Ion şi Ancuţa Istrate, campioni de karate imigraţi in Italia: „În Romania ne antrenam în pădure”

Românul a încercat la început să lucreze într-o sală de sport, dar lipsa documentelor i-a creat tot felul de probleme. A renunţat la munca din sală şi a fost nevoit să înceapă munca în construcţii. „Din păcate, nu am avut o situaţie roz la începuturile mele în Italia. Am lucrat puţin într-o „palestra” şi a trebuit să renunţ pentru că nu puteam continua fără documente. Am fost nevoit să plec din Verona, la Padova. Acolo am continuat antrenamentele, dar pe malul  râului, pentru că în sălile de sport cereau documente, iar antrenamentele se făceau după ora 19, cu risc să fim controlaţi de careva şi pe drum”.

Odată cu intrarea României în UE şi rezolvarea actelor de rezidenţă, soţii Istrate au început antrenamentele în mod organizat şi li s-a propus să participe la concursuri. Rezultatele deosebite i-au propulsat la nivel înalt şi au adus rezultate merituoase echipelor de club, la nivel internaţional.
„Făcând o pauză mare, neantrenându-ne într-o sală de sport, îţi poţi pierde forma fizică şi sportivă. Când am rezolvat problema documentelor, primul lucru a fost să revenim la sală şi să ne antrenăm ca oamenii, că ne cam săturasem de pădure. Am plecat de la premiza că n-o să mai facem la un nivel ridicat, ci doar pentru întreţinere. Antrenorul a rămas însă plăcut impresionat de nivelul nostru de pregătire şi ne-a propus să participăm măcar la competiţii regionale. Aşa a început povestea noastră în competiţiile din Italia şi lotul naţional. La nivel regional am ieşit mereu pe primele locuri, apoi au început campionatele naţionale şi în final am ajuns la nivel mondial”. Cei doi soţi au ţinut să precizeze că, deşi încă foarte mic, fiul lor Erik, de doar 2 ani, e îndrăgostit de karate şi că sigur le va călca pe urme.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE