Recuperarea după COVID-19. De ce unele economii vor reveni mai greu la normal, iar asta va afecta pe toată lumea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Economiile naționale încep să revină la nivelurile dinainte de pandemie. Dar, la fel ca și impactul inegal al pandemiei în sine, ritmul redresării economice este diferit de la o țară la alta, scrie Gulcin Ozkan, profesor de finanţe la King's College London, într-o analiză publicată în The Conversation.
În 2020, economia globală s-a contractat cu 4,3%, iar unor ţări le-a mers mai rău decât altora. De exemplu, economia britanică a suferit cea mai gravă recesiune din ultimii 300 de ani, scăzând cu aproape 10%.
Impactul rezultat asupra locurilor de muncă a fost, de asemenea, fără precedent și de zece ori mai rău decât în timpul crizei financiare mondiale din 2009, cu 114 milioane de locuri de muncă pierdute la nivel global în 2020.
La mai bine de un an de la începutul pandemiei, perspectivele globale par să se îmbunătățească, potrivit rapoartelor recente ale OCDE și ale Forumului Economic Mondial.
Datele arată că unele țări - precum SUA, Coreea de Sud, Japonia și Germania - urmează să revină la nivelurile dinainte de pandemie ale PIB-ului pe cap de locuitor până la sfârșitul anului 2021.
Dar alte țări, precum Spania și Islanda, care au suferit o lovitură uriașă din cauza prăbușirii veniturilor din turism, sunt de așteptat să funcționeze sub nivelurile dinainte de pandemie până cel puțin la mijlocul anului 2023.
<strong>Și mai rău este că se preconizează că țări precum Africa de Sud și Argentina vor rămâne sub nivelurile lor din 2019 până la sfârșitul anului 2024 sau până în 2025.</strong>
Recuperare neuniformă
Doi factori principali stau la baza vitezei de redresare economică a unei țări în urma pandemiei: puterea răspunsului său politic COVID-19 și succesul programului său de vaccinare.
În mod deloc surprinzător, Marea Britanie și SUA, cu cele mai ridicate rate de creștere preconizate în rândul economiilor avansate - 7,2%, respectiv 6,9%, sunt, de asemenea, în fruntea clasamentului pentru dimensiunea pachetelor de politici de răspuns la pandemie și ponderea populației vaccinate cu succes.
Liderii din întreaga lume au încercat o serie de răspunsuri de politici economice în lupta împotriva pandemiei. Deciziile au inclus ajutoare către gospodării (cu venituri mici), subvenții și concedii fiscale către întreprinderi și finanțare suplimentară pentru sistemele de sănătate. Unele au completat reducerile convenționale ale ratei dobânzii cu măsuri neconvenționale, cum ar fi injecțiile de lichiditate și achizițiile de active. Multe guverne au folosit, de asemenea, măsuri financiare, inclusiv intervenții valutare.
Pandemia a lovit piețele emergente, în curs de dezvoltare mai tare decât economiile avansate, spre deosebire de criza financiară globală din 2008.
<strong>Multe țări mai sărace au avut dificultăţi mai mari să atenueze impactul virusului din cauza capacității lor limitate de asistență medicală și, cu o capacitatea mai mică de a mări cheltuielile publice, au suferit pierderi mai mari din cauza pandemiei.</strong>
Diferența în recuperarea economică poate fi, de asemenea, legată de succesul diferit al programelor naționale de vaccinare - așa cum a spus OCDE, „mai multe vaccinări, mai multe locuri de muncă”. De exemplu, în timp ce Israelul a vaccinat aproximativ 60% din populația sa, în multe alte țări, mai puțin de unul din zece oameni au fost vaccinaţi. Se așteaptă ca economia Israelului să revină la nivelurile prepandemice până la începutul anului 2022.
Ce este mai rău de atât este faptul că multe țări sărace ar putea să nu vadă aproape niciun vaccin până cel puțin la sfârșitul anului 2021. Acest lucru - și variația semnificativă continuă atât a ratelor de infecție, cât și a mortalității - sugerează că modelul de recuperare din criza sănătății publice va fi, de asemenea, inegal.
Consecințe la nivel global
Această recuperare rapidă post-pandemie și criza economică ce se preconizează o să aibă repercusiuni nu doar pentru țările care s-au recuperat mai lent, ci și pentru economia globală.
Din punctul de vedere al sănătății, nicio țară nu va fi total ferită de virus până când toate nu vor fi în siguranță. Succesele locale de vaccinare nu vor fi suficiente pentru a proteja țările de potențiale focare, în special când vine vorba de cazurile de noi variante.
Dar diferența în ceea ce privește viteza și amploarea redresării economice implică, de asemenea, un risc substanțial pentru țările individuale, precum și pentru partenerii lor comerciali.
Criza economică COVID-19 a scos la iveală fragilitatea structurilor comerciale internaționale existente, în care țările sunt extrem de dependente unele de altele. Aceste interdependențe apar din lanțurile valorice globale - producția împărțită în mai multe etape și finalizată în țări diferite - reprezentând 70% din comerțul global actual.
Un exemplu al dependenței economiei globale de anumite țări este lipsa semiconductoarelor, microcipurile utilizate în producția fiecărui dispozitiv electronic de la telefoane mobile până la electrocasnice.
Carantinele din primele zile ale pandemiei au afectat principalii producători, inclusiv China, creând<a href="https://theconversation.com/yes-the-global-microchip-shortage-is-covids-fault-no-it-wont-end-any-time-soon-161903"> o lipsă semnificativă de semiconductori</a>. Acest lucru a dus la blocaje de producție a produselor electronice în multe alte țări, forțând o regândire serioasă a costurilor față de beneficiile lanțurilor de aprovizionare globale.
Inegalităţi accentuate
Pandemia și criza economică au avut, de asemenea, efecte diferite în interiorul granițelor naționale.
În multe țări, inegalitatea s-a extins semnificativ în mai multe moduri. Gospodăriile mai puțin înstărite au pierdut mult mai mult decât cele din partea de sus, a celor cu venituri mai mari și a existat, de asemenea, o contracție mult mai substanțială în industriile de servicii bazate pe contact, care presupun interacțiunea cu oamenii - restaurante, hoteluri etc. decât în alte sectoare.
O reechilibrare semnificativă va fi un pas important într-o tranziție de succes către o lume post-COVID. În ceea ce privește coordonarea politicilor internaționale, provocarea imediată este modul în care țările bogate și cele sărace pot colabora pentru a crește ratele de acoperire a vaccinului în cât mai multe țări posibil. Programul COVAX - un efort internațional condus de OMS pentru a furniza vaccinuri națiunilor sărace - și problemele cu care se confruntă în prezent arată că, deși o astfel de coordonare internațională este posibilă, este plină de dificultăți.
Și în ceea ce privește redresarea economică, este puțin probabil ca câștigurile naționale să fie de lungă durată dacă o parte semnificativă a lumii rămâne în urmă.
foto: EPA
