Dimineața zilei de 11 septembrie 2001 a început ca oricare alta pentru locuitorii din New York. Era prima zi de școală, iar orașul își relua ritmul alert de la începutul toamnei. Pentru George Campbell, pe atunci locotenent în cadrul Departamentul de Pompieri din New York (FDNY), ziua trebuia să fie una obișnuită, dedicată familiei. Fiica lui, elevă în clasa a V-a, ratase autobuzul școlar, așa că George a decis să o ducă el personal la cursuri.
Cuprins:
Tragedia care avea să schimbe lumea l-a luat prin surprindere și i-a modificat toate planurile din ziua de 11 septembrie. La fel ca majoritatea newyorkezilor, când a auzit impactul primului avion cu Turnul de Nord de la World Trade Center, Campbell povestește că a crezut că este vorba despre un simplu accident minor.
„În New York 11 septembrie era prima zi de școală. Fiica mea era în clasa a 5-a și pierduse autobuzul așa că a trebuit să o duc eu la școală (...) În ziua aceea am intervenit în afara serviciului. Așa cum a pățit toată lumea, când am auzit primul avion care a lovit clădirea am crezut că este doar un accident. Nu mare lucru, o să îmi văd de treburile mele”, a povestit George, într-un interviu acordat pentru ITVNews.
A fost primul care a ajuns la stația sa de pompieri pentru a se echipa, însă s-a lovit rapid de o problemă majoră: nu exista un vehicul disponibil cu care echipajul să poată pleca spre Turnurile Gemene. Fără să stea pe gânduri, pompierul a ieșit în stradă și a făcut un gest neconvențional, reușind să oprească un autobuz local de transport în comun.
„Eu am fost primul care a ajuns la stație. M-am îmbrăcat și am ieșit afară în stradă pentru că nu aveam mașină cu care să ajungem la World Trade Center. Am oprit un autobuz local și am plecat cu el. Autobuzul a mai oprit și la alte stații de unde am preluat alți pompieri. Șoferul a fost grozav, era n fost veteran de război”, mărturisește pompierul, la 25 de ani de la tragedia care i-a schimbat viața.
Șoferul, un fost veteran de război, nu a ezitat nicio secundă. A preluat pompierii și a continuat să oprească și la alte stații din traseu pentru a urca alți salvatori care încercau disperați să ajungă la locul impactului.
În timp ce se deplasau spre sudul Manhattanului, salvatorii au văzut cea de-a doua explozie, iar mesajele de la radio au confirmat coșmarul: un al doilea avion lovise Turnul de Sud. La sosirea în zona Zero, imaginea era una apocaliptică. Praf gros, moloz împrăștiat pe străzi și o atmosferă în care prima impresie era că nimeni nu ar fi putut supraviețui unei asemenea forțe distructive. Cu toate acestea, din mijlocul dărâmăturilor au început să apară vești despre existența unor supraviețuitori, declanșând o cursă contra cronometru.
„Am văzut explozia. Am auzit apoi la radio că un al doile avion a lovit și al doile turn. Când am ajuns acolo, primul meu gând a fost că nimeni nu avea cum să supraviețuiască unei asemenea tragedii. Era praf, erau dărâmături pe stradă, dar apoi am auzit că există supraviețuitori”, își amintește și astăzi pompierul din New York.
Bilanțul oficial al acelei zile negre a consemnat moartea a 343 de pompieri în urma atacurilor teroriste. Pentru George Campbell, pierderea nu a fost doar o statistică, ci o durere personală profundă. Printre cei căzuți la datorie s-au numărat aproximativ 45 de colegi pe care îi cunoștea direct, inclusiv fostul său căpitan și 7-8 prieteni foarte apropiați, alături de care își petrecea timpul liber și mergea în camping.
„Au murit aproximativ 45 de pompieri pe care îi cunoșteam, inclusiv fostul meu căpitan. Unii îmi erau prieteni, cu unii mergeam la camping. Cam 7-8 dintre ei îmi erau prieteni foarte apropiați”, explică George.
Lunile care au urmat atacurilor de la 11 septembrie 2001 au fost marcate de un ritm de muncă epuizant și de o durere continuă. Salvatorii lucrau până la epuizare la curățarea ruinelor, iar puținul timp liber rămas era dedicat participării la funeraliile colegilor pierduți. Protocolul obișnuit al pompierilor din New York, care mobiliza mii de oameni la moartea unui singur cadru în timpul serviciului, a fost complet copleșit.
„Ne-am concentrat destul de mult pe muncă și tot ce am mai putut să facem a fost să mergem la înmormântări. Asta a fost tot ce am făcut în primele câteva luni după tragedie. Cred că aveam chiar și 17 înmormântări într-o zi (...) Cu timpul a devenit epuizant doar să muncesc, să merg acasă și să mă culc, apoi să mă trezesc ziua următoare și să fac același lucru”, spune el
Din cauza numărului uriaș de victime, familiile și colegii ajunseseră să organizeze ceremonii comune pentru câte trei pompieri deodată, salvatorii participând uneori și la 17 înmormântări într-o singură zi.
„În mod normal, dacă un pompier din New York moare în timpul serviciul vin în jur de 6.000 de persoane. După atacurile din 1 Septembrie erau cam trei pompieri înmormântați în timpul aceleiași ceremonii”, a mai povestit George, pentru sursa citată mai sus.
Poluarea din New York a făcut alte victime în rândul pompierilor. Campbell atrage atenția că, deși 343 de pompieri au murit pe loc în ziua atacurilor, bilanțul real este mult mai tragic, sute de alți salvatori pierzându-și viața în anii următori din cauza bolilor respiratorii severe și a formelor de cancer dezvoltate în urma expunerii la toxinele de la World Trade Center.
„Nici nu știam cât de periculoasă era poluare. La sol era foarte mult praf, erau mult moloz, dar nu ne gândeam că toate acele chimicale ne vor face rău mai târziu. Am pierdut 343 de colegi doar în ziua aceea, dar cred că numărul este mult mai mare având în vedere că unii dintre pompierii care au intervenit au murit ulterior din cauza problemelor respiratorii și de cancer”, a mai povestit pompierul George Campbell.
Primăria din New York publică 173.000 de documente despre calitatea aerului după atacurile de la 11 septembrie 2001. Decizia survine în urma unui acord cu asociația 9/11 Health Watch, care a acuzat autoritățile locale de ascunderea informațiilor despre toxicitatea aerului din zona Ground Zero.