Libertatea: Cum ai trăit primul meci al tatălui tău, 2-1 cu Oţelul?Daniel Stan: Am fost acasă. Nu merg la meciuri pentru că sunt un tip impulsiv şi reacţionez când aud jigniri şi critici de pe margine. Cel puţin la primele partide nu vreau să mă duc, poate o să merg la cele din Europa League.
Ce zici despre o reunire a familei în Ghencea?
E foarte greu să ajung şi eu, alături de fratele meu, în Ghencea. Trebuie să mă recuperez fizic. E greu să revin la forma de anul trecut. Aş vrea să prind o pregătire să mă pun iar pe picioare. Am trecut printr-o perioadă nefastă.
Ai jucat la Brăneşti sub comanda lui. Cum se purta cu tine?
Am lucrat cu puţini antrenori, cu tata, cu Sameş, Cornel Ionescu. Nu pot să fac o comparaţie exactă, dar tata lucrează bine, depune mult efort şi se implică mult. Nu aveam parte de tratament preferenţial, din contră. Mă forţam mai mult ca să joc bine şi să nu-l dezamăgesc. Totuşi, regret că trebuia să dovedesc mai mult la Brăneşti.
Cuprins:
S-a tot asociat numele tatălui tău cu retrogradarea Brăneştiului....
Degeaba zice lumea că a retrogradat cu Brăneştiul. În mentalitatea jucătorilor, banii erau pe primul loc. Degeaba te forţează antrenorul să scoţi ce ai mai bun în tine, dacă tu îţi propui să nu joci pentru că nu are echipa bani. Noi l-am tras în jos, tata îşi dorea să rămână în Liga I. Sper ca la Steaua să fie linişte şi că o să aibă performanţe.
Apropiaţii îl caracterizează ca fiind un dur...
Îi place ordinea şi să fie ascultat. La Brăneşti, aveam un regulament de ordine interioară. Dacă vorbeai la telefon în timpul antrenamentelor, erai taxat, dacă nu-i ascultai ordinele, la fel. Înainte de meciuri, ne confisca laptopurile şi telefoanele, ca să ne putem concentra.
Şi acasă este strict?
Nu, nu se pune problema. Acasă nu discutăm despre fotbal, ca să nu ne certăm. Niciodată nu ne-a taxat acasă. Ne-a cerut să învăţăm cam de nota 8, nu să fim ultimii proşti ai clasei. Nu ne-a forţat niciodată să facem ceva. Ne-a zis să facem din plăcere totul. Ne-a asigurat toate condiţiile necesare să ne dezvoltăm frumos.
Ilie Stan, fost jucător al roş-albaştrilor, le-a transmis copiilor săi spiritul stelist. Daniel a evoluat la Steaua de la 8 până la 15 ani. “Prima dată m-a luat la antrenamente în Belgia, când era membru al echipei Cercle Bruges. Apoi, după ce ne-am întors în ţară, am jucat la Steaua de la 8 până la 15 ani”, spune Dani. Băiatul cel mic, Andrei, e legitimat la grupa 1994 a Stelei, unde e coleg cu Alex Iordănescu, mezinul fostului selecţioner.
S-a terminat cu alergările uşoare în cantonamentele de lux din Austria.
Abia instalat pe banca Stelei, Ilie Stan (43 de ani), cunoscut ca un dur, care la antrenamente îşi stoarce jucătorii de energie şi îi ţine cu zilele în cantonamente, le-a făcut steliştilor o surpriză: patru zile de alergări (începând de ieri) grele prin munţi, la Săcele (Braşov), departe de cluburile de noapte ale Capitalei.
Vizitat de reporterii Libertăţii în cantonamentul Victoriei Brăneşti, din iarnă, Ilie recunoştea că îi place să facă antrenamente tari şi să-şi alerge cât mai mult fotbaliştii pentru ca aceştia să fie cât mai bine pregătiţi fizic. Inclusiv Daniel Stan, fiul cel mare al stelistului, actual jucător al echipei Inter Clinceni, legitimat atunci la Brăneşti, era supus acestor tratamente, astfel că nici vedetele Brandan şi Tănase nu vor avea condiţii preferenţiale. Deşi era primul la alergări, Dani respira greu la finalul antrenamentelor la zero grade, printre vitele scoase la păscut.
Întrebat dacă mama lui urmăreşte jocurile bărbaţilor din familie, Daniel a dezvăluit: “Are emoţii mari şi nu suportă să se uite la meciuri. Preferă să ne gătească ceva bun. Face cea mai bună mâncare din lume. Niciodată nu simt nevoia să mănânc în altă parte”. Legat de povestea că antrenorul e un tip foarte credincios, mijlocaşul explică: “Nu ne-a impus, însă ne-a educat în stilul acesta. Nu ne-a obligat să ţinem posturi sau să mergem la biserică. Doar ne-a arătat ce e bine şi ce nu e”.