La 12 ani de la moartea handbalistului Marian Cozma, tatăl său nu are alinare. „Nici acum nu știu de ce mi-au omorât copilul”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Petre Cozma, 62 de ani, plânge în timpul interviului. Pe 8 februarie se împlinesc 12 ani de când fiul său, handbalistul Marian Cozma, a fost ucis în Ungaria, după o încăierare într-un local din Veszprem. „A trecut atât timp și eu nu știu motivul pentru care l-au înjunghiat”, spune părintele.
Cuprins:
- „Am fost internat la «Matei Balș», exact acolo unde a ars”
- „Nu m-am vaccinat, că n-am brațele lui Iohannis”
- „Dacă Andrei merge bine, tot la Veszprem îl trimit. Nu mi-e frică de nimeni”
- „Mor fiindcă nici acum nu știu de ce mi-au omorât copilul”
- Banii pentru despăgubire n-au venit
- Ce fac ucigașii lui „Păsărilă”
Închide ochii înlăcrimați și afirmă pe nerăsuflate: „Să fie clar, nu regret că s-a transferat acolo. A fost iubit, adulat! Dacă Andrei, care e Marian leit, ar avea ofertă de la Veszprem, ar merge la ei”. Când vorbește despre nepot, e singura dată când zâmbește.
Pe Petre Cozma îl macină diabetul, a suferit patru infarcturi și a învins, recent, coronavirusul. Urmează o confesiune emoționantă despre trecutul dureros, prezentul apăsător și viitorul senin.
Bărbatul merge din ce în ce mai greu. Robi, mâna sa dreaptă de la Dinamo, îl sprijină, iar o cârjă i-a devenit cel mai apropiat tovarăș. Cu stângul abia mai calcă.
„Am fost internat la «Matei Balș», exact acolo unde a ars”
În drumul până la mormântul fiului său, din Cimitirul Pipera, are timp să povestească despre cum a trecut prin COVID. „În decembrie, am fost internat la «Matei Balș», exact acolo unde a ars! Da gust, da miros, am zis hai că trece”, explică.
„Nu am avut poftă de mâncare. Nici apă nu am putut să beau. 12 zile am stat”, povestește. Au fost și clipe grele, „când am avut nevoie de oxigen, Când mi-au băgat tuburile alea, le-am și zis: «Dacă aveam creier, mi le băgați până-n creier»”, are puterea să glumească.
„Vă dau cuvântul meu de onoare că am dormit în maiou și șort, a fost căldură! Când am plecat acasă, plângeau asistentele: «Ce ne facem fără dumneata, că asigurai buna dispoziție?». Le-am lăsat și eu un brăduleț frumos, de Crăciun”, continuă.
„Nu m-am vaccinat, că n-am brațele lui Iohannis”
Deși s-a însănătoșit, a renunțat o perioadă la antrenamentele cu echipa Dinamo Asociația Marian Cozma: „Doctorii mi-au zis că sunt contagios, dar, Doamne-ferește, îmbolnăveam vreun copil de-ai mei și eu mă uit la ei ca la soare. Sunt copiii mei, familia mea”.
Înainte de a ne întoarce la Marian, nea Petre își mai permite o glumă: „Nu m-am vaccinat, că n-am brațele lui Iohannis”.
„Le spun tuturor, și mă cunoaște multă lume. Au trecut 12, vor trece 13, 14 ani. Când ți-e dor, te mistuie!”, spune părintele îndurerat. „E grav, când știu ce copil am avut”.
„Dacă Andrei merge bine, tot la Veszprem îl trimit. Nu mi-e frică de nimeni”
„Ce aș fi schimbat, dacă aș avea puterea să dau timpul înapoi? Să nu fi mers în Ungaria? Niciodată, Marian a fost foarte iubit acolo, de fani, de toți, îl alintau «Diamantul». Dacă dă Dumnezeu și Andrei merge bine la handbal, tot la Veszprem îl trimit. Să vadă toată lumea că nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Decât de cel de Sus... Nici de El nu mi-e frică”, spune Petre Cozma.
Nepotul e Andrei Chiriac, fiul Ionelei, sora lui Marian, are 14 ani și două luni, 1,90 metri și poartă 50 la picior. „Uite, îi port eu adidașii. Ăștia îl cam strângeau și i-am zis: Dă-mi-i mie, tataie!”.
Andrei joacă la grupe mai mari de vârstă, „muncește, face câte două antrenamente pe zi, e iubit de seniorii lui Dinamo”.
E leit Marian, cuminte, respectuos, bine-crescut. Cade un adversar, îi dă mâna și îl ridică. Dacă era ca mine, dărâma bulevarde!Petre Cozma, despre nepot:
„Mor fiindcă nici acum nu știu de ce mi-au omorât copilul”
Petre Cozma e în continuare măcinat de felul în care și-a pierdut băiatul. De faptul că nu știe ce i-a împins pe criminali să-i ia viața lui Marian. Asta, ca și dorul de el, îl mistuie.
„Mor fiindcă nu știu nici acum de ce mi-au omorât copilul! Asta cred că n-o să aflu niciodată. Spun încă o dată: băi, dacă erai șmecher, îi dădeai un pumn și cădea cu capul de bordură. Și eu, dacă loveam pe cineva, aveam curaj să mă duc la familia lui cutare: Domnule, ne-am bătut! Dar nu să scoți cuțitul, mișelește, 17 inși, câți au venit peste Marian”.
„Stau și sufăr, de o săptămână plâng. Eu dorm în camera lui Marian. Nu poți să te împaci niciodată cu asta. Noi am fost săraci, el a plecat acolo să-și ajute familia”, adaugă tatăl.
„Eu încă aștept. Aștept să iasă criminalii, să le dea drumul. Poate ne întâlnim pe undeva, nu știu. Ție îți vine muierea la pușcărie, sau pe cine ai, rămâi cu ea în cameră, îți vin copiii în vizite, primești pachet, eu vin și sărut mormântul rece”, plânge bărbatul.
În memorie îi revin flash-uri de acum 12 ani: „Când mi l-a scos de la morgă, am spart geamul cu pumnul. Mi-l arătau doar pe o parte. El era mort, dar ei încă au dat cu picioarele în el”.
Aș vrea ca Dumnezeu să mă fi pus alături de Marian, să-l apăr și să-mi ia mie viața în locul lui. Și de la ei se duceau 3-4, vă spun eu.Petre Cozma își încleștează pumnii:
„Când vezi bricege, fugi! Marian a fost singurul care a stat, cu Sesum și Vilovski, colegii lui. Vilovski e cel care l-a cărat pe brațe. Când a venit să joace contra lui Dinamo, galeria îl înjura, a trebuit eu să le spun cine e. Apoi l-au aplaudat”, explică Petre Cozma.
Când e rugat să-și amintească și ceva inedit, chipul părintelui se luminează: „Marian voia să mă tatueze și pe mine, la un moment dat. I-am zis să mă lase în pace, că-s om bătrân!”.
Banii pentru despăgubire n-au venit
Toată lumea crede că s-a umplut de bani, însă, cel puțin pentru moment, nu a primit despăgubirile anunțate, de 700.000 de euro. „E o sumă mare, dar, ca peste tot, interesele sunt la fel de mari. E greu. Eu și soția trăim amândoi din pensii, luăm 1.800 de lei pe lună în total. O să dea ei toți banii, dar cred că eu n-o să mai apuc ziua aia!”, estimează, trist, nea Petre.
Ca Marian nu mai există pivot în România și nici nu cred că o să mai avem. Țările puternice bagă bani grei, noi, mai încetișor. Nu v-ați uitat la Mondialul de handbal, care e nivelul, care e ritmul? Zici că jucătorii sunt avioane, când trec pe lângă tine.Petre Cozma:
„Mai bine nu mai era 2020, dacă știam de pandemie, îl ștergeam. Vreau ca toată lumea să fie sănătoasă, să fim mai buni. Când ne uităm unul la altul, zici că ne împungem. Și vreau să mai iasă Dinamo campioană...”, e mesajul de final.
Ajutat de Robi, nea Petre părăsește agale Cimitirul Pipera. Sunt 10 grade Celsius și cerul senin. Trecutul e dureros, prezentul, apăsător, iar viitorul, senin. Senin, pentru că din urmă vine Andrei.
Ce fac ucigașii lui „Păsărilă”
Născut pe 8 septembrie 1982, Marian Cozma a fost ucis în localul Patriota, din Veszprem, pe 8 februarie 2009.
Raffael Sandor, 40 de ani şi Nemeth Gyozo, 39 de ani, au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă în primă instanţă, în iunie 2011, iar Sztojka Ivan, 38 de ani, a primit 20 de ani de închisoare. Au făcut apel, iar pedepsele pe viaţă au fost reduse la 18 ani, respectiv, la nouă.
Raffael și Németh sunt în închisoarea Sopronkőhida. Potrivit Blikk, ei lucrează la bucătăria temniței. Sztojka a fost eliberat în 2018, după doar cinci ani, pentru bună purtare și și-a schimbat numele, dar acum riscă o nouă pedeapsă, de 8 ani, inclusiv 4 ani și cinci luni, restanța din cazul Cozma.
Sztojka e acuzat de trafic de persoane și proxenetism, după ce a forțat o femeie să se prostitueze.
Pal Gabor, una dintre persoanele implicate în uciderea lui Marian Cozma, a ieșit și el din pușcărie. Fusese condamnat în 2012 la 5 ani de închisoare, dar a fost eliberat mai devreme, pentru bună purtare! Alți complici, Csaba Bihari (4 ani de închisoare), Gergely Péterné (3 ani de închisoare) și Antalik László (2 ani și 8 luni închisoare), sunt deja liberi.
Criminalii care nu sunt liberi își văd familiile, femeile, eu văd doar mormântul rece al lui Marian.Petre Cozma:
