O iarnă ploioasă nu mai salvează Europa de secetă vara: fenomenul care seacă solul de apă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O iarnă cu multe ploi nu mai este neapărat suficientă pentru ca pământul să păstreze apă până vara. Temperaturile tot mai ridicate fac ca apa acumulată în lunile reci să se piardă mult mai repede din sol, plante, râuri și lacuri, iar Europa poate ajunge la secetă chiar și după un început de an ploios, scrie publicația spaniolă El Confidencial, pe baza unei analize realizate de World Weather Attribution.
Cuprins:
- Căldura poate usca pământul chiar și după o iarnă ploioasă
- Fenomenul a devenit de aproximativ 80 de ori mai probabil în vestul Europei
- Seceta din sol este de cinci ori mai probabilă în vestul Europei
- Ploaia nu mai spune singură cât de gravă este seceta
- România se numără printre țările lovite de lipsa apei din sol
- O iarnă umedă poate fi urmată rapid de un sol foarte uscat
- Problema se poate agrava pe măsură ce temperaturile cresc
Căldura poate usca pământul chiar și după o iarnă ploioasă
Iar fenomenul este deja vizibil. Vestul Europei a avut un început de an relativ umed, însă primăvara și începutul verii au venit cu puține ploi, mult soare și mai multe valuri de căldură. Apa strânsă anterior în sol a început să dispară rapid tocmai în perioada în care culturile agricole aveau cea mai mare nevoie de ea.
Explicația este relativ simplă. Cu cât este mai cald, cu atât atmosfera poate favoriza pierderea unei cantități mai mari de apă prin evaporare. În același timp, plantele pierd și ele apă prin frunze. Cercetătorii măsoară acest fenomen prin ceea ce se numește „evapotranspirație potențială”. Termenul sună complicat, dar arată, în esență, câtă apă ar putea pierde solul și vegetația, dacă ar exista suficientă umezeală disponibilă.
Atunci când temperaturile cresc puternic, această „sete” a atmosferei crește și ea. Apa din pământ este consumată mai repede, până când solul începe să se usuce. World Weather Attribution arată că umiditatea solului depinde astfel de două lucruri: câtă apă vine din ploi și cât de repede este pierdută apoi prin evaporare și prin plante.
Fenomenul a devenit de aproximativ 80 de ori mai probabil în vestul Europei
Cifrele cercetătorilor arată cât de mult s-au schimbat lucrurile. Condițiile de evaporare extremă înregistrate în vestul Europei între aprilie și iunie 2026 au devenit de aproximativ 80 de ori mai probabile în clima actuală, încălzită de activitatea umană. Cu alte cuvinte, nu doar lipsa ploii este problema. Căldura face ca apa care există deja în sol să dispară mult mai repede decât în trecut.
În estul Europei, unde cercetătorii au analizat perioada ianuarie-iunie, condițiile de evaporare foarte puternică au devenit de aproximativ 40 de ori mai probabile, iar asta schimbă inclusiv modul în care trebuie înțeleasă seceta. O cantitate de ploaie care, cu câteva decenii în urmă, ar fi putut fi suficientă pentru a evita probleme grave poate să nu mai ajungă astăzi, pentru că temperaturile mai mari „scot” mult mai repede apa din pământ.
Seceta din sol este de cinci ori mai probabilă în vestul Europei
În vestul continentului, seceta de sol observată în perioada aprilie-iunie 2026 este un fenomen care, în clima actuală, poate apărea în medie aproximativ o dată la cinci ani. O asemenea secetă a devenit de aproximativ cinci ori mai probabilă decât ar fi fost într-o lume cu 1,4 grade Celsius mai rece, potrivit World Weather Attribution.
În estul Europei, deficitul de apă din sol analizat pentru primele șase luni ale anului ar apărea, în condițiile actuale, aproximativ o dată la 15 ani. Schimbările climatice provocate de activitatea umană au făcut însă un asemenea episod de aproximativ 11 ori mai probabil.
Ploaia nu mai spune singură cât de gravă este seceta
Mult timp, atunci când se vorbea despre secetă, atenția era concentrată în primul rând asupra cantității de ploaie. Cercetătorii avertizează că acest lucru nu mai este suficient. Temperatura, umezeala din atmosferă, căldura și cantitatea de apă pierdută prin evaporare trebuie luate în calcul atunci când autoritățile încearcă să estimeze câtă apă va rămâne disponibilă pentru agricultură, populație sau producerea de energie.
În vestul Europei, de exemplu, cercetătorii nu au găsit o schimbare importantă pe termen lung a cantității reduse de precipitații din aprilie-iunie. În schimb, au observat o creștere puternică a pierderilor de apă provocate de căldură. Asta înseamnă că seceta se poate agrava chiar și fără ca ploile să scadă spectaculos.
România se numără printre țările lovite de lipsa apei din sol
Efectele sunt deja vizibile în agricultură. World Weather Attribution arată că seceta din 2026 a pus presiune puternică asupra culturilor din mai multe țări europene și menționează inclusiv pierderea a peste un milion de hectare cultivate cu porumb în România. Solul uscat încetinește dezvoltarea plantelor și le face mai vulnerabile, iar problemele nu se opresc la agricultură.
Nivelurile mici ale râurilor pot afecta transportul de mărfuri, iar lipsa apei poate crea dificultăți pentru hidrocentrale. În mai multe țări europene au fost introduse deja restricții temporare privind folosirea apei pentru activități care nu sunt esențiale. În 10 august 2026, rezerva de apă din principalele lacuri de acumulare din România scăzuse la 70,63%, iar seceta continua să afecteze 181 de localități cu sisteme centralizate de apă și alte 96 fără astfel de sisteme.
O iarnă umedă poate fi urmată rapid de un sol foarte uscat
Cercetătorii au observat același mecanism și în zonele din Franța și Spania lovite de incendii în această vară. După o iarnă relativ ploioasă, apa din stratul de la suprafață și din zonele mai adânci ale solului a scăzut puternic pe parcursul primăverii și verii. Temperaturile ridicate și perioadele cu puține precipitații au uscat terenul și vegetația, favorizând incendiile.
Este exact motivul pentru care cercetătorii avertizează că un sezon ploios nu mai poate fi privit automat ca o garanție că apa va fi suficientă câteva luni mai târziu. Dacă temperaturile continuă să crească, aceeași cantitate de apă va fi pierdută din sol tot mai repede.
În 2026, marile fluvii ale Europei au ajuns la niveluri extrem de scăzute, iar efectele se văd deja în economie. Dunărea a forțat România să oprească ambele reactoare nucleare de la Cernavodă, Ungaria luptă să mențină centrala Paks în funcțiune, transportul pe Rin a fost mutat în mare parte pe șosele și calea ferată, iar seceta lovește puternic agricultura din bazinul Padului. Comisia Europeană arată că Dunărea, Rinul, Padul și Loara au ajuns în august la niveluri record de scăzute
Problema se poate agrava pe măsură ce temperaturile cresc
Modelele analizate de World Weather Attribution arată că, dacă planeta se va încălzi în continuare, pierderea apei prin evaporare va deveni și mai puternică. În vestul Europei, condiții de evaporare la fel de intense precum cele din 2026 ar putea deveni de aproximativ zece ori mai probabile într-o lume cu încă 1,4 grade Celsius mai caldă decât în prezent. Riscul unui deficit sever de apă în sol s-ar putea dubla.
În estul continentului, cercetătorii estimează că ploile ar putea chiar să crească pe anumite intervale de timp. Nici acest lucru nu ar rezolva însă automat problema, pentru că temperaturile mai mari ar accelera în continuare pierderea apei.
