Meci formidabil pe Litoral. HCM Constanţa a învins dramatic Chambery, după un meci cu răsturnări de scor incredibile, plus eliminarea definitivă a lui Alex Şimicu pe final!
După ce a scăpat de necazurile la genunchiul drept, eroul a fost Alex Csepreghi. Chinuit de o hernie de disc cervicală, el a jucat pe semnătură: “Un nerv îmi apasă mâna dreaptă şi am dureri mari. Nu prea puteam trage la poartă, mi se recomandase să dau doar pase pentru colegi. Dar am riscat şi a meritat. Am făcut şi faza de atac. Sunt sub tratament, însă nu concepeam să ratez meciul! Erau importante victoria şi calificarea! Francezii au nume, valoare, experienţă, dar şi noi, o echipă mică, suntem cu foame de rezultate mari în Europa. Calificarea e o injecţie cu moral în perspectiva barajului de Mondiale al naţionalei, cu Suedia”.
S-a însurat, dar a divorţat repede!
Constanţa a jucat ieri fără prime, căpitanul Laurenţiu Toma, portarul Mihai Popescu şi ceilalţi elevi ai antrenorilor Zvonko Sundovski şi Alexandru Buligan având doar bonus de obiectiv, accederea în “Final Four”-ul Cupei EHF.
S-a căsătorit în 2010, dar interul stânga ce poate juca şi playmaker a divorţat de Mădălina la doar câteva luni: “Aşa a fost să fie!”.
Acum e cu prietena lui pe Litoral, dar a avut şi mama, antrenoare şi cea care i-a pus mingea în mână, şi bunicii alături.
Are o ofertă din Franţa
Alexandru Csepreghi, al cărui contract cu HCM expiră în vară, are acum o ofertă chiar din Franţa: “E greu pentru noi, românii, să plecăm afară. Nu avem cotă, din cauză că nu am mai mers la Euro sau la Mondiale”.
Modelul lui de handbalist e francezul Nikola Karabatic, “cel mai complet jucător la ora actuală, asta chiar dacă a venit după momente grele, scandalul pariurilor, unde nu cred că a fost vinovat, şi decesul tatălui. Chiar şi aşa a dus Franţa la titlul european”.
Cuprins:
Meciul Fuchse - Hlohovec s-a disputat după închiderea ediţiei. În faza următoare, HCM ar putea evolua cu Lugi (Suedia), Montpellier (Franţa) sau Szeged (Ungaria)
Interul Constanţei a fost chinuit până anul trecut de probleme la genunchiul drept. S-a operat, “iar acum ţine genunchiul, dar joc pe riscul meu! Până la operaţie, mi s-a spus că nu pot juca mai mult de vârsta de 30 de ani din cauza uzurii. Oricum, după ce o să mă las, o să am o proteză în genunchi, să-mi susţină ligamentele, pe care o voi ţine toată viaţa”.
“Regret că nu am tras mai mult de mine, când eram tânăr credeam că pot juca numai din talent. În ultimii ani, am mai recuperat, am înţeles că e nevoie de muncă să ajungi sus”, spune Alex, căruia mama sa, antrenoarea de la Academia Minaur, Maria Paşca-Pop (foto), i-a pus mingea în mână: “Mingea a fost prima jucărie. Mama se antrena, eu aveam un an şi eram în poartă cu mingea. M-a atras de mic. La 12 ani eram la Clubul Marta, unde primul meci oficial l-am avut după un an şi jumătate”.
De la vârsta de 14 ani, când şi-a făcut primul tatuaj, Alexandru Csepreghi are pasiunea desenelor pe corp, pe care a cheltuit peste 10.000 de lei.
O adevărară nebunie! “Ultimul desen îi înfăţişează pe bunicii mei, e o poză de la nunta lor şi e pe gamba stângă. E un omagiu, trăiesc şi sunt cei mai mari suporteri ai mei. Când nu sunt la meci, îmi cer să le trimit DVD-ul cu înregistrarea! Pe antebraţul drept, sunt două mâini ce se roagă, în memoria antrenorului Zoran Kurtes”.
Stop! Tragem aer în piept, să avem elan să notăm ce e pe mâna stângă: “Am doi clovni, a fost primul meu tatuaj, sugerează soarta schimbătoare, azi plângi, mâine poţi să râzi. Urmează patru aşi stilizaţi - jocurile de noroc ce-ţi pot aduce moartea, dacă devin o patimă, o casetă muzicală - după mine viaţa e o muzică frumoasă, o cruce pentru tata, cinci stele - titlurile mele cu HCM. Mai am o coroană, două păsări - adică mama şi tata -, o damă de roşu, un scrin, trei trandafiri, cifra 28 - ziua mea de naştere. La încheietura braţului am un cap de schelet. Pe umăr e peştele Koy, că aduce noroc! Acum, că tocmai am trecut de francezi, îmi mai fac un tatuaj. Şi mai pun şi o stea, sunt sigur că vom lua iar titlul”, explică Alex.
În total, are 28 de însemne. Urmează alte două, şi vor mai veni! (Mihai Toma)