Don factotum! Fost baschetbalist al naționalei, campion cu U Cluj în 2011, a făcut trei facultăți, lucrează ca psihoterapeut, scrie poezii și eseuri, cântă la chitară, deține mașini de epocă și aleargă în concursuri de atelaje canine/ FOTO

Baschetul s-a terminat abrupt, cu o accidentare blestemată: “În 2012 am făcut o ruptură musculară i-mensă, de 17 mm. Nu am reușit să mă recuperez. Zona s-a fibrozat! Acum mai joc cu amicii, în campionatul de amatori”. Nu regretă că nu a ajuns mai sus: “Sunt mulțumit, o-biectivul meu a fost titlul cu U, e suficient. N-am fost un superstar, ci jucător de echipă. Am scos primul mingea din coș după victoria decisivă din 2011, cu Asesoft, când Morris a înscris de la jumătatea terenului în ultima secundă”. Trofeul e singurul în ultimii 13 ani obținut de altă echipă decât Asesoft, club des­fiin­țat azi. Meseria de antrenor nu l-a atras, așa că a început să lucreze în psihoterapie.

Scrisul a plecat de la o depresie

Cum e cu scrisul? “Povestea a început de la o depresie. La 19 ani, am plecat în State, la Chicago, la colegiu. Dar n-am trăit visul american. Am rezistat doar trei luni departe de casă! Iar ăsta a fost modul meu de a-mi descărca gândurile apăsătoare. Scrierile sunt raportate la ex­pe­riența personală. Am întâmpinat difi­cul­tăți la nivel rela­țional, în iubire. Scrisul e un loc de refugiu, îmi dă echilibru”, explică el, precizând că filosofia și psihologia se întrepătrund. Vom vedea de ce!

Are trei volume de poezii, “Conglomerat al morții” (2005), “Eu sunt… un visător malign” și “Elixirul iubirii”. Două cărți de eseuri sunt gata, “Așa simțit-a Zarathustra”, după Nietzsche, și “Priviri dinspre mine, înspre mine”. Lucrează la “Haotisme” (aforisme) și la “Convorbiri din intimitate”. Absolvent de Filosofie, e și psihoterapeut și are un cabinet particular, Elipsiona: “Lu­crez cu schizofrenici, depresivi… Orice medicație necesită și o psihoterapie pentru conști­entiza­rea bolii. E și o glumă: «Mai bine râzi la psiholog decât să râzi la psihiatru!». Acum fac un doctorat despre o nouă formă de psihoterapie, cea de­con­­struc­­tivă”.

Dintre nebuniile lui Paul: a jucat cu 69 pe tricou și a avut plete și coadă. Mâncarea preferată: pleșcaviță sârbească. Volumul preferat: “De veghe în lanul de secară”. Film preferat: “Modigliani”.

Chetreanu e pasionat și de chitară și vrea să facă o trupă rock!

A dat o grămadă de bani pe mașini de colecție

E înnebunit după mașinile de co­lecție: “Am spus «stop» . Costă imens între­ținerea”. Are VW Transporter, Fiat Spider, Mustang şi VW “bros­cuță”. “Nu prea circul cu ele, doar le pornesc, să le aud motorul!”, măr­tu­risește. Doar Spiderul dacă l-ar vinde ar lua pe el 12.000 de euro!

De la Magic Johnson la a fi descoperit și a juca alături de Ghiță Mureșan

După ce a făcut polo și fotbal, Chetreanu a început baschetul la 10 ani, selecționat de Ghiță Mureșan la clubul Pro Baschet: “Aveam să joc cu Ghiță în echipă, la 17 ani, la națională, în Israel, ultimul meci al lui la lot”. Antrenorilor Kristopulos și Moldovan le e recunoscător. S-a mutat la Viitorul Cluj, unde, cu Silvășan, Pașca sau Crăciun, a cucerit 9 titluri la juniori! L-a iubit pe Magic Johnson,  l-a impresionat colegul Brad Buckman și adversarul Sasa Ocokoljici, a jucat cu Roschnafsky, Tordai ori Pinte, a crescut în “spiritul lui U”. Fost internațional, playmakerul de 1,91 m și 96 kg a cucerit, în 2011, titlul cu clujenii, singurul al clubului din ultimele două decenii dominate de Asesoft. În acest an, Oradea, Steaua și Clujul se bat la trofeu.

Organizează concursuri și conduce atelaje canine!

Paul organizează concursuri de atelaje canine: “Prima ediție a fost în 2014: triciclete trase de câini și alergare – stăpânul cu câinele. Eu am doi Samoyed, Cuba și Charlie. Am fost și la Mondiale, în Slovacia. În acest an, din cele 13 etape pe zăpadă de la noi, s-a ținut doar una, la Ciumani, în Harghita. Nu ne-a ajutat iarna!”. Paul fondează o federație, iar sportul va fi recunoscut oficial la vară: “În țară sunt 40 de atelaje, de la 2 câini până la 12, cu Husky, Malamut de Alaska, Samoyed și Câine de Groenlanda, rasele care au dreptul să tragă la sanie. Din cauza temperaturii scăzute, le cresc endorfinele, dovadă plăcerea pe care le-o provoacă efortul. Așa e codul lor genetic”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE