Cum l-am văzut pe Kobe din greșeală și de ce l-am iubit și pe el, când eu iubeam sârbii și lituanienii mei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Înainte de valoare, Dream-Team-urile americane s-au născut din încrâncenare. În 2014 am fost la Vilnius, acasă la Sarunas Marciulionis. Să ajungi în Lituania, acolo unde baschetul este a doua religie, și să nu-l cauți pe UriaSarunas e o impietate.
Cuprins:
De ce s-a născut Dream Team-ul
Îmi amintesc că ningea mărunt și că erau -10 grade Celsius. La școala de baschet a primului sovietic pătruns în NBA, ”Mister Basketball” mărturisea:
La Seul, în 1988, URSS a bătut acea trupă de colegiu a americanilor, dar erau acolo Manning, Mejerle, Robinson sau Richmond… Dacă nu ar fi fost acea victorie a nostră în semifinală (nr. 82-76); nu ar fi existat vreodată Dream Team-ul profesionist american… S-a născut din ură. Sarunas Marciulionis:
URSS cucerea atunci laurii olimpici, 76-63 în finala cu Iugoslavia.
Pariuri pe numerele ”iugoslavilor mei”
În orașul meu natal, regretatul Dado Arnautovici (1971-2015) a fost antrenorul Asesoft Ploiești (campioană FIBA Europa Cup în 2005) și pariam cu el pe numerele de pe tricourile sârbilor, croaților, slovenilor și oricine doriți din marea națională unită. Era mai simplu atunci, doar de la 4 la 15.
Le știam și atunci, și azi, pe deasupra. Pentru că m-am născut în baschet cu Drazen Petrovici (1964-1993), Dino Radja, Toni Kucoc, Pedrag Danilovici, Sasa Djordjevici, Arjan Komazec sau Jure Zdovc și le mulțumesc pentru că m-au făcut să iubesc acest sport.
Pe scurt, mă întreba: ”Ce număr avea... Zarko Paspalj”. Răspundeam, automat: ”8”. Și se presupunea că-l știu!
- Cumva, ei erau înaintea lui Michael Jordan, Magic... Poate pentru că erau mai aproape...
Ce-ar fi fost dacă ar fi fost!
Din cauza destrămării fostei Iugoslavii, niciodată n-am avut parte de un meci între echipa unită și Dream Team. E regretul întregii planete.
Kobe s-a dus și l-am văzut. Cu asta rămân și aproape că plâng. Ca ziarist acreditat la Jocurile Olimpice de la Londra, am aplicat, practic din greșeală, pentru primul meci din grupă al Dream Team-ului. Nici nu mai țin minte cum am intrat în sală. Nici nu eram sigur că am acreditarea specială pentru meciul de gală.
Era 29 iulie 2012, Grupa A. Dream Team 6, dacă număr bine, cu Franța.
Mai târziu, presa română a fost ”sărită” de la meciurile americanilor, fiecare fiind un eveniment planetar în sine.
Și l-am văzut. 98-71 cu Franța, nici nu mai are importanță. Kobe a dat 10 puncte. Erau și Lebron, Westbrook, Harden, Durant, Carmelo Anthony.
Cuba cu Kobe
Și am văzut cum Kobe dă la o parte cordoanele de oameni de oridine pentru a bate cuba cu suporteri, părinți, copii, de oriunde, ziariști, te-miri-cine!
Nici n-am scris nimic. Doar am admirat show-ul.
Cumva, de atunci, pentru atât de puțin, a urcat pe soclu, alături de oamenii mei, Drazen, Toni, Dino, Sarunas...
- În 2004, nu a jucat la Olimpiada de la Atena din cauza unei acuzaţii de viol, de care a fost ulterior achitat.
De la Big Ghiță, la Ewing, Brown, Hayes sau Burleson
Dintre români, Ghiță Mureșan a avut onoarea de a juca împotriva lui ”Mamba”. Iar prin campionatul românesc, atât de blamat, au trecut Daniel Ewing, anul trecut la Sibiu, Dee Brown, Jarvis Hayes sau Kevin Burleson (ultimii trei, ex-Asesoft), care au avut privilegiul să joace contra lui în NBA.
”Nu suntem pe Pământ o veşnicie, dar aş fi vrut şi am fi vrut cu toţii ca el să stea mai mult cu noi. Kobe a fost extrem de iubit, nu doar ca jucător şi nu doar în lumea baschetului. Ci mai ales de copii, a fost iubit ca om. A convins mulţi copii să vină la baschet”, a spus ”Big Ghitză”.
Eu am jucat pe Coasta de Est, Kobe pe cea de Vest, dar ne-am întâlnit de câteva ori. Am jucat împotriva lui când era la începuturile carierei. Un talent imens, ce mai e de spus? A fost idol pentru mulţi iubitori ai baschetului şi a schimbat multe vieţi. Este extrem de trist că s-a dus. Putea să mai facă atât de multe în viaţă.Gheorghe Mureșan:
Kobe Bryant avea doar 41 de ani.
Cum mă simt când știu că mă apreciază milioane de oameni din peste 200 de țări. Sunt binecuvântat!Kobe Bryant, pentru reporterul TVR Emil Hossu Longin, după All Star Game 2005:
