Câinii maidanezi i-au dat puterea să meargă mai departe când era bolnavă de cancer. Acum luptă ea să le facă un adăpost lângă București

Trei nopți la rând au venit hoții pe terenul de la marginea Bucureștiului, acolo unde Mona Semeniuc, în vârstă de 63 de ani, construiește un adăpost pentru peste 200 de câini și pisici, animale pe care le-a salvat de pe străzi în ultimii ani. Au furat întâi lemne, apoi betonul din gardul pe care-l ridicase. Fondatoarea asociației „Refugiul Maidanezilor” are acum nevoie de bani pentru materialele pe care a fost nevoită să le cumpere a doua oară.

„Până în primăvară, nici nu pun porțile, că mi-e teamă că le vor fura și pe astea”, mărturisește Mona Semeniuc.

Al patrulea adăpost

Adăpostul din localitatea Manolache, județul Ilfov, aflată la vreo 14 kilometri de centrul Bucureștiului, este al patrulea pe care președinta asociației „Refugiul Maidanezilor” îl pune pe picioare.

În 2013, l-a construit pe primul, în perioada în care Parlamentul a votat legea eutanasierii. Era mic, făcut pe un teren undeva în Curtea de Argeș.

Adăpostul s-a umplut repede, pentru că oamenii i-au tot cerut ajutorul, ducându-i-se vestea printre cunoscuți sau pe Facebook. Așa că un an mai târziu, a amenajat alt adăpost în localitatea Manolache, din județul Ilfov. Dar și acesta a devenit neîncăpător, așa că l-a mutat în București.

Trei femei

În adăpostul actual are 180 de câini și 50 de pisici. Peste 200 de animale de care au grijă ea, o fostă profesoară și încă o femeie.

„Am și voluntari, dar toți au joburi, așa că vin în zilele de weekend. Vin câte cinci-șase persoane, uneori chiar opt. Au grijă de animale, le hrănesc, le curăță țarcurile, se joacă cu ele”, povestește Mona Semeniuc, într-o discuție cu Libertatea.

Pentru terenul pe care are acum adăpostul plătește chirie de 5.000 de lei lunar și a ajuns la concluzia că sunt bani pe care i-ar putea investi altfel mult mai bine în animale. 

O prietenă din Belgia i-a cumpărat un teren lângă București

Cu ajutorul unei prietene din Belgia, care a cumpărat și apoi i-a donat un teren aproape de București, lângă Șoseaua de Centură, s-a apucat luna trecută de construcția unui nou adăpost. De data aceasta, pe bucățica ei de pământ, fără să depindă de o chirie.

„Prietenei mele din Belgia i-a murit soțul recent de COVID-19, iar după asta, a spus că se dedică animăluțelor. Terenul ăsta a vrut să fie pentru animale, să aibă terenul lor cățelușii ăștia ai nimănui”, spune președinta asociației „Refugiul Maidanezilor”.

Voia să ridice gardurile și să curețe puțin terenul până în iarnă, iar din primăvară să se ocupe de țarcurile câinilor și restul amenajării, astfel încât, anul viitor pe vremea asta animalele să fie deja acomodate în noul spațiu.

„De câteva săptămâni ne ocupăm doar de asta, e foarte mult de muncă. Nici nu am mai preluat deocamdată animale, pentru că nu facem față să ne ocupăm și de animale, și de construcție. Am preluat doar urgențe”, mărturisește femeia.

Au furat lemne și betonul din garduri

Dar planul ei s-a dat peste cap vineri, 11 noiembrie. Noaptea, i-au fost furate scândurile pentru cofrat betonul. „N-am fost uimită și nu am dat mare importanță. Am zis că asta este, poate își face vreun sărman focul cu ele”, povestește Mona Semeniuc.

Dar furtul s-a repetat noaptea următoare, mai rău. Au dispărut plăcile și stâlpii de beton care urmau să fie montați. După a treia noapte, a găsit întreaga construcție vandalizată: hoții au spart și stâlpii montați deja pentru a scoate plăcile din beton.

Au furat cât au putut. O pagubă de 15.000 de lei. De trei nopți stă o mașină de poliție cu noi. Am stat și noi, și șoferul, și cine a mai putut.

Mona Semeniuc:

„Caut un om care să fie pază permanentă până la primăvară, dar mi-e teamă și pentru el, că adăpostul e lung și e în câmp”, adaugă ea.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

„Fiecare zi mi-o petrec aici, au nevoie de mine”

Pentru că nu putea să lase totul abandonat, după atât de multe investite în noua construcție, Mona Semeniuc a cumpărat alte materiale. N-ar fi reușit fără ajutorul prietenei sale din Belgia. Conturile asociației aproape sunt goale, iar banii care vin din donații sunt folosiți pentru întreținerea animalelor.

„Am continuat să lucrez, mai sunt de pus porțile, dar îmi e frică. Prefer să închid cu niște garduri de plasă, ceva, și porțile să le pun înspre primăvară, să fie mai ușor și cu paza adăpostului”, spune președinta ONG-ului.

Pentru Mona Semeniuc, de aproape 10 ani animalele maidaneze au devenit viața ei. Recunoaște că sună clișeic. „Dar așa e. Fiecare zi mi-o petrec aici. Ei au nevoie de mine. Să faci asta înseamnă să nu ai viață. Dar când îți asumi, te implici”, adaugă ea.

„Am câini de 17, 18 ani care necesită tratamente. Au nevoie de mâncare specială, moale. Nu-i poți lăsa așa. Este greu, dar este și o foarte mare satisfacție că faci ceva bun”, afirmă femeia.

„Pentru ei, pentru câinii mei de pe câmp”

Adopțiile sunt rare și unele se încheie cu dezamăgiri. Sunt câini, în special pui, care au fost aduși înapoi în adăpost după câteva zile, pentru că familiile adoptatoare nu au avut răbdare cu ei să-i educe. Cele mai multe adopții sunt peste graniță, în SUA și Belgia, în special, unde colaborează cu un alt ONG. Pe Facebook are un folder dedicat adoptatorilor, intitulat „Oameni care schimbă destine”, cu aproape 500 de fotografii cu familiile care au adoptat câini salvați de ea.

„Acolo sunt tratați altfel, au alt respect față de animăluțe”, spune ea.

Doi dintre primii locatari ai adăpostului deținut de asociația Monei Semeniuc încă sunt alături de ea. Căprioara și Jan, amândoi au 13-14 ani. Deși sunt bătrâni, iar Jan este și bolnav, Mona speră ca amândoi să inaugureze cu ea al patrulea adăpost, de data aceasta permanent.

„Pentru ei, pentru câinii mei de pe câmp, am făcut asta”, subliniază ea.

Asociația Monei Semeniuc supraviețuiește din donații și, deși acum a reușit să facă față cheltuielilor chiar și după vandalizarea construcției, are nevoie în continuare de bani pentru hrana și tratamentele celor peste 200 de animale și pentru a-și permite să plătească un angajat la paza noului adăpost.

„Sper să reușim să terminăm adăpostul. Sper să fie bine. Eu sper”, spune Mona Semeniuc, de parcă rostind de mai multe ori cuvântul „sper” va face ca visul ei să se materializeze mai repede.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro