar? Evident, nu unul care să „îi fie aproape până la 20 de ani”, dar atunci când vorbim despre un copil de doar câţiva ani care a născocit un prieten invizibil pentru alţii e clar că e o mică problemă de comunicare ce se poate rezolva în timp,
Cititi tot articolul pe UrbanKid.ro
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE