Libertatea: Cine a fost prima persoană care v-a felicitat? Dumitru Dragomir: Soţia, Vica! A venit la mine cu noaptea în cap, m-a strâns în braţe, m-a pupat, aşa cum face în fiecare an de ziua mea, şi mi-a urat “La mulţi ani” şi multă sănătate. Apoi, a apărut nepoţelul meu, Bogdan Călin (7 ani). M-a felicitat şi el.
Ce cadou v-a făcut soţia? Mi-a luat câteva cămăşi şi o pijama, toate de firmă. Soţia mea are gusturi şi ştie să-mi ia lucrurile cele mai frumoase.
E diferită ziua de azi faţă de celelalte aniversări? Nu, e o zi ca oricare alta. Sunt sigur că voi primi foarte multe telefoane de felicitare. Mi-aş fi dorit să am 45 de ani, nu 65, dar, din păcate, nu putem da timpul înapoi.
Organizaţi un chef? Da, dar va fi ceva restrâns. Voi chema prieteni din lumea fotbalului, dar şi mulţi profesori universitari. Chiar dacă nu le-am avut eu cu şcoala, am foarte mulţi amici cu studii înalte.
Cum vi s-a părut ultima ediţie de campionat? Nu mi-a plăcut, nu sunt mulţumit. Fotbalul românesc nu este unde ar trebui să fie. Sunt foarte multe probleme care nu ştiu când vor fi rezolvate. înalte.
Ce-i lipseşte fotbalului românesc pentru a fi unde vă doriţi? Nene, îi lipsesc banii. Pentru că dacă nu ai bani, nu faci nimic.
La ce echipă de fotbal aţi investi? La Steaua, Dinamo, Rapid, “U” Cluj, CFR Cluj sau la Poli Timişoara. Şi la Craiova aş băgă bani, dar nu la echipa lui Mititelu. În Bănie ar trebui construită o altă echipă.
Când aţi dat ultima oară cu piciorul în minge? He-he! Chiar duminică, în timp ce mă jucam cu nepoţelul meu. Să ştiţi că nu mă dau în lături de la mişcare.
Dragomir ne-a dezvăluit şi de ce nu a petrecut cu lăutari la ziua sa: “În urmă cu ceva timp, mi-am pierdut mama, motiv pentru care nu era firesc să petrec cu lăutari. Am stat de vorbă, am depănat amintiri, am râs şi am ciocnit un pahar cu şampanie”.