Cum a păcălit armata americană bloggerii militari și presa mondială. Traseul escadrilei anti-Iran a fost peste Atlantic, nicidecum peste Pacific și Oceanul Indian

Misiunea a fost calculată cu atenție, iar execuția ei a inclus și o deviere intenționată. Cel puțin șase avioane B-2 au decolat spre vest de la baza aeriană Whiteman din Missouri, pe 21 iunie, urmând un plan de zbor care părea să indice Guam ca destinație. Șiretlicul a atras atenția observatorilor de pe internet și a jurnaliștilor, inclusiv a echipei Libertatea, care au publicat articole sugerând că avioanele se poziționau pentru o posibilă luptă viitoare, ba chiar descifrând traseul final. Între timp, misiunea de atac s-a desfășurat fără să fie observată: șapte avioane B-2 s-au îndreptat spre est, peste Atlantic și Marea Mediterană, înainte de a traversa Orientul Mijlociu pentru a lovi Iranul.

Pachetul de atac a decolat, de asemenea, de la Whiteman – unde este staționată întreaga flotă de avioane B-2 – imediat după miezul nopții, în dimineața de 21 iunie, a realimentat de mai multe ori în drum spre Iran cu zeci de avioane cisternă și a intrat în spațiul aerian iranian la ora 18.00, ora estică, în aceeași zi. Acestea s-au întors în SUA pe 22 iunie.

Printre obiectivele vizate se numărau Fordow, care este îngropat adânc sub pământ, și Natanz, au declarat doi oficiali din domeniul apărării pentru revista Air & Space Forces Magazine. Caine a spus că 30 de rachete de croazieră Tomahawk au fost lansate de pe un submarin către obiectivul din Isfahan și au lovit țintele după impactul bombelor bunker buster Massive Ordnance Penetrator asupra a două obiective, a spus Caine. Locațiile includ Fordow, care este îngropat adânc sub pământ, și Natanz, au declarat doi oficiali din domeniul apărării pentru revista Air & Space Forces Magazine. Pentagonul dispune, de asemenea, de 30 de rachete de croazieră Tomahawk care au fost lansate de pe un submarin către locația Isfahan și care au lovit țintele după atacurile B-2, au declarat oficialii.

„Toți americanii implicați în această operațiune au acționat impecabil”, a declarat Hegseth.

Caine a spus că avioanele B-2 au fost conduse în teritoriul ostil de avioane de luptă de generația a patra și a cincea, cel mai probabil F-16 și F-35. Oficialii din domeniul apărării au refuzat să identifice tipurile sau numărul specific de avioane de luptă, însă Caine a indicat că misiunea lor era de a proteja bombardierele în drumul lor către teritoriul iranian.

„În momentul în care pachetul operațional Midnight Hammer Strike a intrat în spațiul aerian iranian, SUA au folosit mai multe tactici de dezinformare, inclusiv momeli, în timp ce avioanele de generația a patra și a cincea au avansat în fața pachetului de atac la altitudine mare și viteză mare, măturând zona din fața pachetului în căutarea avioanelor de vânătoare inamice și a rachetelor sol-aer”, a declarat Caine. Președintele a adăugat că SUA nu cred că forțele iraniene – nici avioanele de vânătoare, nici forțele de apărare aeriană – au tras asupra avioanelor americane.

Un oficial al apărării a declarat pentru revista Air & Space Forces Magazine că numeroase rachete antiradiații, inclusiv HARMs, au fost lansate de avioane americane pentru a suprima apărarea aeriană inamică – SUA dispun în regiune de avioane de vânătoare F-16 Wild Weasel ale Forțelor Aeriene și de avioane de atac electronic EA-18 ale Marinei, dar nu s-a confirmat dacă aceste avioane au fost implicate.

„Pe măsură ce pachetul de lovituri se apropia de Fordow și Natanz, pachetul de protecție al SUA a folosit arme de suprimare de mare viteză pentru a asigura trecerea în siguranță a pachetului de lovituri, cu ajutorul avioanelor de vânătoare care au folosit focuri preventive de suprimare împotriva oricăror potențiale amenințări iraniene sol-aer”, a spus Caine.

Printre cele 125 de aeronave americane implicate în operațiune se aflau avioane cisternă ale Forțelor Aeriene – KC-46 Pegasus și KC-135 Stratotanker – cel puțin două tipuri de avioane de vânătoare, bombardiere și altele.

Israelul a distrus majoritatea sistemelor de apărare aeriană iraniene în cele opt zile care au precedat atacul din 21 iunie, dar fără muniția sau bombardierele capabile să distrugă un obiectiv precum Fordow, Israelul a cerut ajutorul american. Campania aeriană punitivă a Israelului, numită Operațiunea Rising Lion, a fost lansată pe 12 iunie cu intenția de a diminua capacitatea Iranului de a dezvolta și utiliza arme nucleare. Israelul a atacat și conducerea militară a Iranului, ucigând numeroși lideri militari de rang înalt și subminând sistematic capacitatea Iranului de a se apăra.

„Israelul a avut un succes militar incredibil”, a spus Hegseth. El a citat succesul Forțelor Aeriene Israeliene „în degradarea capacităților iraniene, degradarea lansatoarelor iraniene [de rachete balistice cu rază medie de acțiune]” și a adăugat: „A fost incredibil să vedem ce a reușit să facă aliatul nostru Israel. … Dar în ceea ce privește acest atac, acesta a fost operat și condus de SUA”.

Cu toate acestea, a spus gen. Caine, Israelul a pus bazele succesului atacului american. „Am profitat de o parte din pregătirile efectuate în ultima săptămână și jumătate în ceea ce privește accesul și abordarea”, a spus el. Ce a mai rămas de făcut era munca pe care numai Forțele Aeriene ale SUA o puteau realiza, cu combinația lor unică de bombardiere, bombe și capacități de sprijin.

SUA au luat măsuri pentru a atenua potențialele daune în cazul în care Iranul sau forțele sale proxy ar ataca forțele americane din regiune, mutând avioane mai mari de la baza aeriană Al Udeid din Qatar, situată chiar vizavi de Iran, peste Golful Persic, și punând trupele în stare de alertă maximă, au declarat oficiali americani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE