Impactul războiului dintre Statele Unite și Iran continuă să fie resimțit la nivel global, afectând economia mondială și sectorul energetic în moduri semnificative. Potrivit unei analize CNN, conflictul a dus la creșteri ale prețurilor la carburanți, rate mai mari ale dobânzilor la credite ipotecare și taxe suplimentare pe transport, cauzate de costurile record ale motorinei. Aceste efecte au persistat mai mult decât estimările inițiale ale administrației Trump, dar schimbările economice pe termen lung s-ar putea dovedi ireversibile.
Cuprins:
Înainte de izbucnirea conflictului, Strâmtoarea Ormuz era o rută strategică internațională, prin care tranzita zilnic o cincime din petrolul mondial. Situația s-a schimbat după atacurile Statelor Unite și Israelului asupra Iranului în februarie 2026. Iranul a declarat controlul asupra strâmtorii și a atacat navele care încercau să intre sau să iasă din Golful Persic, blocând astfel aproximativ 13 milioane de barili de petrol pe zi.
Din mai, Iranul și-a ajustat strategia, înființând Autoritatea Strâmtorii Golfului Persic. Navele care tranzitează sunt acum obligate să se înregistreze și să plătească taxe de tranzit. După semnarea unui Memorandum de Înțelegere cu SUA în iunie, Iranul a suspendat temporar taxele, dar ulterior a reluat atacurile asupra navelor care nu respectă noile reglementări.
„Iranul pare să iasă din război cu o poziție mai puternică asupra controlului strâmtorii, ceea ce va forța țările dependente de petrolul din Orientul Mijlociu să se adapteze”, a declarat Ross Mayfield, strateg de investiții la Baird.
Totuși, SUA au declanșat o operațiune secretă prin care se scoate petrol prin Strâmtoarea Ormuz și care ține prețurile sub control. Potrivit Bloomberg, transporturile de petrol prin Strâmtoare au revenit la două treimi din nivelurile anterioare războiului, stabilizând prețurile globale la energie.
Mai mult, comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper, a subliniat săptămâna aceasta că obiectivele SUA sunt clare și vizează menținerea blocadei asupra Iranului alături de securizarea traficului maritim comercial prin Strâmtoarea Ormuz. În plus, Casa Albă cere Iranului să renunțe la pretențiile asupra Strâmtorii și să oprească programul său de îmbogățire nucleară.
Potrivit unei analize a „The Economist”, deși nu este un producător major de petrol, China a demonstrat o influență semnificativă pe piața petrolieră în timpul războiului din Iran. Conform economistului-șef de la RSM US, Joe Brusuelas, China a redus dramatic importurile de petrol cu 5 milioane de barili pe zi, bazându-se pe stocurile acumulate anterior.
O altă tactică cheie a fost reducerea exporturilor de produse petroliere rafinate. Începând din martie, guvernul chinez a interzis rafinăriilor interne să încheie noi contracte de export și a cerut anularea unora existente. În acest fel, exporturile de produse rafinate ale Chinei au scăzut cu aproape jumătate, până la 430.000 de barili pe zi între februarie și aprilie. Această măsură a permis Chinei să redirecționeze resursele interne, evitând o penurie majoră de combustibili la nivel național.
În plus, țara a făcut tranziții rapide spre utilizarea cărbunelui pentru producerea energiei electrice și a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării vehiculelor electrice: în perioada vacanței de 1 mai, încărcarea vehiculelor electrice pe autostrăzile chineze a crescut cu 55,6% față de aceeași perioadă a anului precedent.
Această capacitate de adaptare a cererii a evidențiat o flexibilitate surprinzătoare a pieței globale de petrol. Aproape jumătate din cele 1,9 miliarde de barili de petrol din Orientul Mijlociu pierduți în timpul războiului au fost compensați prin reducerea consumului, conform datelor JPMorgan. Natasha Kaneva, șefa analizei de mărfuri la JPMorgan, a subliniat: „Istoria sugerează că șocurile anterioare ale petrolului au dus adesea la scăderi durabile ale cererii de benzină, iar acest episod ar putea urma același model”.
Cu toate acestea, rezervele Chinei nu sunt infinite, iar pe termen lung, capacitatea sa de a influența piața ar putea fi limitată. Totuși, lecțiile învățate din această criză subliniază ascensiunea Chinei ca un jucător global de neignorat în industria petrolului.
Brazilia a adăugat 800.000 de barili pe zi, Guyana 300.000, Canada 200.000, iar Norvegia 150.000, potrivit JPMorgan. Statele Unite au crescut producția cu 900.000 de barili pe zi, cu cea mai mare parte a producției fiind destinată pieței europene, care se confruntă cu un deficit de gaze naturale.
Producătorii din Orientul Mijlociu au fost nevoiți să găsească rute alternative pentru exporturile de petrol. Arabia Saudită a utilizat convoaie masive de camioane și a extins la maximum capacitatea conductei sale Est-Vest, iar Irakul negociază cu Chevron pentru construirea unei conducte către Marea Mediterană.
În același timp, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) se confruntă cu o criză internă, după ce Emiratele Arabe Unite au anunțat în aprilie că părăsesc grupul. Potrivit Bloomberg, Irakul ar putea fi următorul stat care să urmeze aceeași cale, solicitând o creștere semnificativă a cotelor de producție după război.
Efectele acestui conflict asupra pieței petroliere și economiei globale continuă să se facă simțite, iar adaptarea la noile realități va necesita timp și eforturi coordonate la nivel internațional.