Volodimir Zelenski, criticat de ucraineni pentru „pașii greșiți” în cei trei ani de război: „Trebuie să zâmbim cât mai avem timp”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, a participat recent la Conferinţa de Securitate de la München îmbrăcat complet în negru. Această apariţie marchează o schimbare faţă de obişnuitul său tricou kaki, reflectând gravitatea situaţiei în care se află ţara sa după trei ani de război cu Rusia. Potrivit Le Monde, Zelenski se confruntă cu critici tot mai mari, atât pe plan intern, cât şi internaţional.
Cuprins:
Situația creată de Donald Trump
Prezenţa lui Zelenski la München a fost umbrită de recenta convorbire telefonică dintre Donald Trump şi Vladimir Putin, care a avut loc fără consultarea Ucrainei. Acest incident diplomatic a stârnit îngrijorări în rândul ucrainenilor.
„Nu este chiar foarte plăcut”, a declarat Zelenski, referindu-se la această situaţie. Ulterior, într-un interviu pentru NBC News, preşedintele ucrainean a subliniat dependenţa ţării sale de sprijinul american: „Ucraina are puţine şanse de supravieţuire fără sprijinul Statelor Unite”.
În ciuda tensiunilor, Zelenski şi-a păstrat umorul caracteristic. La München, el a povestit o anecdotă despre conversaţiile sale telefonice cu Trump, demonstrând că nu şi-a pierdut talentul de comediant.
Controverse interne
În ultimul timp, Zelenski s-a confruntat cu o serie de controverse pe plan intern. Una dintre acestea se referă la gestionarea armatei. Cazul generalului-locotenent Serhii Naiev, demis fără explicaţii în urmă cu un an, a stârnit nemulţumiri.
După ce Naiev a acordat un interviu critic publicaţiei Ukrainska Pravda, a fost rapid trimis într-o zonă de conflict din regiunea Doneţk.
Acest episod a reamintit ucrainenilor de demiterea controversată a generalului Valeri Zalujni, fostul comandant-şef al forţelor armate, în februarie 2024. Zalujni, extrem de popular în Ucraina, era văzut de Zelenski ca un potenţial rival politic.
O altă decizie controversată a fost impunerea de sancţiuni împotriva fostului preşedinte Petro Poroşenko şi a altor patru oligarhi. Aceste măsuri, care includ interdicţia de a părăsi ţara şi de a apărea în emisiuni publice, au fost criticate de unii parlamentari şi de societatea civilă.
Oleksandra Matviiciuk, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, a deplâns această situaţie pe Facebook: „Cel mai rău lucru de făcut în situaţia în care ne aflăm a fost să începem un război politic intern într-un moment în care este atât de important să acţionăm ca o singură echipă naţională pe scena internaţională”.
Relaţii tensionate cu presa
Relaţia lui Zelenski cu mass-media ucraineană s-a deteriorat semnificativ. Un incident relevant a avut loc în august 2024, când preşedintele a reacţionat dur la o întrebare despre un membru controversat al echipei sale, Oleh Tatarov.
„Dumneavoastră şi cu mine, împreună cu alţi jurnalişti ucraineni, am discutat (n. red. - acest subiect) în cadrul unei întâlniri off-the-record. Aceste informaţii nu trebuiau să fie făcute publice, dar pentru că nu vă convine, o spun din nou: Oleh Tatarov şi Vassil Maliuk (n. red. - şeful serviciului de securitate al ţării, SBU) omorau ceceni la Kiev în 2022, în timp ce dumneavoastră nu eraţi acolo”, a replicat Zelenski, vizibil iritat.
Schimbări în echipa prezidenţială
În ultimii ani, anturajul lui Zelenski s-a modificat semnificativ. Mulţi dintre prietenii săi din perioada de dinainte de preşedinţie au fost înlocuiţi. Andrii Iermak, şeful cabinetului prezidenţial, a devenit o figură centrală şi controversată în administraţia Zelenski.
Influenţa crescândă a lui Iermak a fost evidenţiată de numirea lui Andrii Sîbiha ca ministru al afacerilor externe în septembrie 2024, înlocuindu-l pe experimentatul Dmitro Kuleba.
Oboseala războiului
După doi ani de conflict, Zelenski pare tot mai afectat de presiunea continuă. Deputatul Bohdan Iaremenko, membru al partidului prezidenţial, observă schimbările: „În 2019, era mereu zâmbitor, foarte pozitiv, plin de energie şi un optimism uneori exagerat cu privire la capacitatea sa de a încheia un acord de pace cu ruşii şi de a realiza reforme economice. Astăzi, este nervos, foarte obosit şi îşi pierde adesea răbdarea”.
Iaremenko adaugă: „Face o treabă extraordinară, în special în politica externă, cu o energie pe care, sincer, o invidiez. Nu ştiu dacă aş putea supravieţui presiunii la care este supus”.
