„Departamentul administrativ e copleşit: trimitem mii de hârtii, sute de pagini de rapoarte la Poliţie şi la Ministerul Sănătăţii”, îmi descrie un om din „Balş” atmosfera din spital. Incendiul care a avut loc vineri, 29 ianuarie, a scos la iveală rapoarte îngropate, hârtii ignorate, dar şi o mare problemă de asumare a răspunderii. Realitatea tristă e că nu ştim când ar fi ajuns la public concluziile verificărilor din secţiile ATI la nivel naţional (care se aflau de peste o lună în Ministerul Sănătăţii), dacă nu ar fi avut loc încă un incendiu.
Cuprins:
Săptămâna trecută, Vlad Voiculescu, ministrul sănătăţii, a promis, pe rând, că:
Vicepremierul Dan Barna, prinzând din zbor informaţia, plusa şi mai mult. El promitea că tot „marţi” vom avea un raport privind cauzele incendiului de la „Matei Balş”.
Este vineri. Nu avem niciunul dintre aceste rapoarte. Dar nu-i bai, mai este „marţi” şi săptămâna viitoare. Sau poate era „marţi, după Crăciun”, vorba cineastului Radu Muntean.
La presă şi la public au ajuns până acum alte trei documente:
Acesta din urmă este singurul din cele trei (şi, în acelaşi timp, cel mai recent raport) care s-a uitat la toate corpurile din toate spitalele din România, nu doar la terapiile intensive.
Primele două investigau doar situaţia din secţiile ATI, aşa cum ceruseră, în urma unei şedinţe în celula de criză, Orban, Tătaru, Vela şi Arafat.
Deşi pare depăşit deja, după aproape doi ani, raportul amplu din 2019 este, de fapt, cel mai important.
Este semnificativ nu doar prin ceea ce arată, ci și prin ceea ce nu s-a întâmplat după întocmirea lui. E important prin ce spune, dar și prin tăcere.
Din multiplele semnale de alarmă pe care le trăgea, cu mult înaintea tragediilor de la Piatra Neamţ sau „Balş”, nu s-a ales nimic, s-a ignorat orice încercare de a face follow-up pe măsură.
Nu doar că acel raport nu a ajuns în 2019 la public, ci el nu a fost nici urmat de un alt raport, la fel de amplu şi minuţios, la distanţă de şase luni, un an, 18 luni măcar, pentru a constata câte din neregulile sesizate s-au rezolvat în timp.
Inspectorii listau numeroase clădiri fără autorizaţie ISU, altele fără mijloace de detectare, semnalizare și alarmare în caz de incendiu, dar vorbeau şi de capacitatea redusă de salvare a pacienților care nu se pot evacua singuri, din cauza lipsei personalului medical (medici și asistente), în special în turele de noapte etc.
În timp ce căutăm răspunsurile detectivistice ale întâmplărilor de la Neamț și de la „Balș”, marile răspunsuri ale politicilor publice sunt, de fapt, în aceste rapoarte aparent anoste, stufoase, decisive prin volumul lor statistic relevant.
Responsabilitatea de a rezolva toate aceste nereguli cădea pe:
În acelaşi timp însă, responsabilitatea de a verifica stadiul implementării măsurilor de remediere era a Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă. Poate că în teritoriu, punctual, acest lucru s-a mai întâmplat, în urma unor controale tematice la spitale.
Dar un efort naţional, omologul celui finalizat în 2019, nu a existat în ultimii doi ani, motiv pentru care rămân atâtea întrebări fără răspuns privind cele două incendii din spitale.
O sursă din ISU Bucureşti a spus, pentru Libertatea, că ultimul control complet, deci pe toate corpurile de clădire din „Matei Balş”, a avut loc înainte de martie 2019.
Când cere să vadă câte din neregulile sesizate după tragedia de la Neamţ au fost soluţionate, ministrul uită un lucru important: controalele din noiembrie au vizat strict secţiile de ATI din ţară.
În plus, două luni este posibil să nu fi fost timp suficient pentru ca spitalele să repare unele dintre problemele structurale identificate în noiembrie-decembrie 2020.
În schimb, ministrul sănătăţii ar putea cere de la Departamentul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă un raport amplu, exact ca acela din 2019, care să arate:
Abia în baza unui astfel de raport, ministerul şi-ar putea contura mai clar o strategie privind îmbunătăţirea siguranţei pacienţilor în spitale. Un astfel de raport ar putea informa şi felul în care vor fi cheltuite cele 50 de milioane de euro anunţate pentru siguranţa pacienţilor.
Înainte de a arunca bani înspre o problemă, măcar să ştim exact cum arată buba care trebuie eradicată şi cât de mult s-a cronicizat în fiecare din spitalele din ţară.
În acelaşi timp, raportul din 2019, făcut public abia la sfârşitul săptămânii trecute, mai scoate în evidenţă un lucru important.
În 2019, Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piatra Neamţ figura fără autorizaţie de securitate la incendiu.
În schimb, în noiembrie 2020, reprezentanţii ISU Neamţ declarau că Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ avea autorizaţii de securitate la incendiu pe toate corpurile de clădire, cele mai recente fiind obţinute în 2015 şi 2016.
O astfel de contradicţie uriaşă între raportul complet al MAI-DSU din 2019 şi versiunea ISU Neamţ din 2020 nu ar fi fost posibilă dacă ar exista o bază de date care să fie consultată online de orice cetăţean (măcar pentru instituţiile publice, dacă nu pentru toate clădirile care necesită autorizaţii ISU).
O bază de date electronică şi accesibilă în care fiecare cetăţean al acestei ţări să poată vedea măcar toate spitalele şi şcolile care funcţionează fără autorizaţie ISU sau, după caz, chiar fără avize ISU ar fi primul pas nu doar spre transparenţă, ci spre normalitate.
Am şti măcar mereu la ce pericol ne expunem de fiecare dată când ne internăm o rudă într-un spital sau când ne trimitem copiii la o şcoală publică. Și ar fi și răspunsul la îndemnul: „De ce au intrat într-un club fără autorizație?”. Păi, de unde să știe că nu are autorizație?
Toată ziua de vineri, din dimineaţa incendiului şi până seara târziu, nici Ministerul Sănătăţii, care administrează „Balş”, nici ISU Bucureşti nu au dat presei o informaţie banală: avea sau nu avea autorizaţie ISU acel pavilion?
Abia seara, în cadrul ales de el la Antena 3, ca să pară un lucru minor, Raed Arafat a confirmat, la televizor, informaţia că lipseşte autorizaţia ISU (Pavilionul V avea doar aviz ISU), o informaţie care circulase toată ziua pe surse.
Sigur, o autorizaţie de securitate la incendiu nu este o garanţie că nu se va produce un incendiu. Aici are dreptate Raed Arafat. Însă o autorizaţie ISU ar însemna măcar că s-au făcut toţi paşii necesari, potrivit legii, pentru ca un eventual incendiu să producă cele mai puţine pagube măsurate în vieţi umane şi sănătate.
15 oameni au murit în incendiul de la Neamţ. Încă 12 oameni au murit în urma incendiului de la „Balş”. În numai două incendii, în decurs de trei luni, au murit 27 de români.
Pentru comparaţie, sistemul de sănătate din Anglia a înregistrat un număr de 4.720 de incendii în unităţile medicale din 2013 până în 2020 (la un număr total de 1.257 de spitale). Toate aceste mii de incendii s-au soldat cu 6 decese şi 320 de răniţi, arată datele UK Home Office, citate de o anchetă Business Insider.
În România au murit de peste 4 ori mai mulţi oameni în două incendii decât au murit în Anglia în 4.720 de incendii.
Nu că sistemul britanic ar fi fără pată. De fapt, ancheta citată arată că şi acolo există o serie de probleme care se pot dovedi periculoase. Chiar şi-aşa, respectarea anumitor norme de securitate la incendiu - de la cum sunt construite clădirile până la anumite protocoale de evacuare - a făcut ca numărul victimelor să fie mic în comparaţie cu numărul total al incendiilor.
Între timp, în România, oamenii ar fi îndreptăţiţi să se teamă mai mult de spitale decât de COVID-19. Poate că, în etapa a 3-a a campaniei de vaccinare, dacă vor exista probleme cu ezitarea la vaccin, strategia de comunicare ar trebui să meargă tocmai pe asta: Veniţi la vaccin, ca să evitaţi spitalul, nu boala!