Secretele negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina, dezvăluite de negociatorul lui Zelenski: „Au încercat să ne provoace”

Negocieri dificile

Oficialul, desemnat de președintele Volodimir Zelenski să coordoneze procesul de pace ce implică Rusia, SUA și aliații NATO, a vorbit despre dificultățile acestor negocieri și despre eforturile diplomatice și economice ale Kievului pentru a pune presiune asupra Moscovei.

Kisliția, numit ministru adjunct de externe al Ucrainei în februarie 2025, este unul dintre principalii colaboratori ai șefului de cabinet al lui Zelenski, Andri Iermak, și se ocupă de lobby-ul internațional pentru sancțiuni economice împotriva Rusiei.

Într-un interviu acordat la Kiev, el a relatat că la întâlnirile de la Istanbul din 16 mai, 2 iunie și 23 iulie, delegația rusă a venit pregătită cu dosare detaliate despre fiecare negociator ucrainean și a adoptat o strategie provocatoare.

„Au încercat să ne provoace. Cunoșteau trecutul fiecăruia dintre noi și foloseau atacuri personale pentru a ne enerva, ca mai apoi să ne acuze că am întrerupt discuțiile”, a povestit diplomatul.

Ucrainenii nu au răspuns provocărilor

Negociatorul principal al Rusiei, Vladimir Medinski, a deschis prima rundă cu o prelegere despre istoria „comună” a Rusiei și Ucrainei, susținând că „rușii îi ucid pe ruși” — o afirmație care, potrivit lui Kisliția, urmărea să nege însăși existența identității ucrainene.

„Ne așteptam la asta și am decis să nu răspundem provocărilor, ci să rămânem concentrați pe agenda noastră”, a precizat Serghi Kisliția.

Cu toate acestea, rușii au refuzat orice discuție substanțială și au încercat să creeze impresia unui dialog activ prin propuneri tehnice — grupuri de lucru, canale de comunicare sau grupuri WhatsApp — fără să abordeze esența conflictului.

Diplomatul a precizat că partea rusă nu a acceptat nici măcar ideea unui armistițiu real. „Când i-am întrebat ce înțeleg prin armistițiu, au spus că ar putea accepta o pauză de două ore pentru a strânge morții. Atât”, a spus Serghi Kisliția.

Campanii internaționale de sancționare a Rusiei

Pe lângă activitatea sa diplomatică, Kisliția este implicat și în campaniile internaționale de sancționare a Rusiei.

Recent, el a făcut lobby la Londra, cerând Organizației Maritime Internaționale să monitorizeze prin satelit și să interzică flota „din umbră” de petroliere rusești, care continuă să opereze fără asigurare și să alimenteze financiar războiul.

O victorie semnificativă pentru Ucraina a venit la 22 octombrie, când administrația Trump a impus sancțiuni dure companiilor energetice ruse Rosneft și Lukoil.

Kisliția a participat la întâlnirea Trump – Zelenski

Kisliția, prezent la întâlnirea dintre Trump și Zelenski cu o săptămână înainte, spune că a discutat direct cu secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, despre cooperarea economică și despre potențialul Ucrainei de a sprijini Europa în domeniul energiei.

El a propus, printre altele, utilizarea depozitelor subterane de gaze ale Ucrainei pentru stocarea gazului natural lichefiat american, ca parte a unui acord amplu prin care Uniunea Europeană s-a angajat să achiziționeze energie din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari până în 2028 — o inițiativă considerată de unii experți dificil de realizat din motive logistice.

Diplomatul ucrainean, fost ambasador la ONU, spune că experiența sa internațională l-a pregătit pentru un stil de negociere direct, „fără politețuri inutile”, mai ales în relația cu administrația Trump.

Lipsa de progres în negocieri, previzibilă

Potrivit lui Kisliția, Kievul a trebuit să demonstreze partenerilor americani că Rusia doar mimează interesul pentru pace, încercând de fapt să câștige timp.

În primăvară, negociatorul desemnat de Trump, Steve Witkoff, părea să preia argumentele Kremlinului privind cedarea unor teritorii ucrainene. „I-am spus că rușii manipulează și că Putin nu urmărește o înțelegere reală, ci doar să întârzie reacția Occidentului”, a afirmat Serghi Kisliția.

Dipolmatul ucrainean a subliniat că lipsa de progres în negocierile din acest an era previzibilă: „Într-o dictatură, echipele de negociere nu pot fi independente. Ele vin cu un mandat strict, se supraveghează reciproc și raportează cât de ferm s-au poziționat. Într-un asemenea sistem, singurul interlocutor real este dictatorul însuși”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE