Pădureanu: ”N-am fost pus pe furat niciodată! Sunt la mila prietenilor, am 40 de lei în buzunar. Sunt pocăit dintotdeauna!”. ^”Lordul” are probleme: ”Mă dor picioarele, parcă îmi bagă cineva cuțite în mușchi. Am avut o baltă de sânge sub mine”

Pădureanu despre…

Experiența din pușcărie și problemele de sănătate: ”Am trecut și peste asta. Am văzut cu ocazia asta, vorba cântecului, care-i om și care-i câine. Au fost mulți oameni care m-au sprijinit, atât moral, cât și material. Acum e mai greu, după căzătura asta de acasă. Mă dor picioarele, de parcă îmi bagă cineva cuțite în mușchi. Am mai căzut o dată, dar nu așa rău ca acum. Și-aia a lăsat urme, dar nu ca asta. La asta m-au apucat amețelile și am picat pe ultimele 3-4 trepte. M-am lovit la cap, noroc că osos n-am nimic. Atâta sânge a curs, era o baltă sub mine. M-am ridicat și noroc că a apărut Nicoleta (n.r. – o nepoată). A fost glicemia mare, de-aia am amețit. Am căzut și în penitenciar, la baie. Acolo m-am lovit la spate. Cu deplasare de coloană, rău de tot. Dar nu m-a durut așa rău ca acum”.

Despre vinovăție: ”Sută la sută am făcut degeaba pușcărie. Dar de vreme ce legiuitorii au zis că am fost vinovat, nu-i pot eu contrazice. Dimpotrivă, sunt sărac lipit pământului. Aștept mila prietenilor. Toți banii pe care îi am în buzunar sunt 40 de lei. Aștept să ne intre pensiile. Banii care mi-au trecut prin mână i-am folosit la activitate. Dar foame n-am răbdat, e adevărat. Pe unde mă duceam, mă așteptau cu un grătar, alții îmi aduceau alimente acasă. Rău nu am dus-o, dar nu pe măsura părerii multora din oraș, care ziceau că-s putred de bogat. Nu le doresc decât să fie bogați ca mine și atunci o să ajungă cerșetori. Concluzia e că n-am fost pus pe furat, am fost pe activitate”.

Despre posibila reimplicare la Gloria Bistrița: ”Am avut o discuție cu cei de acolo. Le-am spus că rămâne în cârca lor toată treaba. Dacă mă întreabă câte ceva și eu voi fi în stare să răspund, o să-i ajut. Dar altfel nu pot, că nu-mi permite sănătatea. Nu vreau să-mi mai fac dușmani. Doamne-ferește de mai rău. Vine unu și-mi dă un brânci. Cu cadru cu tot, mă duc. Să-și ducă crucea fiecare”.

Despre schimbarea religiei: ”Eu am crezut întotdeauna în Dumnezeu și m-am purtat întotdeauna ca un om cu frică de Dumnezeu. N-a venit unul la mine vreodată și eu să-i întorc spatele. Le mai întorc la copiii ăștia, că vin toată ziua pe capul meu. Dar oamenii necăjiți i-am ajutat. Sunt creștin ortodox, dar m-a invitat cineva la acea adunare a penticostalilor și m-am dus. Tot Dumnezeu e și acolo și m-am dus cu dragă inimă. Am auzit vorbindu-se că m-am pocăit. Eu pocăit am fost dintotdeauna. În sensul că n-am făcut rău la nimeni, iar dacă am putut să fac bine am făcut. De-aia m-am dus. Și dacă voi mai fi invitat, și e ceva special, o să mă mai duc. Aceeași credință o au și ei în Dumnezeu, aceeași o am și eu. Și dacă suntem de aceeași credință e normal să mă duc”.

”Am un regret mare. Am venit la Bistrița când aici fotbalul era de nimic. L-am îndreptat cum am putut și, uite, acum e tot nimic. Mi-aș vinde și sufletul pentru el, dacă aș putea să-l salvez și să las echipa asta bistrițenilor” – Jean Pădureanu, pentru sportulbistritean.ro.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE