EXCLUSIV. În vizită la tânăra din România cu doctorat la MIT care a rezolvat una din cele mai importante probleme ale securității cibernetice și și-a fondat al doilea start-up în San Francisco
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În aria San Francisco Bay, unul dintre epicentrele inovației mondiale, unde chiar în contextul dificil economic actual se investesc 41% dintre banii rulați în Statele Unite pentru startup-uri, Raluca Ada Popa are, la 36 de ani, o dublă carieră de succes: profesoară la Universitatea Berkeley și antreprenoare. Dar viața femeii plecate din Sibiu nu a fost liniară. Ea a învățat că „un refuz este o ocazie”, iar încercările, spune Raluca, au pregătit-o să ajungă, prin muncă susținută, în elita mondială a profesiei ei.
Cuprins:
- Jumătate din noii miliardari din SF sunt imigranți
- La cursul Ralucăi, în amfiteatrul de la University of Berkeley
- Avantajele celor prezenți fizic
- „Vampiriță din Transilvania, mamă de bebelușă, doctor în informatică la MIT, profesoară”
- Respinsă la început la MIT, s-a ambiționat și a ajuns la Caltech
- „Un refuz este o ocazie”
- A căutat ceva în care să aplice practic valența pentru matematică
- Cum a ales securitatea cibernetică
- Dedicația nebună pentru excelență
- Oferte să predea la MIT, Stanford, Harvard, Princeton și Berkeley
- Sponsorizare pe 5 ani, ca să asigure constanța
- Dar relația cu industria nu e doar despre bani, ci și despre ancorarea în realitatea practică
- Cercetări pentru siguranța datelor din cloud
- E deja la al doilea start-up
- Dialogul cu specialista Raluca Popa face parte din ciclul „Români competenți”, lansat de Libertatea pentru a aduce în fața publicului site-ului cu cei mai mulți vizitatori unici pe lună din presa românească probe ale valorii profesionale ale compatrioților noștri. În medie, 10 milioane de cititori unici lunari are libertate.ro.
- În țară și în străinătate există o cantitate importantă de competență românească. Credem că e sănătos să vedem și această față, și potențialul tăcut al României, în ciuda epocii în care ne sar în ochi și simțim pe propria piele lipsa de pricepere și deficitul de integritate aflate, de prea multă vreme, la conducerea țării.
Raluca Ada Popa a rezolvat una din cele mai importante ecuații ale securității cibernetice: securizarea sistemelor informatice fără a utiliza un firewall care să împiedice accesul hackerilor. O reușită pentru care publicația MIT Technology Review a inclus-o, în 2019, pe o listă exclusivistă de 35 de tineri excepționali din toată lumea, „Inovatori sub 35 de ani”.
Jumătate din noii miliardari din SF sunt imigranți
Libertatea a vizitat-o pe Raluca în laboratorul de la Berkeley, dar și la sediul din San Francisco al firmei Opaque, al doilea start-up fondat de ea.
<strong>Aici, în San Francisco, Oakland și Sillicon Valley, </strong><a href="http://www.bayareaeconomy.org/bay-watch-unicorn-companies/#:~:text=Of%20the%2064%20new%20unicorns,are%20in%20the%20East%20Bay." target="_blank" rel="noreferrer noopener"><strong>au fost lansați 64 dintre „unicornii” din SUA</strong></a><strong> (companiile noi cu valoare de peste un miliard de dolari). Spre comparație, în New York sunt mai puțin de jumătate, 31 de „unicorni”. Iar jumătate din „unicornii” din SF sunt companii fondate de imigranți veniți din toată lumea, de la India la Germania și de la Marea Britanie la Elveția. Acesta este mediul concurențial în care Raluca Popa, românca venită din Sibiu, inovează și lucrează.</strong>
La cursul Ralucăi, în amfiteatrul de la University of Berkeley
Într-o seară de martie, pe finalul primului semestru, câteva zeci de studenți populează băncile amfiteatrului de 600 de locuri de la Berkeley în care Raluca Ada Popa își ține cursul de Computer Security pentru începători. De la pupitru, în picioare, tânăra care are acum de 36 de ani explică într-o engleză rotundă și curată. Gesticulează mult, neanxios, cu mâinile ei fine. Din când în când, bea dintr-o doză de suc acidulat cu lămâie, fără calorii, și își drege vocea.
În sacoul roz, cu cerceii din perle aproape acoperiți de părul blond lung, Raluca nu arată a prototipul de profesor de care te-ai aștepta să dai la pupitrul acestei universități cu tradiție. E mai apropiată ca vârstă de studenții ei decât de imaginea standard pentru „profesor universitar”.
Avantajele celor prezenți fizic
Mulți studenți urmăresc pe zoom prelegerea trecută în programul universității ca având loc de la 17 la 18.29.
750 de oameni sunt înscriși la curs, dar în jur de 60 au venit fizic în această seară. Nu se face prezența. Cei prezenți fizic au niște avantaje: pot participa la exerciții și pot pune întrebări direct profesoarei române.
Ceilalți pot să-și lămurească dubiile pe chat, unde le răspunde unul din cei 22 de asistenți ai româncei. Tot asistenții le corectează temele și examenele. Profesorii nu ar avea timp să facă asta, deoarece munca lor se concentrează pe cercetare.
Astăzi, tema cursului sunt Cookies. Nu fursecurile, ci felul în care cookies de pe internet pot fi folosite în atacurile cibernetice. De dragul dublului înțeles însă, Raluca și-a rugat una din asistente să cumpere mai multe cutii de prăjituri. În mijlocul orei, face o pauză pentru ca studenții să se poată servi și aceștia se îngrămădesc către cutiile cu biscuiți Oreo sau fursecuri cu fulgi de ciocolată, fericiți ca niște copii de grădiniță.
„Vampiriță din Transilvania, mamă de bebelușă, doctor în informatică la MIT, profesoară”
Nu e singurul moment interactiv. Nu trec niciodată mai mult de 5 minute fără să facă exerciții cu ei, ca să se asigure că studenții înțeleg ce le explică. Iar dacă aceștia se încurcă, îi corectează cu blândețe și le explică inclusiv de ce era ușor de făcut confuzia.
Raluca predă în fiecare luni și miercuri acest curs în semestrul 1. În al doilea semestru va ține un curs pe aceeași temă, dar pentru avansați, pentru studenții la doctorat. E doar o mică parte din munca ei.
Cum se descrie singură pe profilul de Instagram, Raluca are mai multe roluri: „Vampiress from Transylvania, baby girl mommy, computer science PhD from MIT, professor @ UC Berkeley, and co-founder @ Opaque & PreVeil” („Vampir din Transilvania, mamă de fetiță, doctor în informatică la MIT, profesor la Berkeley și cofondatoare Opaque și PreVeil).
Născută la Sibiu, Raluca Ada Popa a învățat la Liceul Gheorghe Lazăr, la o clasă de matematică-informatică intensiv. Au atras-o mereu ingineria și științele exacte. Dinainte să se apropie de absolvire, a știut că decizia va fi între fizică și informatică. Informatica i se părea „mai de viitor”.
Spune că alegerea a fost doar puțin influențată de modelul matern. Mama ei a lucrat ca informaticiană și a ținut și cursuri de programare, dar a căutat să nu o împingă deloc pe Raluca în aceeași direcție. A lăsat-o să-și aleagă drumul. „Dar am văzut că îmi plăcea foarte mult ce făcea, deci cred că m-a influențat și asta”, admite tânăra.
Respinsă la început la MIT, s-a ambiționat și a ajuns la Caltech
Prima ușă închisă a fost chiar la admiterea la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Un alumn român urma să se ocupe de interviul ei de admitere, dar i-a scris Ralucăi, care avea 18 ani la vremea aceea, „că nici nu se va obosi să mă intervieveze, pentru că nu fusesem olimpică internațională”. A ambiționat-o ceea ce azi numește „prima mea rejectare”.
„Interesant e că-i știu pe cei care fuseseră la olimpiadele internaționale și totuși am avut media mai mare decât ei. Am făcut mai multă cercetare decât ei. Cred că persoana care trebuia să mă intervieveze era axată foarte mult pe un singur aspect, dar sunt mai multe calități care contează la succes”.
Raluca a intrat întâi la Caltech (California Institute of Technology) și a terminat acolo primul an de facultate cu o medie ideală. Apoi s-a transferat la MIT. „Și atunci clar că m-au luat, pentru că de la Caltech puteau să aibă încredere în note”.
„Un refuz este o ocazie”
Raluca a completat următorii trei ani de studii la MIT, cu dublă licență în matematică și informatică. Și-a menținut GPA-ul perfect (echivalentul lui 10 pe linie la noi), iar în 2009 a luat un premiu pentru cel mai bun student la informatică din lume.
Dar media perfectă nu spune toată povestea. Își dorea mult să facă cercetare încă din anii studenției. L-a contactat, întâi pe e-mail, pe profesorul Rivest, un nume reputat în securitatea informatică. „Este R-ul din RSA, unul din cei mai cunoscuți algoritmi de criptare”. Nu a primit niciun răspuns. L-a căutat la biroul de la facultate și a insistat că vrea să facă cercetare cu el. Profesorul i-a spus: „OK, îți dau o problemă, dar ai nevoie de mai multă experiență”. „Nu, nu, dați-mi că o rezolv”.
După două săptămâni de lucru intens, s-a dus la el cu soluția. Profesorul i-a arătat, politicos, că făcuse o greșeală.
„Totuși a vorbit foarte frumos. M-am dus acasă, m-am lipit de caiet alte câteva săptămâni până am găsit soluția. M-am întors la el și a fost foarte impresionat că am reușit să o rezolv”. Au publicat împreună un articol. Primul pentru Raluca.
„Mi-a spus: «Nici eu n-am știut să rezolv problema asta până acum». Dar n-a petrecut cât timp am petrecut eu pe ea”. A fost una din experiențele care i-au întărit Ralucăi credința că un refuz e doar o ocazie și un semn că trebuie să cauți alte soluții.
A căutat ceva în care să aplice practic valența pentru matematică
Românca a rămas la MIT pentru un masterat în domeniu și, mai târziu, pentru programul de doctorat, pe care l-a încheiat, în 2014, cu o teză despre construirea unor sisteme practice care să calculeze pe date criptate.
Teza Ralucăi Popa a fost distinsă cu premiul George M. Sprowls, care se dă pentru cele mai bune lucrări de doctorat în științe informatice de la MIT.
Cum a ales securitatea cibernetică
Încă de la MIT, Raluca a decis să se centreze pe cibersecuritate. Era o cale să îmbine două pasiuni: pentru matermatică și pentru inginerie. „Voiam și ceva pragmatic, de construit, dar și ceva matematic. Tot timpul, în sufletul unui sistem de securitate, trebuie să fie un algoritm foarte bine gândit, care să ia în calcul toate căile de atac. Avem matematică în miezul lui, dar în rest este inginerie pentru că trebuie să construiești sistemul ca să-l folosească lumea”.
Îi place și că securitatea cibernetică implică o gândire „adversarială”: mereu trebuie să te pui în mintea atacatorului și să nu lași nicio portiță deschisă.
Dedicația nebună pentru excelență
După ce a obținut titlul de doctor, MIT i-a făcut o ofertă să predea. „Aș fi fost lifer, cum numesc ei alumnii care rămân apoi să predea, dar am ales Berkeley”.
Însă întâi a decis să plece în Elveția, la un program de studii postdoctorale. Voia un an în Europa, mai aproape de casă, înainte de a se muta în California. A ales cel mai bun grup de cercetare în securitate din Europa, la Institutul Federal de Tehnologie din Zürich. A găsit oameni pasionați, dar nu și aceeași „nebunie spre excelență”, care-i place la americani: „să împingi mai mult și mai mult, și mai mult”.
În Elveția cântărea mai mult echilibrul dintre viața profesională și cea de familie. Aici, nebunia e să faci ceva foarte excelent cu lucrul, chiar dacă asta înseamnă că nu ai neapărat o balanță.
Oferte să predea la MIT, Stanford, Harvard, Princeton și Berkeley
Acum opt ani, Raluca a avut oferte de muncă de la MIT, Stanford, Harvard, Princeton și Berkeley. Din start știa că va alege între MIT, Stanford și Berkeley, pentru că sunt „numărul 1 la informatică”. Iar apoi, raționamentul a fost simplu. Mi-l explică în engleză: „MIT is too far from Silicon Valley, Stanford is too close. Berkeley is just right” („MIT e prea departe de Silicon Valley, Stanford e prea aproape, Berkeley e la distanța optimă”).
Mai exact, i-a plăcut modelul de laborator de la Berkeley. „Stanford și MIT au încercat să-l copieze, dar nu prea s-a reușit”.
La Berkeley, câțiva profesori conduc împreună laboratorul de informatică, iar cercetarea e finanțată de firme. Companiile dau fondurile, dar nu impun decât obligația ca banii să fie folosiți în cercetare.
Sponsorizare pe 5 ani, ca să asigure constanța
Între laborator și Sillicon Valley, Raluca vede o sinergie, pentru că „noi lucrăm pe probleme de care lor le pasă”.
13 firme sponsorizează laboratorul, în medie cu 500.000 de dolari fiecare, timp de 5 ani, cât durează un ciclu de cercetare pe o anumită temă.
„Cred că suntem unul din cel mai bine finanțate laboratoare de informatică din lume”, spune românca.
Dar relația cu industria nu e doar despre bani, ci și despre ancorarea în realitatea practică
Feedback-ul companiilor e vital pentru îmbunătățirea programelor dezvoltate la Berkeley. „Microsoft, Google, IBM, firmele mari folosesc sistemele noastre, ne dau mult feedback, ne dau idei de probleme reale importante”.
De două ori pe an, cei din laborator participă la un retreat profesional la care vin oamenii din industrie. „Închiriem un hotel undeva pe ocean sau pe lacul Tahoe și stăm trei zile împreună și facem brainstorming, și vedem care sunt problemele cele mai mari pentru cercetare. În felul ăsta, facem cercetare extrem de importantă și avem și impact”.
Raluca spune că, în schimb, oamenii din cercetare de la MIT „nu prea colaborează cu firmele, iar de la Stanford, mulți profesori, când fac firme, pleacă”. Ea nu doar că și-a putut continua activitatea antreprenorială în paralel cu cea academică, dar a și fost încurajată de universitate să facă asta.
Cercetări pentru siguranța datelor din cloud
În prezent, laboratorul de informatică de la Berkeley (unde lucrează și echipa profesorului Ion Stoica, despre care Libertatea a scris recent) se numește „Sky”. Numele se schimbă o dată la 5 ani, în funcție de tema prioritară de cercetare, problema cea mai importantă la acel moment în informatică. Înainte, laboratorul se numea Rise și se axa pe cloud computing. În prezent, cercetarea se concentrează pe cross-cloud.
Multe firme își țin datele în mai multe cloud-uri, pentru că acestea au diferite trăsături și avantaje. Noi creăm punți sigure între aceste cloud-uri, care să asigure confidențialitatea datelor. Și asta e ideea cu sky, că mergi de la cloud (nor) la sky (cer).
Echipele coordonate de ceilalți profesori se ocupă mai ales de partea de machine learning (procesul aflat la baza inteligenței artificiale), pe când grupul ei, din care fac parte opt studenți, se ocupă de securitatea datelor.
E deja la al doilea start-up
Raluca îmbină munca de la universitate cu cea de antreprenor. În prezent, merge trei zile pe săptămână la Berkeley și două la Opaque, firma ei, care are sediul într-o clădire de birouri aproape de Union Station, în centrul orașului San Francisco. Opaque este, de fapt, al doilea start-up fondat de Raluca.
Întâi, în 2015, a pornit primul său start-up, care se numește PreVeil, alături de doi cofondatori. Pe-atunci, ei s-au ocupat mai mult de partea de business, pe când ea s-a concentrat pe partea tehnică. Programele PreVeil oferă companiilor securitatea e-mailurilor și fișierelor în fața atacurilor cibernetice.
Serviciile lor sunt astăzi folosite inclusiv de furnizorii Ministerului Apărării din SUA, pentru că oferă un grad extrem de ridicat de siguranță pentru date foarte delicate.
PreVeil este deja pe profit și nu mai are nevoie să strângă fonduri de la investitorii de capital de risc. La ultima rundă de investiții, în toamna anului trecut, au adunat 20 de milioane de dolari.
Acum doi ani, după ce s-a eliberat de responsabilitățile de la PreVeil, pentru că, în esență, rezolvase tot ce ținea de partea tehnică a programelor, Raluca a avut timp să pornească și Opaque. De această dată, ea a fost cofondatoarea cu mai multă experiență de business și în discuțiile cu investitorii a folosit ce învățase de la colegii ei din PreVeil.
În plină dezvoltare, Opaque numără 35 de angajați, cei mai mulți programatori și developers. Noul start-up răspunde altor probleme, ce țin de lucrul cu big data: cum își pot pune organizațiile în comun datele confidențiale sau delicate, într-o manieră sigură în fața atacurilor cibernetice? Cum a ajuns aici, explică chiar românca de 36 de ani în al doilea episod al dialogului purtat cu ea în California.
Din ciclul de articole Români competenți puteți citi și:
- Corespondență din San Francisco. Ce spune Ion Stoica, al patrulea cel mai bogat român, despre cum a creat sistemul care învață ChatGPT și cum vede România politicienilor de azi: „Ceva absolut reprobabil, nu este admisibil”
- CORESPONDENȚĂ DIN CALIFORNIA. Românul cu cea mai înaltă funcție în școlile de medicină din SUA, Daniela Bota, povestește cum i s-a sugerat să mai dea o dată doctoratul în România, ca să poată ajuta pacienți cu cancer la creier
- ROMÂNI COMPETENȚI. Acasă, în California, la doctorul român cu cea mai importantă funcție în școala de medicină americană: „Au trecut mulți ani până n-am mai avut coșmaruri cu minerii veniți în București!”
- REPORTAJ DIN CALIFORNIA. Doi medici români din SUA, recunoscători facultății din țară și programelor dure de rezidențiat din SUA, povestesc cum astăzi „și aici, în America, noua generație de rezidenți a început să rupă ușa la ora 5”
minu1981 19.04.2023, 10:25
Urmatorul pas e sa publicati in limba engleza, sau ce limba din diaspora va coafeaza. Dar ceva tineri de prin Romania care n-au parasit corabia chiar nu gasiti? Sau diurna pentru reportajele facute prin Sua este mai mari ca cele facute prin Slobozia
a3dess 19.04.2023, 12:14
care au ramas in Romania?!? si unde sa performezi de atatea beizadele?!? atat mai ramane in Romania, beizadeaua, sa cheltuie banutii greu munciti de mamica si taticu'...si cand fac vreo boacana, fuga-fuguta in Italia.
minu1981 19.04.2023, 13:04
Si totusi, se construiesc(mai greu, asa este) drumuri noi, in continuare ne tratam in spitalele astea(cu medici spagari si lipsiti de empatie), in continuare tinerii nostri sunt arvuniti de companiile din afara dupa ce termina sistemul asta de invatamant(cu toate reformele nereusite)
fany 19.04.2023, 13:25
În sfârșit, un articol pe care l-am putut digera pentru că nu este despre oportunism sau interese mercantile, ci se referă strict la "I have a dream". Tânără este intr-adevăr pasionată de informatică și își dorește excelență în acest domeniu. De aceea și-a definitivat studiile superioare exclusiv în America. În acest caz, pot spune că nu datorează nimic Romăniei, (poate etnia), însă America,da, ne datorează mult, moralmente vorbind....
radoo93 19.04.2023, 14:47
Cine ramane in Romania sa plateasca taxe pentru pensiile speciale ale plagiatorilor? Sau mai nou pentru echipe de fotbal MAPN... Cu cine ai votat la ultimele alegeri?