Andrei Penescu are o singură dorinţă de ziua lui: „Eliberaţi-l pe tati!”

Cum crezi că se simte tatăl tău în aceste momente?
Sunt convins că se simte foarte rău, dar nu e vina lui că e închis. Cel mai mult îi lipseşte lumina soarelui, să se mişte şi să vadă şi altceva în afară de patru pereţi. Am primit sute de telefoane de “La mulţi ani!”, dar fiecare telefon parcă îmi băga un pumnal în inimă.

De câte ori îţi este permis să-ţi vizitezi părintele?
O dată pe săptămână, vinerea. Avem voie doi adulţi şi doi copii, toţi patru din familie. Merg eu, sora mea, mama şi unchiul.

Ce simţi când ajungi acolo?
E greu de spus. Nu vreau să treacă nimeni prin ce trecem noi acum. Stăm o jumătate de oră la o masă şi în permanenţă este cineva de la arest alături de noi. Nu avem cum să ne opunem, pentru că acestea sunt regulile.

Ce îţi spune tatăl tău?
Mare lucru nu ne spune, pentru că nu vrea să ştim prin ce trece el. Vă spun că mă doare sufletul să-l văd acolo… nu-mi vine să cred că a ajuns în situaţia asta.

Vrea să-şi ţină din nou părintele de mână

Cât de greu îţi este să mergi seara acasă şi să nu-ţi vezi părintele?
Foarte greu… inimaginabil. Îmi doresc foarte mult să fie din nou lângă mine, să mă certe atunci când greşesc, să mă laude atunci când fac ceva bine. Vreau, mai mult decât orice, să-l ţin din nou de mână, să stăm liniştiţi de vorbă. Eliberaţi-l pe tati! Nu cred că vreau mare lucru. În plus, tati nu este vinovat. Dar, trăgând o concluzie, pot spune că nu mie îmi este greu, ci lui, pentru că stă acolo.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE