Examenul de rezidențiat este unul dintre cele mai critice momente din cariera unui tânăr absolvent de medicină. Pe lângă pasiune, noile generații cântăresc tot mai atent factori precum echilibrul muncă-viață, riscul de burnout și opțiunile de practică în sistemul privat. Acest calcul rece între vocație, calitatea vieții și sustenabilitatea pe termen lung făcut de viitorii doctori are însă un efect direct asupra societății: pe termen lung, românii riscă să se confrunte cu crize acute de personal și să nu mai găsească medici în anumite specialități vitale, dar extrem de solicitante. Libertatea a stat de vorbă cu doi dintre absolvenții care susțin examenul de rezidențiat anul acesta: Dani Iacob, fost președinte al Societății Studențești de Chirurgie din România (SSCR) și absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD), care alege chirurgia generală, și Sofia Alexandrescu, absolventă UMFCD, care vizează o carieră în dermatologie.
Cuprins:
Un sondaj derulat pe platforma Grile-Rezidentiat.ro arată o reconfigurare a preferințelor absolvenților, unde psihiatria se află pe primul loc, urmată de cardiologie și de medicina de familie, devenită marea surpriză a acestui an.
Această ierarhie reflectă preferințele proaspeților absolvenți de medicină, bazate pe prima opțiune exprimată în cadrul sondajului național de pe platforma Grile-Rezidentiat.ro (eșantion de 3.326 de răspunsuri).
1 Psihiatrie 9.2% (305 voturi) Ritm blând, gărzi puține, cerere crescută în privat.
2 Cardiologie 8.9% (297 voturi) Tehnologizată, orientare mare spre mediul privat.
3 Medicină de familie 7.9% (264 voturi) Marea surpriză: autonomie, program stabil, refugiu strategic („Plan B”).
4 Dermatovenerologie 7.2% (238 voturi) Căutată masiv în privat; praguri de intrare peste 800 pct.
5 Radiologie-imagistică 6.9% (230 voturi) Tehnologizată, diagnostică, fără contact prelungit cu patul bolnavului.
6 Pediatrie 5.2% (174 voturi) Urcare de 4 locuri; necesită vocație și empatie crescută.
7 Endocrinologie 4.9% (162 voturi) Profil clinic analitic, program previzibil fără gărzi grele.
8 ATI 4.7% (157 voturi) Adrenalină și cazuri critice, dar ritm extenuant.
9 Obstetrică-ginecologie 4.6% (153 voturi) Mixt chirurgical-ambulatoriu.
10 Neurologie 3.8% (127 voturi) Diagnostic de precizie; presiune crescută pe patologia vasculară.
Sursa datelor: Sondaj live Grile-Rezidentiat.ro
Punctajele de intrare la specialitățile căutate au atins cote uriașe în ultimii ani, creând o presiune considerabilă pe candidați. Sofia Alexandrescu, absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (UMFCD), își dorește o carieră în dermatologie și descrie efortul din spatele pregătirii:
„Pregătirea pentru rezidențiat este, prin definiție, o perioadă extrem de energofagă și epuizantă pentru orice absolvent. Toate specialitățile medicale cer un efort masiv, iar presiunea notelor uriașe din ultimii ani în cazul specialităților căutate (în generația noastră sunt la mare căutare endocrinologia, precum și specialități medicale estetice precum dermatologia și chirurgia plastică) a fost o povară grea în lunile de studiu. Pentru noi, cei care am absolvit UMFCD, există o presiune suplimentară de a performa, venind din centrul universitar considerat pe bună dreptate cea mai bună facultate de medicină din România și trebuie să păstrăm renumele. Dar avantajul este că am avut șansa unei structuri interioare solide. Standardele academice de la UMFCD te învață de timpuriu cum să gestionezi volumul uriaș de informații (în jur de 800 de pagini pentru examenul de rezidențiat), cum să rămâi competitiv și îți oferă acea rigoare unică cu care poți înfrunta orice prag uriaș sau stres,” a mărturisit Sofia Alexandrescu.
Privind preconcepțiile legate de această ramură medicală, Sofia demontează ideea că dermatologia este o simplă opțiune de confort:
„Mulți privesc din exterior și văd dermatologia doar ca pe o metodă lejeră de a evita specialități consumatoare. Este un mit total. În realitate, dermatologia reprezintă un univers medical extrem de complex, cu o patologie cronică grea ce cuprinde peste 3.000 de afecțiuni, de la boli autoimune până la manifestări cutanate ale unor boli sistemice. Ideea că pielea este o oglindă a întregului organism mi se pare că aduce complexitate diagnostică acestei specialități.”
Ea subliniază și viziunea sa asupra îmbinării dintre partea clinică și estetica medicală responsabilă: „În același timp, nu consider că estetica medicală trebuie privită precum ceva superficial sau nociv. Din contră, dorința mea este să îmbin medicina și știința cu estetica, tocmai pentru a promova aspecte armonioase și sănătoase și chiar care să pară naturale, în special în rândul tinerelor care apelează la astfel de proceduri estetice. Într-o lume asaltată de standarde nerealiste și exagerări comerciale, rolul unui dermatolog sau al unui chirurg plastician este să educe și să promoveze schimbări estetice naturale, oferind rezultate care respectă anatomia, fiziologia pielii și armonia chipului chiar și atunci când există intervenții estetice.”
Dani Iacob a condus Societatea Studențească de Chirurgie din România și a organizat workshopuri și congrese naționale unde a adus sute de studenți în contact direct cu practica chirurgicală. Spre deosebire de mulți colegi care migrează spre specialități de ambulatoriu sau privat, el rămâne ferm pe drumul chirurgiei:
„N-am un plan B. Pentru mine rămâne chirurgia generală. Știu sigur că nu aș putea face o specialitate pur clinică, pentru că m-aș plictisi să stau la un birou, să mă uit pe analize și singura mea activitate să fie prescrierea unor tratamente. Am o deprindere spre manualitate, iar satisfacția muncii de chirurg este relativ imediată: în câteva zile pacientul e externat, iar în câteva luni e ca nou. În chirurgie vorbim, în majoritatea cazurilor, de vindecare”, explică Dani Iacob, care a pornit cu gândul să devină chirurg, încă de când a intrat la Medicină.
Scăderea interesului pentru chirurgia generală în ultimii ani își are rădăcinile în modul de viață impus de această specialitate în spital: „Chirurgia generală a scăzut în ultimii mai bine de 10 ani din topul alegerilor, pentru că trebuie să te muți practic în spital. Dacă vrei să fii un chirurg bun, în rezidențiat trebuie să faci rabat de la multe chestii: stai în gărzi, stai în operații, azi pleci la ora 14:00, dar mâine poți pleca la 21:00. În plus, la chirurgie ești legat de spital. Fără o sală de operație nu poți face nimic, spre deosebire de alte specialități unde îți poți deschide un cabinet privat sau poți lucra într-o clinică”, subliniază Dani Iacob, care este dispus să-și asume toate aceste inconveniente de dragul pasiunii pentru bisturiu.
Marea surpriză a datelor recente rămâne explozia medicinei de familie. În timp ce înainte era privită ca o variantă secundară, astăzi a ajuns pe locul 3 ca primă opțiune și pe locul 1 absolut la opțiunile 2 și 3 la care se gândesc peste 550 de candidați, fiind considerată ca refugiu strategic.
„Medicina de familie e singura surpriză reală, pentru că până acum nu se lua cu note atât de mari. Însă e o specialitate foarte vastă. Îți poți lua competențe de ecografie, de mică chirurgie, îți organizezi cabinetul și ai un start solid, cu o listă de pacienți preluată. E un alt nivel de muncă și un alt confort”, explică Dani Iacob.
Pe de altă parte, datele arată o reticență crescută a absolvenților de a accepta posturile oferite de Ministerul Sănătății în spitale orășenești sau municipale, preferând în schimb să ia locuri de pregătire în marile centre universitare, Bucureștiul reține 97% din absolvenții UMF „Carol Davila”, Constanța, Craiova și Brașovul pierd între 25% și 45% din absolvenți direct către București.
„La posturi nu prea m-am uitat, pentru că sunt în orașe mai mici sau spitale orășenești. Fiind din București, nu m-aș muta în alt capăt de țară doar pentru un post. E incomod, înseamnă să-ți schimbi toată viața, mașina, chiria, când centrul tău de pregătire rămâne într-un mare oraș universitar. Prefer să rămân acasă, e mai comod”, mărturisește Dani Iacob.
O problemă des invocată de absolvenți este teama că cei care aleg specialitățile chirurgicale nu vor fi lăsați să opereze în primii ani. Dani Iacob consideră că totul depinde de implicarea personală arătată încă din facultate: „Sunt multe locuri unde rezidenții se plâng că nu au oportunitatea să opereze. Dar din ce am văzut eu, atâta timp cât te remarci, arăți că ai un minim de cunoștințe, te documentezi despre operație înainte și pui întrebări, deschiderea medicilor primari este alta. Este și interesul chirurgului să aibă pe cine să se bazeze în sală. Dacă te duci încă din facultate, muncești cot la cot cu medicii experimentați în practica de vară sau în gărzi, când vii pe secție ca rezident, nu mai ești un străin picat din cer”.
Înscrierile pentru acest examen au început la data de 7 octombrie 2026. Candidații își pot depune dosarele până la 20 octombrie 2026, la sediile direcțiilor de sănătate publică, conform condițiilor stabilite. Ediția din acest an va avea o metodologie similară celei aplicate în anul precedent și se va desfășura simultan în cele șase centre universitare cunoscute:București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara. Concursul va consta într-un test-grilă cu 200 de întrebări, identic în toate centrele universitare, iar durata de desfășurare va fi de 4 ore. Subiectele vor fi elaborate pe baza unei tematici și bibliografii unice, stabilite la nivel național.
Pentru a înțelege mai bine raportul dintre cerere și ofertă, datele oficiale publicate de Ministerul Sănătății indică numărul de locuri și posturi scoase la concurs la nivel național:
La polul opus, există o serie de subspecialități și nișe extrem de deficitare la nivel de locuri scoase la concurs de Ministerul Sănătății:
Conform datelor oficiale publicate de Ministerul Sănătății, România se confruntă în prezent cu un criză cronică de cadre medicale pe 25 de specialități deficitare, cele mai multe fiind ocolite la rezidențiat.
Lista specialităților deficitare arată astfel:
Fără măsuri de stimulare, acest dezechilibru lasă secții întregi din țară fără specialiști de la o generație la alta. Din datele oficiale, trimise de Colegiul Medicilor din România (CMR), chiar de Ziua Mondială a Sănătății, marcată pe 7 aprilie 2026, reiese o distribuție inegală a resursei umane, reflectând un dezechilibru semnificativ între mediul urban și cel rural. În timp ce Capitala și centrele universitare concentrează grosul specialiștilor, „deșerturile medicale” se extind în județele de la periferie. Radiografia șocantă a sistemului de sănătate în 2026 arată că dar penuria de speciașiști rămâne o realitate în multe zone ale țării. Anul acesta, admiterea la Medicină a înregistrat un record de candidați la București, dar și în țară a fost interes masiv din partea tinerilor.