Fostul căpitan de la Lugoj rememorează: ”Am ajuns la volei mai mult dintr-o greşeală, după ce vreo un an, doi, am practicat gimnastica, de care însă m-am lăsat la o accidentare. Aveam două colege de şcoală care făceau deja volei şi m-au tot îmbiat, ‹hai şi tu la sală, la volei›, şi în cele din urmă m-au convins, deşi nu ştiam şi nu auzisem nimic despre acest sport. Primul antrenor mi-a fost domnul Jean Cioloca, aşa am început, şi aşadar se poate spune că am început voleiul din greşeală dar iată că l-am continuat şi am ajuns acum să intru la categoria veterane! (n.n.: Diana rîde); din păcate, nu mai evoluează nici una dintre fostele mele colege care pe-atunci s-au ţinut ca scaiul de mine şi aproape m-au tîrît la sală, Jîghir Mădălina şi Calinciuc Loredana, acum Popovici. Eram eleve la Şcoala Generală numărul 2, iar în liceu am învăţat la Colegiul Naţional Coriolan Brediceanu”. ”De la Minivolei şi pînă la junioare I am luat toate titlurile naţionale la fiecare categorie iar la junioare II am fost declarată cea mai bună ridicătoare din ţară şi convocată la lotul naţional”, explică ea. ”Pe vremea noastră copiii erau mai preocupaţi să bată mingea pe stradă, să meargă şi la un volei, pe cînd copilul de 14 ani din ziua de azi e lipit de internet…”, adaugă.
”Dacă nu greşesc, trebuie că am 14-15 ani de volei. N-am păţit nimic deosebit, în termen populari sunt bună de carne, deşi un nerv, o durere, au mai apărut, dar n-a trebuit să stau, nu a fost nevoie de pauză, ceea ce este foarte important”, spune sportiva pasionată de chitară.
”Am absolvit Universitatea de Vest, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, cu Master, în anul 2010, atunci cînd am avut şi barajul de promovare în prima ligă, de la Botoşani, cu gazdele, CSM Bucureşti, Piteştiul, şi am încheiat pe locul 3. Concomitent am absolvit şi Finanţe Bănci în cadrul Universităţii Europene Iosif Constantin Drăgan, în oraşul meu. Sinceră să fiu mi-aş dori să-mi lansez o afacere proprie şi probabil, dacă mi-aş deschide una, aş încerca în domeniul alimentar. Îmi place să degust dulciurile, cele făcute de mama, deserturi, sunt delicioase, mai împart şi cu colegele, căci noi oricum doar gustăm, noi nu mîncăm. Dar şi dulciurile sunt foarte bune, ne dau energie!”.