PISA 2025, cronica unui dezastru anunțat. Cum explică o profesoară de Limba Română analfabetismul funcțional al elevilor români: „Suferă de lene cognitivă, gândesc șablonizat și le place”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
48% dintre elevii români de 15 ani nu înțeleg un text, nu-i pot identifica ideea principală și nici nu sunt capabili să folosească informațiile primite într-o situație de viață reală, de zi cu zi. Chiar dacă știu să citească, acestor copii le lipsește gândirea critică, judecata de valoare, abilitatea de a pune ideile cap la cap, de a face conexiuni și de a corela termeni. Este concluzia rezultatelor PISA 2025 care ne plasează, din nou, pe ultimele locuri în Europa la Citire, Matematică și Științe.
Cuprins:
- Elevii români au păreri, dar nu pot să le exprime
- Testele PISA, un pat al lui Procust în care școala românească încă nu-și găsește locul
- Elevii români, între „șablonizare” și lene cognitivă
- Generația elevilor de azi, o generație bolnavă de comoditate în gândire
- Ruxandra Achim: „Sunt copii care nu și-au văzut niciodată părinții cu o carte în mână”
- Tăim într-o societate în regres și care desconsideră total educația
Elevii români au păreri, dar nu pot să le exprime
Cine are curiozitatea de a afla motivele dezastrului nu trebuie decât să privească în jur, căci cu toții ne facem vinovați de acest eșec. Nu doar copiii. Nu doar școala. Nu doar părinții. Sunt declarațiile profesoarei de Limba Română Ruxandra Achim care descrie o societate decadentă și retrogradă, unde valoarea indivizilor nu se măsoară în funcție de numărul de cărți citite, ci în funcție de numărul de like-uri primite pe rețelele de socializare.
Rezultatele elevilor români la testarea PISA 2025 sunt unele dintre cele mai slabe din Europa, la citire aceștia înregistrând, față de anul 2022, cel mai mare regres. Este vorba despre o scădere uriașă, cu 16 puncte. Dar nu este nicio surpriză, căci culegem ce-am semănat, consideră Ruxandra Achim, care predă Limba română la Colegiul Național „I.L.Caragiale” din București.
Literație înseamnă capacitatea de a citi un text și de a utiliza în viața de zi cu zi informațiile extrase, presupune abilitatea de a înțelege sensul profund al unui mesaj, iar elevii români se poticnesc aici de fiecare dată, la fiecare testare, consideră profesoara. „Anul trecut, de exemplu, în cadrul testării PISA elevilor li s-au cerut niște opinii cu privire la administrarea antibioticelor. Ce trebuie precizat aici pentru a se evita confuziile: elevii noștri știu să citească și înțeleg textul. Problema apare în momentul în care acestor copii li se cere elaborarea unor răspunsuri pe bază de argumentare”.
Cu alte cuvinte, elevii români înțeleg ce spune autorul, însă nu pot argumenta, nu pot veni cu ideile lor proprii, nu pot judeca lucrurile mai departe de litera textului. Puși într-o o situație de viață reală, de zi cu zi, acești copii sunt total neputincioși. E ca și cum ai ști cum să înoți, cunoscând la perfecție partea de teorie, dar când ești aruncat în apă te îneci. „ Este vorba despre felul în care sunt capabili - sau nu sunt - să opereze cu anumite informații din textele respective, pentru a-și susține un anumit punct de vedere”, a explicat profesoara Achim.
Testele PISA, un pat al lui Procust în care școala românească încă nu-și găsește locul
Care sunt motivele acestui eșec? Profesoara consideră că discuția pe marginea acestui subiect este una complexă, factorii care au influențat rezultatele fiind foarte mulți. Pe de-o parte, a precizat dascălul, avem de-a face și cu un grad foarte mare de subiectivitate în corectură, căci există mai multe modalități de a argumenta un punct de vedere, răspunsurile nefiind standardizate.
Și încă un aspect: ne aflăm în situația de a compara mere cu pere, căci sistemul românesc de predare și de evaluare nu are nimic de-a face cu cel internațional. „Programele analitice din școala românească sunt gândite pe baza unei curricule satisfăcătoare pentru nevoile învățământului românesc și nu orientate către cerințele PISA. Acestea din urmă sunt niște instrumente de evaluare pe niște programe școlare foarte diverse, ele nu reproduc curriculumul școlar al unei anumite țări. Prin urmare, nu știu în ce măsură este cinstit să facem din ele un instrument de evaluare absolut. Adică, nu le consider un etalon al relevanței din punctul meu de vedere”.
Ruxandra Achim mai ridică o problemă: de unde știm noi că în alte state participante la PISA elevii nu se antrenează special pentru această testare? Căci, dacă tot intri în această horă, oare nu se presupune că te și pregătești înainte?
Profesoara vine cu un exemplu concret: elevii români cunosc din clasa a V-a ce îi așteaptă la examenul de Evaluare Națională, cunosc modele de exerciții, au acces la baremul de corectare, au o bibliografie de parcurs. „Elevii știu, începând din clasa V-a, ce trebuie să facă la acest examen și se antrenează patru ani de gimnaziu. Dacă, la un moment dat, copiii sunt puși în fața unei altei metode de examinare, cu alte reguli neexersate, necunoscute lor, construite după alte principii, acești copii ies din zona de confort. Eu nu încerc să le găsesc alor noștri scuze, ci să înțeleg mecanismul de organizare și de ce s-a ajuns aici. Adică cineva ar trebui să avertizeze: uite, asta se urmărește”.
Elevii români, între „șablonizare” și lene cognitivă
Însă, consideră profesoara, chiar și așa, fără o pregătire în prealabil pe itemi, elevii români ar trebui, totuși, să știe să argumenteze, să-și susțină un punct de vedere, să folosească o informație în viața de zi cu zi. Sunt lucruri de bază pe care trebui să fie capabili să le facă indiferent de sistemul de educație din care fac parte. „La 15 ani chiar ar trebui să stăpânească aceste abilități”.
Numai că, elevii noștri sunt „șablonizați” și dornici de „șablonizare”. „Independența în exprimarea unei noțiuni, a unei idei, a unui punct de vedere personal este la ei foarte limitată. Pare că acești copii nu au păreri sau, dacă au, nu știu să și le exprime. Nu mai spun ce am auzit de-a lungul timpului la clasă…rugăminți de genul dar nu mai bine ne faceți dumneavoastră o schemă? Vorbim despre un soi de comoditate din partea lor ca și cum le-ar fi lene să gândească, lene să-și pună mintea la contribuție, să vină cu ceva personal, unic, lene să-și asume o judecată de valoare, o idee”.
Dar să nu-i învinovățim, totuși, prea mult, căci așa au fost învățați tot de către sistem, așa au fost formați de mici, din clasele primare; cu scheme, structură, punctulețe, liniuțe. „Ceea ce este în regulă, dar până la un anumit punct, dincolo de care putem vorbi despre o gândire în șabloane, spre deosebire de gândirea critică. Iar această meteahnă, această lene cognitivă vine și din familie”, mai completează profesoara. „Acest model de gândire se naște în primul rând în familie, iar apoi este „perfecționat”, din păcate, în școală. Spun în familie pentru că acela este mediul în care se formează copilul, de acolo îl preia dascălul. Cu bagajul acumulat în cei 6, 7 ani de acasă”.
Generația elevilor de azi, o generație bolnavă de comoditate în gândire
Însă, trebuie să recunoaștem un aspect esențial: odată ajunși pe băncile școlii, copiii sunt preluați de un sistem care le dezvoltă și mai mult această lene cognitivă, o „abilitate” care a ajuns fenomen național. Școala a continuat cu ei n aceeași direcție lansată de părinți și anume i-a învățat și mai bine cum să NU gândească de capul lor. În sensul în care li s-au oferit informații de-a valma, multe dintre ele amestecate, de reținut, de învățat pe dinafară. Însă, când a venit vorba ca școala să-i antreneze pe elevi cum să folosească în viața reală ce au învățat pe de rost…aici lucrurile s-au blocat. Și atunci trebuie să te întrebi, totuși, ce vină au acești copii? Nici una! Pentru că așa i-a vrut sistemul și așa i-a crescut sistemul.
Profesoara a mărturisit că a întâlnit foarte multe cazuri în care elevii îi spuneau că nu știu cum să înceapă un text, o relatare, o compunere. Se blocau în fața primei propoziții. „Aoleu, dar cum începem? Păi direct, cum să începi? La un moment dat, recunosc, devin ușor agasată de astfel de plângeri și cerințe. Cum adică nu știi cum să începi? Cum adică ai nevoie de o structură, de schemă, de mură-n gură? Încearcă să te descurci singur! M-am săturat de rugăminți de genul dar nu ne dați dumneavoastră o idee? Nu! De ce să-ți dau? Tu nu poți să te descurci singur?”
Pe de altă parte, comoditatea, afirmă Ruxandra Achim, este ceva cu care te naști, este în ADN-ul tău. „Știți cum e cu sugarul care preferă biberonul, că este mai simplu și nu trebuie să muncească pentru el prea mult? Vă spun că este o chestiune care ține de natura umană. De ce să nu iau calea mai simplă, dacă se poate?”
Ruxandra Achim: „Sunt copii care nu și-au văzut niciodată părinții cu o carte în mână”
Și încă un aspect: copiii nu numai că nu lucrează cu mintea lor la clasă, dar nu lucrează nici acasă. „Profesorii nu mai au voie să dea multe teme, lucru individual care i-ar forța pe copii să muncească mai mult de două ore pe zi. Și atunci, când lor li se oferă totul de-a gata, când li se explică din start fără a-i mai pune pe ei să gândească, să judece, când elevul nu muncește suplimentar cât ar trebui…de ce ne mai miră aceste rezultate PISA? Poate elevii din Singapore, China, Finlanda lucrează șase ore la școală și încă șase suplimentar, acasă. Cum să-i compari pe ai noștri cu ei? Prin urmare, sunt foarte multe necunoscute și facem o comparație în absența multor date”.
Ruxandra Achim consideră că dezvoltarea gândirii critice este un proces interdisciplinar, elevii o dezvoltă accesând toate materiile din programa școlară. „Și Limba română, și Matematică, și Științe..Iar aceste informații trebuie să le exerseze de mic alături de părinți”. Dar, dacă părinții nu se preocupă, școala îi preia pe acești copii cu un astfel de handicap. „Părintele ar trebui să fie un model pentru copilul lui. Dar sunt copii care nu și-au văzut părinții niciodată cu o carte în mână. În schimb, toată lumea are tendința să spună că școala este de vină pentru eșecul acestei generații. Nu! În primul rând, părinții sunt cei responsabili. Căci școala vine și clădește pe fundația construită de familie. Dar dacă tu nu ai învățat să gândești lucrurile cu capul tău până la 15 ani, este puțin probabil că vreun profesor o să mai reușească să te-nvețe să faci asta”.
În în acest context, profesoara amintește și despre discrepanțele teribile între ceea ce înseamnă școala românească din rural și cea din mediul urban. „Inechitatea este mai mult decât evidentă. Și revin la responsabilitatea părinților și nu pot să nu mă întreb ce părinte își pune copilul să muncească, să facă treabă în gospodărie când e în clasa a V-a? Când el trebuie să vină zi de zi la școală să învețe?”
Într-adevăr, nivelul abandonului școlar în România se află la cel mai ridicat nivel din întreaga Uniune Europeană, suntem campioni la numărul de mame minore, în România încă avem învățământ simultan, dar și oameni insuficient de bine pregătiți, un sistem de predare și de evaluare învechit, o curriculă de secol trecut, oameni nemotivați. „Și atunci de ce ne mirăm când vedem astfel de rezultate?”, se întreabă, retoric. profesoara.
Tăim într-o societate în regres și care desconsideră total educația
Sunt mai multe soluții sau un cumul de soluții pentru situația dezastruoasă în care ne aflăm, consideră dascălul însă, înainte de rice, trebuie să ne dorim să facem ceva. În primul rând, copiii ar trebui să vină de acasă, din sânul familiei, cu o disponibilitate către gândirea critică, să aibă acea independență în a judeca singuri lucrurile, în a face conexiuni, a pune cap la cap idei și de a ajunge la o judecată de valoare.
În al doilea rând, trebuie să fim conștienți și să ne asumăm faptul că vina nu aparține în totalitate unui singur actor. „Nu e doar vina școlii care nu se preocupă, nu e doar a copiilor comozi sau a familiilor iresponsabile. Este vorba despre o societate alienată, bolnavă, care desconsideră aproape în totalitate educația și cultura. În schimb, promovează incultura, suburbanul, vulgaritatea. Căci în prim plan ies la iveală, la TV și pe TikTok, diverși indivizi mai mult sau mai puțin gramaticalizați, care se laudă cu succesul lor, cu bani și poziție socială, fără să aibă prea multă școală. Iată modelul care se vinde cel mai bine pe piață și care influențează generații și generații de copii. Și atunci ce facem noi, de fapt? Încercăm să schimbăm niște lucruri într-o societate care nu este interesată de valoarea în sine a individului decât atunci când vine vorba despre rezultatele la testele internaționale”.
Într-adevăr, este o ipocrizie, până la urmă, să arăți cu degetul și să acuzi niște copii în timp ce tu, societate, le oferi fix ce le face mai rău și fix ce-i distruge mai tare. „Nu se gândește nimeni să acorde mai mult respect unor emisiuni culturale, de exemplu. Ce ți se oferă, în schimb? Emisiuni de divertisment la care te uiți și râzi de cât de agramați sunt alții. Dar nu te gândești o clipă că tu, consumând astfel de informații, vei ajunge fix ca acei oameni de care acum râzi. Prin urmare, hai să periem puțin acest bagaj pe care îl transportăm prin mass-media și care ne face foarte rău”.
În momentul în care întreaga societate decade, automat regresează și educația, și învățământul. Iar să le ridici de jos durează, vorbim despre un proces care cere timp, cere ani de muncă. „Iar dacă întreaga societate este la pământ din punct de vedere educațional și cultural, elevii sunt la fel, într-un continuu și nesfârșit regres”.
În clasamentul mondial al rezultatelor PISA 2025, România ocupă locul 53 la Citire, locul 55 la Științe și locul 48 la Matematică, dintre cele 91 de țări participante.
În Uniunea Europeană, țara noastră se situează pe antepenultimul loc înregistrând 413 puncte la Citire, 425 la Științe și 419 la Matematică, scoruri mai mici comparativ cu testarea din 2022. În plus, la noua probă de rezolvare computațională a problemelor, elevii români au obținut 442 de puncte, menținându-se tot sub media OCDE. Practic, ei sunt sunt analfabeți funcțional la toate cele trei discipline.
zorrozabal 15.09.2026, 20:09
Jumatate dintre elevi„gândesc șablonizat”?Pai...nu asta s-a urmarit?Cu intreaga populație-prin intermediul mass media?Spalarea pe creier?Și crearea„omului nou”?