Libertatea: Cum se simte Silviu?
Olivia Timnea: Pacientul se simte foarte bine, au trecut deja două zile de la operaţie, iar joi va fi externat.
Care au fost primele simptome pe care le-a avut?
Nu a fost vorba de simptomatologie, în cursul vizitelor medicale i s-a descoperit această problemă, iar el a acceptat să joace, semnând pe propria răspundere.
Ce v-a determinat să-l sfătuiţi să se opereze cât mai repede?
El avea o viză medicală provizorie şi trebuia făcută o nouă investigaţie medicală. Au apărut ceva complicaţii şi am hotărât că nu are voie să se antreneze în aceste condiţii. Era un risc foarte mare pentru el să depună efort în continuare.
Ce s-ar fi putut întâmpladacă nu se opera acum?
Nu ar mai fi primit viza medicală şi activitatea lui sportivă s-ar fi încheiat aici. Este un diagnostic care şi în viaţa normală poate duce la o moarte subită. Ar fi fost toată viaţa sub semnul acestui pericol. Depinde cum ar fi putut trăi cu acest sindrom.
S-a tot vehiculat ideea că, după această operaţie, Silviu Pană nu mai poate reveni niciodată pe terenul de fotbal...
Nu este adevărat! Silviu este foarte tânăr, o să se recupereze repede. Vorbim de câteva săptămâni până să revină la antrenamente. Şi, în plus, această intervenţie le permite jucătorilor să-şi reia activitatea.
Va reveni la forma fizică iniţială după această intervenţie?
Aşteptăm confirmarea medicului cardiolog de la Timişoara. Silviu a întâmpinat o problemă în timpul intervenţiei, o plagă la artera femurală. E important să se vindece cât mai repede, apoi vom putea discuta despre o revenire la forma iniţială.
Câţi sportivi au, în general, probleme de sănătate pe care încearcă să le ascundă?
Foarte mulţi au probleme pe care încearcă să le ascundă, pentru că ei îşi doresc să joace. Important e ca noi, medicii, să le descoperim la timp. Sunt şi foarte mulţi care joacă pe proprie semnătură, deşi eu nu sunt de acord cu această practică. Îşi pun viaţa în pericol.
Mai mulţi fotbalişti au plecat dintre noi din cauza unor probleme cu inima, netratate la timp sau chiar nedepistate de doctori. Cel mai cunoscut caz e cel al lui Michael Klein (foto). Fost internaţional, 90 de meciuri, trei goluri la prima reprezentativă, a decedat în 1993, la 36 de ani, la un antrenament al echipei sale, Uerdingen. În 2009, Alexandru Iatan (19 de ani), portarul Astrei, a murit la primul antrenament cu Dunărea Giurgiu, echipa la care fusese împrumutat. Alexandru Mutulescu (23 de ani) se afla la începutul acestui an în probe la Juventus Bucureşti, când a căzut pe teren. A fost resuscitat şi salvat. Mai târziu, a decedat în timpul unui meci de fotbal cu prietenii.
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o malformaţie congenitală, care este legat de prezenţa unui ţesut conductiv anormal între atrii şi ventricule. Conform sfatulmedicului.ro, el poate să se afle şi la originea palpitaţiilor, gâfâielilor, stărilor de rău sau de greaţă.
În 1996, noua speranţă a fotbalului nigerian, Nwanko Kanu, s-a transferat la Inter Milano, după ce la 20 de ani câştigase deja o Ligă a Campionilor alături de Ajax. Ajuns în Italia, atacantului i s-a descoperit o problemă serioasă la inimă şi a fost imediat operat, fiindu-i înlocuită o valvă a aortei. Nu a reuşit să se impună apoi la Inter, dar între 1999 şi 2010 a jucat fără întrerupere în Premier League, la echipe precum Arsenal, WBA şi Portsmouth, totalizând 270 de meciuri şi 53 de goluri.