Libertatea: Se poate întoarce rezultatul?“Pilică” Popescu: E posibil orice! Va fi o luptă tactică şi fizică nemaipomenită. În tur, la acel 22-24, fetele au suferit de lucruri de care nu-mi place să vorbesc, emoţie, presiune... Au fost puţin labile, doar sunt femei... Va fi războiul marilor jucătoare, vârfurile trag masele.Görbicz vs. Bulatovici?Da! Muntenegreanca a fost la pământ la Bucureşti, şi-a revenit doar spre sfârşit. Katarina e inter dreapta bun, dar, dacă o muţi de acolo, e slăbuţă. Anita, în schimb, e completă: dă gol din centru, de pe inter, de pe extrema stângă, face spectacol cu pase pe la spate! De la daneza Anja Andersen, care înscria cu tot cu arbitrii în braţe, nu am mai văzut o asemenea sportivă... Păcat că nu poate evolua Cristina Neagu a noastră. Era perfectă când intra pe teren!Cum ne putem califica?Lotul nostru e mai valoros, cu rezerve bune, ele au doar 4-5 jucătoare de clasă! Dar ca să învingem, 4-5 jucătoare trebuie să fie de nota 10, restul - de 8-9! În tur, toate au fost de 4-5. Şi mai trebuie să luptăm ca fiarele turbate.
Contează şi problemele financiare?Cum să nu! Nu mai e ca pe vremea mea, când jucătoarele erau “profesioniste mascate”, angajate la combinat ca laborante... Atunci, Oltchim avea lot bunicel, iar jucătoarele primeau o masă la prânz şi erau fericite că handbalul le permitea să iasă în străinătate. Apropo, dacă auzeam acum 50 de ani, când deveneam campion mondial, că o handbalistă ar primi 300.000 de euro pe an, aş fi spus că e o glumă!Cum vi se pare antrenorul Vestergaard?Am discutat cu danezul la Comisia de antrenori. E neamţ în gândire, tipicar, analizează mult meciurile. Am sesizat totuşi că îşi face planul tactic şi se ţine de el cu obstinaţie, chiar dacă ar putea face retuşuri.E meciul lui “acum ori niciodată”?Da! Calificarea în finală ar ajuta clubul Oltchim să nu se desfiinţeze, dar şi handbalul feminin românesc, care e în scădere. Dacă ratăm finala, ne pierdem în anonimat. Ar urma o cădere, deoarece nu vin din urmă generaţii bune.Apropo, de ce vi se zice “Pilică”?Am porecla din copilărie. Vine din latinescul “pilosus”, adică eram cam păros, dar unii o interpretau şi în jargon, adică om cu relaţii multe”.
Constantin Popescu s-a retras din antrenorat în 2006, iar acum e membru al Comisiei Tehnice şi al celei de Istorie şi Statistică din cadrul FRH. “Pilică” are trei titluri de campion mondial (1956, 1960 - handbal în 11 şi 1962 - handbal în 7), un loc doi la Mondiale (1973) şi un loc patru la JO din 1976. Tehnicianul a devenit campion naţional de şase ori, a cucerit o Cupă a României (1984), dar cele mai valoroase trofee din vitrina sa sunt Cupa Campionilor Europeni (Ştiinţa Bucureşti - 1961), Cupa IHF (Oltchim - 1984) şi City Cup (Rapid - 2000).