De ce crește alarmant în România numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători și cum ucide poluarea ascunsă din orașe
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cancerul pulmonar a devenit inamicul public numărul unu în întreaga lume și în România, provocând o cifră înfiorătoare: peste 1,8 milioane de decese anual la nivel global. Este cea mai letală formă de cancer, iar agresivitatea ei lovește necruțător, fără să mai țină cont de gen sau vârstă. În fazele de început, cancerul pulmonar nu doare și nu dă semne. Din acest motiv, majoritatea românilor ajung la spital mult prea târziu, când boala devine deja inoperabilă. Cum s-a ajuns ca aerul pe care îl respirăm în orașe să concureze direct cu fumatul și care sunt simptomele ascunse care ar trebui să ne trimită urgent la medic, explică specialiștii în sănătate.
Cuprins:
- Profilul pacientului s-a schimbat: Tinerii, femeile și nefumătorii
- Cum ne ucide aerul din orașe? Capcanele invizibile din viața de zi cu zi
- Radiografia simplă nu mai este de ajuns. Tehnologia care face diferența între viață și moarte
- Povestea din spatele proiectului „Oltenia respiră mai bine”
- Schimbările radicale de care România are nevoie urgentă
- Medicul de familie și capcanele diagnosticării cancerului pulmonar în mediul rural
- Vocea pacienților și a comunității: Dincolo de statistici și legislație neaplicată
- Aerul pe care îl respirăm nu trebuie să fie o sentință
Profilul pacientului s-a schimbat: Tinerii, femeile și nefumătorii
S-a prăbușit un mare mit: acela că doar marii fumători fac cancer la plămâni. Astăzi, chipul acestei boli este complet diferit. Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, atrage atenția asupra unei realități statistice șocante: dacă în trecut fumatul era vinovat de 80% din cazuri, astăzi greutatea s-a mutat înfricoșător spre mediu, iar procentul pacienților care fac cancer fără să fi pus vreodată mâna pe o țigară a sărit vizibil spre 30%. Din acest motiv, la toate marile congrese medicale ale lumii nu se mai vorbește doar despre tutun, ci despre aerul otrăvit pe care îl inhalăm zi de zi.
Nici în rândul fumătorilor lucrurile nu mai stau ca înainte. Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, avertizează că asistăm la o egalizare periculoasă între sexe și la o prăbușire a vârstei la care apare boala. Femeile și tinerii fumează din ce în ce mai mult, încep de la vârste fragede și cad mult mai ușor în mirajul unor produse cu tutun de proastă calitate.
Iar pentru cei care nu au fumat niciodată, dar primesc acest diagnostic crunt, răspunsul este adesea identic.
Prof. Univ. Dr. Dan Ionuț Gheonea, rectorul UMF Craiova, confirmă această tendință alarmantă: „În ultimii ani vedem o creștere a cazurilor de cancer pulmonar la persoane nefumătoare, pentru că a existat această credință că doar fumătorii fac cancer pulmonar. Ei bine nu, și sunt din ce în ce mai multe cazuri care sunt atribuite cel mai probabil altor factori de risc și nu fumatului”.
Cum ne ucide aerul din orașe? Capcanele invizibile din viața de zi cu zi
În România, statisticile arată că mii de cazuri noi de cancer pulmonar sunt diagnosticate anual, menținând afecțiunea ca principala cauză de deces oncologic. Numai în 20222, au fost diagnosticate aproape 12.000 de cazuri noi de cancer la plămâni. Atunci când un pacient nefumător întreabă disperat în cabinetul medicului „De ce eu?”, Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, ne îndeamnă să privim în jur. Marile aglomerații urbane din România au devenit adevărate capcane respiratorii unde limitele de poluare sunt pulverizate frecvent. Plămânii noștri duc o bătălie zilnică cu inamici pe care nu-i vedem.
- Traficul greu și intersecțiile morții: Dacă locuiești lângă o arteră aglomerată, cum este intersecția de la Universitate din București, ești supus unui asalt permanent. Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, explică mecanismul biologic: particulele emise de motoarele diesel provoacă o inflamație cronică profundă și forțează celulele să se multiplice haotic, deschizând direct poarta către cancer. Mașinile electrice ajută, dar nu pot rezolva singure problema unui oraș sufocat.
- Șantierele scăpate de sub control: Orașele noastre au devenit șantiere permanente și anarhice. Praful generat de betoane și demolări distruge plămânul în profunzime. Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, precizează că „praful ne blochează respirația și provoacă crize severe de astm sau BPOC, însă devine direct cancerigen atunci când particulele înghit substanțe toxice de pe șantiere”.
- Azbestul, ucigașul tăcut din pereți: Un alt pericol uriaș și ascuns, semnalat de Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, este azbestul. Rămas în pereții vechi sau în izolațiile de conducte din trecut, el este inhalat fără să știm. Organismul încearcă să se apere, dar în timp, particulele provoacă mezoteliomul pleural, o formă de cancer extrem de agresivă, care avansează cu o viteză uluitoare și în fața căreia chimioterapia clasică are foarte puține arme.
- Arderile ilegale și iernile disperării: La marginile marilor orașe se întâmplă un fenomen înfiorător. Din cauza sărăciei extreme, comunități întregi colectează cauciucuri, mase plastice și haine sintetice direct de la gropile de gunoi pentru a le arde în sobe. Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, dezvăluie un paradox șocant: senzorii arată că aerul din aceste zone limitrofe unde se ard deșeuri este la fel de toxic sau chiar mai periculos decât cel din centrele blocate de mașini.
Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, avertizează că dacă ești și fumător și locuiești într-o zonă poluată, toxinele se cumulează, iar riscul de a face o formă malignă sau o boală care să te lase dependent de aparatele de oxigen crește exponențial.
Radiografia simplă nu mai este de ajuns. Tehnologia care face diferența între viață și moarte
Când cancerul pulmonar este descoperit la timp, medicii pot tăia răul de la rădăcină. Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, explică faptul că lobectomia, extirparea chirurgicală a lobului bolnav, oferă cele mai mari șanse de vindecare totală. Din păcate, dacă se trece de această fereastră și apar metastazele, supraviețuirea la 5 ani scade dramatic sub 30%, chiar dacă tratamentele oncologice moderne și terapiile țintite au evoluat și reușesc să prelungească viața pacienților.
Problema este că testul pe care îl știm cu toții, radiografia pulmonară simplă nu mai este destul. Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, și Conf. Dr. Carmen Oancea, farmacist și coordonator de proiect la UMF Craiova, explică de ce radiografia are limite mari și nu poate vedea nodulii minusculi, aflați la început. Când o radiografie arată în sfârșit ceva suspect, boala este adesea avansată, iar medicii sunt obligați să trimită pacientul la CT cu substanță de contrast – o investigație grea, care consumă timp prețios și iradiază mult mai mult.
Soluția salvatoare este Low-Dose CT (tomografia cu doză scăzută). Este o investigație rapidă, mult mai blândă, elocventă din punct de vedere științific și, cel mai important, este decontată integral de stat în România pentru depistarea oncologică. Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, subliniază că prețul ei a ajuns să fie comparabil cu cel al unei radiografii la o clinică privată, fiind o metodă perfect realizabilă la nivel național.
Povestea din spatele proiectului „Oltenia respiră mai bine”
Jumătate dintre românii care suferă de o boală pulmonară gravă habar nu au că sunt bolnavi. Pentru a dovedi că oamenii pot fi salvați înainte de a fi prea târziu, Hub-ul de Inovație al UMF Craiova a pornit o bătălie direct pe teren, în inima Complexului Energetic Oltenia (Rovinari). Acolo, angajații de peste 50 de ani au fost expuși zeci de ani la gazele industriale și noxe.
Prof. Univ. Dr. Dan Ionuț Gheonea, rectorul UMF Craiova, a anunțat rezultatele: peste 1.000 de oameni au trecut prin screening. Celor cu risc înalt li s-a făcut un Low-Dose CT, fiind descoperite zeci de leziuni periculoase care acum sunt ținute sub control și un caz suspect de cancer care a fost prins la timp pentru a putea fi salvat.
Însă cea mai mare barieră nu a fost lipsa aparatelor, ci frica oamenilor. Conf. Dr. Carmen Oancea, farmacist și coordonator de proiect la UMF Craiova, povestește cum s-a reușit o rată uriașă de participare, de 20%, într-o țară în care marile campanii naționale eșuează din cauza lipsei de prezentare a populației.
„Principala provocare a fost să mergem într-o zonă industrială și să încercăm să captăm atenția pe probleme legate de sănătate. Oamenilor le este teamă de diagnostic. Am avut succes pentru că am pus la dispoziție o echipă de call-center care să le explice totul și le-am asigurat transportul gratuit, cu microbuzele noastre, de la poarta casei până la centrul de imagistică și înapoi.”
Schimbările radicale de care România are nevoie urgentă
Medicii și specialiștii nu mai cer doar promisiuni pe hârtie, ci acțiuni clare, capabile să reconfigureze sistemul de sănătate din temelii:
- Adio, radiografie simplă la Medicina Muncii: Conf. Dr. Carmen Oancea, farmacist și coordonator de proiect la UMF Craiova, propune o schimbare simplă, dar de un uriaș impact științific și utilitate practică. Aceasta susține înlocuirea obligatorie a banalei radiografii pulmonare din protocolul de medicina muncii cu investigația Low-Dose CT în toate unitățile și platformele industriale unde angajații sunt expuși prelungit la noxe.
- Puterea regiunilor vs. eșecul de la București: Marile programe naționale de screening organizate centralizat au înregistrat, istoric, eșecuri majore în România. Prof. Univ. Dr. Dan Ionuț Gheonea, rectorul UMF Craiova, explică faptul că salvarea vieților stă în descentralizare:
„Varianta cea mai bună este cu screening-uri locoregionale sau pe regiuni, conduse de fiecare regiune. Screening-urile naționale, marea majoritate au avut eșec. Cele regionale au succes mai mare pentru că fiecare regiune își cunoaște specificul, își cunoaște oamenii, știm cum să ajungem la fiecare om în parte și cum să-l facem să adere au program.”
- Avem aparate, dar riscăm să nu mai aibă cine să ne opereze: Deși România stă bine la numărul de medici pneumologi, sistemul se prăbușește în zona de intervenție curativă. Prof. Univ. Dr. Dan Ionuț Gheonea, rectorul UMF Craiova, trage un semnal de alarmă privind penuria gravă de chirurgi toracici. Locurile la rezidențiat sunt suficiente, însă tinerii ocolesc această specializare din cauza dificultății extreme. Soluția nu este suplimentarea birocratică a locurilor, ci adoptarea unor măsuri reale de motivare pentru a-i atrage pe candidați.
- Poluarea în fața instanței: În timp ce în străinătate există cazuri celebre în care cetățenii au dat statul în judecată și au câștigat reparații pentru că s-au îmbolnăvit din cauza aerului toxic, în România acest demers este blocat. Prof. Dr. Florin Mihălțan, medic pneumolog, arată piesa lipsă din legislația noastră:
„Pentru a demonstra un cancer cauzat de poluare în România, este nevoie de o corelație perfectă între monitorizarea meteorologică a nivelurilor de poluare, în timp, cu nivelul de internări în spitale, în servicii de urgență. Atunci se pot face corelațiile cele mai adecvate și reale. Acest lucru încă nu se întâmplă la noi.”
Medicul de familie și capcanele diagnosticării cancerului pulmonar în mediul rural
Prima barieră și cel mai important filtru rămâne cabinetul de medicină de familie. Dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, dărâmă definitiv un alt mit înrădăcinat în mentalul colectiv românesc: acela că viața la sat te ferește complet de poluare.
În realitate, satele noastre au cunoscut modificări fantastice în ultima perioadă. Dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, explică faptul că depopularea unor zone a fost însoțită, în comunitățile rămase active, de o explozie masivă a numărului de mașini cu ardere internă. Volumul de trafic și noxele de pe ulițele rurale au ajuns să fie similare cu cele dintr-un oraș mare precum Craiova, aducând poluarea auto direct la poarta oamenilor. Pe lângă gazele de eșapament, managementul încă defectuos al deșeurilor și apariția noilor comportamente de risc în rândul tinerilor – precum vapatul, care amenință să provoace o viitoare explozie de cazuri de BPOC și cancer – complică dramatic harta riscurilor din mediul rural.
Cea mai mare provocare în cabinetul medicului de familie rămâne însă modul perfid și atipic în care boala debutează, păcălind chiar și cele mai atente investigații de rutină. Cancerul nu se manifestă mereu prin tuse sau dureri de plămâni. Dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, avertizează prin prisma cazuisticii sale recente:
„Ultimul caz de cancer pulmonar pe care l-am diagnosticat a debutat cu un sindrom paraneoplazic cu tromboflebită migratorie. A durat aproximativ două luni până la momentul în care am reușit să identificăm formațiunea tumorală primară, care era destul de mică, situată la nivel pulmonar. Vorbim de un pacient tânăr, nefumător, atletic, pe care între timp, din păcate, l-am și pierdut, pentru că formațiunea pulmonară era mică, dar făcuse deja ravagii la nivel metastatic.”
Acest exemplu tragic demonstrează de ce simptome aparent fără legătură cu aparatul respirator pot ascunde un inamic tăcut în plămâni și de ce este vital să existe un program coerent de screening.
Spirometria, testul care spune ce vârstă au plămânii tăi, este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate.
Vocea pacienților și a comunității: Dincolo de statistici și legislație neaplicată
Pentru ca programele de screening și tratament să aibă cu adevărat succes, realitatea clinică trebuie completată de vocea celor care luptă în comunitate. Alina Comănescu, navigator de pacienți și fondatoarea Asociației „Sănătate pentru Comunitate”, aduce în discuție un adevăr dureros: România nu duce neapărat lipsă de reglementări, ci de aplicarea lor strictă pe teren.
Fie că vorbim despre încercările blocate din lipsă de finanțare de a construi o hartă națională a emisiilor de radon sau de modul rudimentar în care șantierele din marile orașe gestionează praful toxic, sistemul legislativ își arată limitele practice. În timp ce alte țări izolează și protejează strict zonele de construcție, în România ne confruntăm cu simple „cârpe aruncate pe clădiri”.
Aceeași nepăsare și lipsă de informare se manifestă și în mediul rural, unde arderile ilegale de deșeuri, cabluri și haine sintetice continuă din cauza absenței măsurilor coercitive din partea Gărzii de Mediu. Alina Comănescu subliniază că educația comunității nu se poate face doar prin amenințări sporadice, ci printr-un efect constant de întărire și campanii de informare de lungă durată desfășurate în parteneriat cu ONG-urile de mediu.
Schimbarea sistemică s-ar putea precipita însă dintr-o direcție neașteptată: apariția primului caz juridic de referință. Alina Comănescu explică impactul pe care l-ar avea un proces câștigat de un pacient nefumător împotriva statului: „Se vor precipita lucrurile, pentru că atunci va exista un caz de referință la care se pot raporta toți ceilalți bolnavi care au trecut în boală și nu au avut factorii de risc care să-i îmbolnăvească, adică nu sunt fumători. Și atunci, clar, poate statul se gândește să reglementeze mai bine zona aceasta de poluare.”
Aerul pe care îl respirăm nu trebuie să fie o sentință
Nu putem opri traficul din marile orașe peste noapte și nici nu putem cere comunităților întregi să își mute casele din zonele industriale. Însă autoritățile au obligația legală și morală să acționeze: spălarea regulată a străzilor, semafoarele inteligente („unda verde”) și extinderea barierelor verzi din jurul șantierelor sunt măsuri vitale. Prof. Dr. Florin Mihălțan oferă exemplul plin de speranță al orașului Copșa Mică: un loc care în urmă cu mai bine de un deceniu era complet acoperit de negru de fum, iar astăzi, după oprirea uzinelor toxice, a început în sfârșit să respire.
Până când sistemul se va schimba macro-instituțional, responsabilitatea imediată rămâne a noastră. Păstrarea unei legături constante cu medicul de familie reprezintă singura poartă sigură pentru a accesa programele de screening existente și investigațiile imagistice gratuite.
În același timp, așa cum avertizează Prof. Univ. Dr. Costin Streba, medic pneumolog la UMF Craiova, trebuie să înțelegem prin educație comunitară că utilizarea metodelor improvizate și a deșeurilor pentru încălzire nu reprezintă doar un risc asumat pe cont propriu, ci o amenințare directă care ne ucide copiii, familiile, vecinii și întreaga comunitate, iar cancerul pulmonar va fi din ce în ce mai frecvent printre nefumători. „Poluarea aerului, un factor important”, o speranță vine dinspre Inteligența artificială care ar putea salva mii de vieți.
