Un film biografic despre viața lui Dumitru Sechelariu, publicat pe 11 iulie 2013, a fost realizat cu câteva zile înainte de aniversarea fostului primar al Bacăului. Pe 14 iulie, Dumitru Sechelariu ar fi împlinit 55 de ani. N-a apucat-o. A decedat în februarie 2013, la o clinică din Viena (Austria).
Dumitru Sechelariu a fost un personaj aparte în fotbalul românesc. Gesturile lui excentrice au ținut multă vreme prima pagină a ziarelor, fiind un fel de Gigi Becali în urmă cu un deceniu. Se credea invincibil, „un Ștefan cel Mare al Moldovei”, după cum l-a descris prietenul Ioan Becali.Pe când era primar, „Seche” tăia și spânzura în Bacău: avea trust de presă (deținea inclusiv fabrica de hârtie Letea) și nimeni nu mișca în fața lui. Și-a permis să dea numele Dumitru Sechelariu stadionului central, căruia i-a pus nocturnă. De asemenea, i-a făcut fiului său, Doruleț, pistă de karting.La fotbal a avut năzuințe mari: visa să câștige Liga Campionilor, motiv pentru care a renunțat la antrenori precum Gheorghe Poenaru și a adus în Moldova nume mari: Mircea Rednic, Țiți Dumitriu, Ionuț Lupescu sau Ilie Dumitrescu. Niciunul n-a izbutit să dea strălucire echipei, ultimul tehnician șocându-l prin faptul că punea muzică house în vestiar!Deși avea probleme cu inima, era un împătimit jucător de poker. Sechelariu ar fi pierdut, din pricina acestui viciu, patru fotbaliști: Cristi Ciocoiu și Narcis Răducan, în trecutul îndepărtat, și Florin Lovin și Eugen Baciu, mai aproape de zilele noastre. Toți în favoarea Stelei! La masa de poker îi avea parteneri pe impresarul Ioan Becali, precum și pe patronii Gheorghe Ștefan (Ceahlăul Piatra-Neamț), Gigi Becali (Steaua) și Adrian Porumboiu (FC Vaslui).”Seche” a plecat în lumea celor drepți cu un of: nu și-a recuperat 800.000 de euro, sumă pe care a reclamat-o la forurile internaționale și pe care ar trebui s-o primească de la Steaua lui Gigi Becali de pe urma lui Eugen Baciu.Fost mecanic auto, Sechelariu a prins cheag după Revoluție făcând trafic cu rulmenți. S-a ridicat până a ajuns să pună mâna pe funcția de edil-șef în Bacău, devenind un baron local. A redevenit un personaj comun abia după ce a pierdut șefia primăriei în favoarea lui Romeo Stavarache, cu care apoi a avut un etern conflict, și după ce a stat la închisoare o scurtă perioadă de timp.