Discursul lui Hellvig de la Cluj: pot încăpea patriotismul și globalismul în același coș?

Câteva știri din viitor. 

Ați auzit de vinul românesc „crâmpoșie”?

„Renașterea iei” în România s-a transformat într-o afacere, în sensul bun al cuvântului, și într-un prilej de socializare. Festivalurile hainelor tradiționale, dar „revizitate” modern, se țin aproape unul după altul.

Soiurile românești de vin sunt cele mai dorite în restaurantele marilor centre urbane, de la București la Cluj și de la Iași la Constanța. Poate ați auzit sau nu de „crâmpoșie”, un soi autohton, dar cultivatorii din Oltenia se străduiesc să-și crească suprafețele tocmai pentru că Horeca, stimulată de ce consumă românii în restaurante, comandă acest lucru: struguri vechi, tradiționali. 

Muzica compusă de Subcarpați, dar și de alte formații, de asta au auzit și afonii ca mine, valorifică vechi ritmuri naționale. 

Filmele românești continuă să strângă aprecierea generațiilor tinere, care pot face și comparația cu cele pe care le văd în străinătate. Sigur că românii de afară nu consumă, încă, prea multă cultură acolo unde au ajuns. Din cauza stării materiale grea a milioane de români din diaspora, până acum ei au avut alte preocupări, unele realmente de supraviețuire, nu de a se conecta la mediul cultural al țărilor gazdă. Statisticile din UK, Franța sau Spania arată că românii se duc rar la filme, la concerte. Însă lucrurile se pot schimba.

Pentru că a apărut o generație globală, de tineri români care nu se mai tem de nimic, care nu mai au sentimentul inferiorității. Ei vorbesc fluent engleza, spaniola, germana, italiana sau franceza, de multe ori mai multe limbi sau chiar mai nuanțat decât cei în mijlocul celor s-au stabilit. 

Uniunea Europeană a sprijinit enorm acest proces de integrare. Sunt mulți, mulți copii români care sunt parte a „milionului de copii Erasmus”, născuți din părinți provenind din mai multe țări, care au participat la schimburile europene de studenți. Am și scris, în Libertatea, despre unul dintre ei. Alma, o fată de cinci ani și jumătate, are o mamă care vine din Cluj și un tată originar din Ilmenau, Germania. S-au cunoscut în Portugalia și acum trăiesc în Berlin. Alma e un copil al lumii, dar asta nu înseamnă că nu va înțelege că vine de undeva.

În fond, patriotismul nu e un concept „de opoziție cu celălalt”, ci de integrare în ceva mai înalt, ceva ce vine de demult. Patriotismul real nu te face dușmănos față de celălalt, ci reflexiv față de propriul tău drum. Te înțelegi mai bine. 

„Dispută artificială între identitatea națională și cea europeană”

Asta poate că a încercat să spună directorul SRI Eduard Hellvig în lungul său discurs de marți de la Universitatea Babeș-Bolyai. Au fost prea puține scuze și insuficientă sinceritate față de coabitarea SRI cu afacerile și politicul. Când presa a demonstrat atâtea cazuri de imixtiune ale SRI în viața comunității, nu te poți extrage din insuccesul unei societăți care nu e nici pe departe atât de stabilă, la nivelul solidarității, precum spune Hellvig.

Dar partea legată de „patriotism” și „globalizare” conține un mesaj interesant și arată cum încearcă  România, dar și aliații săi europeni și americani, să navigheze prin timpul polarizării. „Se construiește o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea națională și cea europeană sau globală”, a spus Eduard Hellvig. El a continuat să susțină că patriotismul și democrația sunt compatibile. „Identitatea noastră națională este un motiv de mândrie la fel ca și apartenența la o societate deschisă, tolerantă și preocupată de drepturi globale”, a zis el. 

De aceea, cred că sprijinul pentru democrație poate coexista cu atașamentul față de valori tradiționale, religie, elemente de identitate națională.

Eduard Hellvig, director SRI:

Vom vedea cum se poate declina asta concret, în viața oamenilor. Să sperăm că nu prin dispensarea de vocile critice, cum a făcut Digi 24 cu CTP, sau prin propagandă, cum a făcut recent Comisia Europeană. Nu e nimic european în a anula dezbaterea publică sau a te pleca în fața președintelui, ca în fața unui suveran absolut. 

Deocamdată, există o singură vână groasă, rezistentă și perceptibilă, la care aderă românii din toate clasele sociale: ideea unui RoExit este respinsă aproape în bloc. 

Tradiționaliști și progresiști, steliști și dinamoviști, oameni care preferă „shiraz” sau ”crâmpoșie” românească, atunci când e vorba de realitatea aderării la statutul de european, nimeni nu glumește cu asta. E un punct de pornire, modest față de valul de probleme, dar e mare lucru să avem un „cel mai mic, dar decent, numitor comun”, când în jur pare că scădem mereu nivelul.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News