Putin mai are doar o rachetă Oreshnik, dar și aceasta are probleme tehnice care o fac să rateze ținta
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prezentată cu fast de Vladimir Putin drept o armă hipersonică revoluționară capabilă să spulbere apărările occidentale, racheta balistică cu rază medie de acțiune „Oreshnik” se confruntă cu probleme tehnice de o gravitate extremă. O scurgere de corespondență internă între fabricile de armament din Rusia dezvăluie un adevăr izbitor: „mândria” complexului militar de la Moscova zboară parțial „orbește” din cauza unor componente sovietice din anii '70 pe care inginerii nu le mai pot calibra, scrie Kyiv Post.
O investigație de amploare publicată de Dallas Analytics, o firmă ucraineană privată de analiză de date și informații, arată că programul rachetei Oreshnik suferă din cauza unui blocaj critic de producție. Deși propaganda de la Kremlin a promovat arma ca pe o dovadă a superiorității tehnologice absolute, realitatea din fabricile rusești de apărare arată o dependență totală de infrastructura învechită.
Potrivit raportului obținut și analizat de jurnaliștii internaționali, ultimele lansări ale rachetei au expus defecțiuni majore de ghidaj. Problema principală se concentrează în jurul unei piese ultra-specifice numite „GU-503” – o unitate giroscopică de înaltă precizie care controlează stabilitatea rachetei, tangajul și rotația acesteia în timpul zborului.
Analiștii explică de ce acest defect tehnic transformă arma într-un eșec logistic pe distanțe mari și practic racheta zboară în „orb”. Fără un giroscop calibrat perfect, computerul de bord al rachetei nu poate detecta dacă vibrațiile motorului sau curenții atmosferici din straturile superioare au deviat-o de la traseu.
Racheta se bazează pe un arc matematic exact. La viteze hipersonice, o eroare de calcul mecanic de numai 0,5 grade se multiplică exponențial pe traiectorie. Rezultatul? Racheta ratează ținta finală cu zeci de kilometri.
Din noiembrie 2024, când a fost folosită prima dată asupra orașului Dnipro, Rusia a mai lansat trei astfel de rachete. Una a lovit regiunea Liov în ianuarie, o alta localitatea Bila Țerkva în mai, în timp ce un al treilea pachet de focoase s-a dezintegrat pur și simplu deasupra regiunii ocupate Donețk, fără să își atingă ținta. În acest context, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) estimează că Rusia mai are în prezent o singură rachetă Oreshnik funcțională în întregul său arsenal.
Dovada supremă a problemelor de producție provine dintr-o serie de scrisori interne, datate martie 2025, transmise între două unități esențiale ale industriei ruse de apărare: Fabrica Progress din Miciurinsk și Uzina Optico-Mecanică din Azov.
Corespondența secretă indică faptul că unitatea giroscopică GU-503 nu a mai fost produsă în masă de ani buni. Mai grav, echipamentele necesare pentru calibrarea și testarea acesteia datează din anii 1970.
Pentru a respecta termenele limită stricte impuse politic de la Kremlin, directorii fabricilor au ordonat subordonaților să sară peste procedurile standard de control al calității. De altfel, experții criminaliști ucraineni care au analizat resturile rachetei prăbușite în regiunea Liov au descoperit componente GU-503 care aveau ștanțate marcaje de producție din 2025, semn că Rusia a fost nevoită să recurgă la piese vechi recondiționate în loc să implementeze un sistem modern de ghidaj.
Această criză profundă din lanțul de aprovizionare explică o schimbare bruscă de strategie în retorica președintelui rus. Dacă în 2024 Vladimir Putin susținea cu fermitate că racheta a intrat deja în faza de producție de masă, în cadrul Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF) din iunie 2026, liderul de la Kremlin și-a nuanțat declarațiile. Acesta a descris ultimele lansări mai degrabă ca pe niște „exerciții și teste tehnice în dezvoltare”.
Chiar dacă fiabilitatea noii arme este pusă serios sub semnul întrebării de către experții militari, Dallas Analytics avertizează că Oreshnik nu trebuie subestimată. Racheta folosește focoase multiple cu ghidare independentă (MIRV) și păstrează capacitatea de a transporta încărcătură nucleară.
Dacă sistemele sunt mutate pe teritoriul Belarusului, mai aproape de granițele NATO, acestea rămân un instrument de șantaj geopolitic extrem de periculos. „Occidentul trebuie să privească Oreshnik exact așa cum este: produsul unui regim izolat, care încearcă să își mascheze slăbiciunile structurale din fabrici prin amenințări agresive cu escaladarea”, concluzionează raportul citat.
