Adrian Mutu va avea un coleg român la Ajaccio
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ştefan, cum a fost anul 2012 pentru tine?
Sunt mândru de parcursul foarte bun pe care l-am avut anul acesta. M-am transferat în Franţa la Ajaccio, am fost împrumutat un sezon la Marsilia, la centrul de juniori, iar din primavară, când voi avea 20 de ani, voi putea juca alături de Adrian Mutu, colegul şi prietenul meu care a fost tot timpul alături de mine atat la Cesena cât şi în Franţa. Adi mi-a dat mereu sfaturi bune şi mi-a spus să fiu un fotbalist cu capul pe umeri, pentru a reuşi în carieră. Mai am multe de învăţat, însă consider că sunt pe drumul cel bun.
Ai fost pe punctul de a semna cu CSMS Iaşi. Ce s-a întâmplat?
Eu mi-am dorit foarte mult să joc în România, la Iaşi, locul meu natal. M-am antrenat cu echipa, am avut promisiuni că voi semna contractul, însă conducerea nu a făcut demersuri să mă oprească. În aceste condiţii, am primit oferta din Franţa şi am plecat. Dacă pe viitor o să primesc o ofertă concretă din partea unei echipe din România, voi veni cu drag acasă. Mi-aş dori să joc în cupele europene şi am aspiraţii să câştig un trofeu.
Cum sunt percepuţi fotbaliştii români în Franţa?
Sunt văzuţi adevăraţi luptători. Adrian Mutu este comparat cu Zidane, un fotbalist de excepţie. Toată lumea are aşteptări foarte mari de la el. Adi nu este singurul fotbalist român din Hexagon, mai este Bănel Nicoliţă. Am mulţi colegi în echipă care l-au cunoscut şi vorbesc foarte frumos despre el, se dăruieşte în fiecare meci, şi-ar da viaţa pentru echipa sa. Când dă goluri, francezii sunt foarte încântaţi. Am auzit lucruri frumoase şi despre Daniel Niculae, chiar dacă a plecat în Rusia, francezii nu l-a uitat.
Dacă pe plan fotbalistic ţi-a mers bine, a trecut Moş Craciun şi pe la tine?
Mi-am petrecut Crăciunul în familie, alături de părinţi şi de prietena mea, Ioana. Ea este tot timpul alături de mine, nu mă lasă să calc strâmb şi mă încurajează în tot ceea ce fac. Mă gândesc pe viitor să mă logodesc, apoi să mă căsătoresc. Pentru un fotbalist este foarte important să aibă propria familie, să muncească pentru copiii lui şi să progreseze în carieră. Chiar dacă sunt foarte tânăr, am plecat de la vârsta de 16 ani în Italia, la Roma, m-am maturizat foarte repede. A trebuit să am grijă singur de mine, să fac curat, să fac de mâncare şi să încerc să am o viaţă liniştită. Anul acesta au fost şi problemele de la echipa naţională de tineret, sper să se clarifice situaţia, pentru că am declarat în repetate rânduri că suntem nevinovaţi. Ca în orice domeniu sunt persoane care vor numai să facă rău, nu se gândesc la consecinţe şi la urmări. Mă mai gândesc la echipa naţională, sper să fac o figură frumoasă în Franţa şi să fiu chemat din nou la lot.
