Ceata lui Bolojenică și politica lor fiscală: guvernarea „ori că-că, ori că-că”

Ce spun sursele oficiale – Guvernul României

Am citit cu interes pagina prin care Guvernul bolojănesc al României dialoghează cu noi și care pare să îl asezoneze pe premier cu caracterizarea de patru vorbe, cinci prostii. 

Mă refer explicit la următoarea postarea de weekend de pe pagina oficială a Guvernului care îl definește pe domnul Bolojan ca pe un reformist ferm, pe principiul statuat de Constantin Tănase: „ori că-că, ori că-că”.

Primul „ori că-că, ori că-că” al domnului Bolojan

Spunea Tănase: „Măi, nu-mi place nicidecât, omul când nu-i hotărât și nu spune momentan, ori ești Stan, ori căpitan”.

Bolojan, ba e Stan, care amenință că își dă demisia, ba e căpitan, care pretinde că înțelegerea lui rurală a economiei, la limita analfabetismului economic, va salva țara. Țineți minte când v-am avertizat în prima zi de guvernare a cetei  bolojenești că, de fapt, nu vorbim despre un guvern de sacrificiu, ci despre o țară sacrificată de ei? Niciuna dintre acțiunile cetei nu mă face să cred, măcar un pic, că m-am înșelat.

Ca și test, am făcut un apel public, sub forma unui „Apel către oamenii de nimic: lăsați-l pe Bolojan să își dea demisia!”. Probabil că este doar o coincidență că primii oameni care au ieșit public în favoarea propășirii lui Bolojan (deci nondemisiei) au fost:

• Turnătorul securității Petrov, care explică că atunci când Bolojan amenință cu demisia „face mult rău țării”. Deci, turnătorul securității Petrov nu vrea să îl lase pe Bolojan să își dea demisia (în ciuda apelului meu)
• Unul dintre consilierii sicofantului la securitate Manole (din informațiile mele fost fruntaș la oficiosul Partidului Comunist Român – Scânteia), care ne explică, în contextul în care ceata lui Bolojenică insistă că salvarea țării ține de extincția a 13.000 de bugetari din administrația locală, că „dacă țara asta vrea să meargă bine, asta trebuie să facem: trebuie să reducem, nu mult, nu dintr-odată, administrația publică. Să lăsăm mai mult spațiu pentru creșterea sectorului privat”. Deci, prin consilieri de sicofanți, apare un alt filon care susține „nondemisia” lui Bolojan.

Ca fapt divers, am explicat, mai simplu ori mai complex, că o astfel de măsură ar conduce la „economii” de cel mult 0,01% din PIB – o ciozvârtă de aproximativ 60 de milioane de euro, în raport cu deficitul bugetar de 8% din PIB pentru anul acesta.

Ca și concluzie al primului „ori că-că, ori că-că” al Guvernării Bolojan, formulez următoarea opinie, empirică: după apelul meu către oamenii de nimic de a-l lăsa pe Bolojan să își dea demisia au apărut apelurile turnătorului la Securitate Petrov (direct) și sicofantului la securitate Manole (prin consilier), care opinează contrar: nu ar trebui să își dea demisia, că face bine ce face.

Deci, domnul Bolojan se pretinde căpitan, dar, în fapt, e cam Stan – un dirijat de diverse apeluri ale oamenilor (sau apropiați) foștilor sicofanți la Securitate.

Al doilea „ori că-că, ori că-că” al premierului Bolojan

Am rămas stană de piatră când am citit, din surse oficiale (Guvernul României), că domnul Bolojan a declarat următoarele: „fie vom avea mai mulți oameni activi în economie, fie va trebui să punem mai multe taxe pentru cei care muncesc deja”. Este real, acest Stan-Bolojan?

Ideea este că nu e chestiune de „fie”. Deja ceata lui Bolojenică și-a făcut opțiunea: mai multe taxe pentru cei care muncesc deja. Adică, exact ceea ce am argumentat: buzunărirea captivilor, adică a celor care muncesc deja. De evaziunea fiscală și de muncă nu s-a atins nici cu un fir de păr. Mai mult, a ales să numească „al cincilea vicepremier” – responsabil cu reforma instituțiilor statului – un șpăguitor pe termen lung. Șpăguitor care, alături de alții din ceata lui Bolojenică, „regândește” propășirea României.

În concluzie, dintre cele două „ori că-că, ori că-că”, ceata lui Bolojenică l-a ales pe al doilea: să pună mai multe taxe pentru cei care muncesc deja și să protejeze evazioniștii din anticamerele guvernării. Aduc ca argumente: majorarea TVA pentru cei care plătesc deja, majorarea accizelor pentru cei care plătesc deja, taxare suplimentară a pensiilor și, mai ales, inflația de 10%. Toate expresii ale opțiunii „ori că-că” a cetei lui Bolojenică.

Al treilea „ori că-că, ori că-că” al premierului Bolojan

Tot Constantin Tănase spunea: „Vrei ca să te pricopsești, umbli-n jur ca să ciupești, ba o sută, ba o mie… numai să nu fii zevzec, dacă furi, furi de la CEC, asta-i lovitură mă, ori că-că, ori că-că…”

Dacă înțelegem prin CEC sistemul bancar de stat, atunci privim atât CEC Bank, cât și EXIMBANK.

Mai țineți minte cum s-a „ori că-că” domnul Bolojan față de fraudele de la EXIMBANK și s-a pronunțat „ori că-că” împotriva sifonării banului public de conducerea băncii? E drept că după rățoială, „dirijorii” lui Bolojan au scos public faptul că nu foarte demult avea și el o sinecură pe mii de euro lunar, de la Eximbank. Rezultatul? Conducerea și pierderile EXIMBANK continuă.

Ba mai mult, ca să dea formă legală acestei pierderi (opinez, fraudă) a statului român, de peste 400 de milioane de euro, dirijata ceată a lui Bolojenică a înființat un „comitet pentru protejarea intereselor statului la combinatul siderurgic Galați”

Din modul de fundamentare al comitetului, eu opinez următoarele:

• Comitetul este pentru a „spăla” frauda statului în ceea ce privește creditarea unei societăți delincvente
• Comitetul este pentru a se asigura că companiile private fraudate de către acționarii combinatului nu vor primi niciun sfanț din cele peste trei miliarde de lei neîncasate.

În esență, vorbim despre o formă de delincvență financiară subvenționată chiar de stat.  În opinia mea, comitetul are rolul de a „șterge urmele” furtului de la buget prin EXIMBANK, dar pentru a dublu-adânci frauda financiară la buget. De ce comitetul nu se ocupă și de recuperarea datoriilor pe care delincvenții financiari acționari la fostul SIDEX le au către privați? Pentru că guvernarea Bolojan, din cele două opțiuni a ales pe „ori că-că” favorabilă fraudei. Dacă vreți, este rețeta fraudării bugetului prin țeapa „Blue-Air”.

Al patrulea „ori că-că” al cetei lui Bolojan

„Suntem pe ultimele două locuri în Europa în ceea ce privește ponderea populație implicate în economie din totalul populației active”. Haide, bre, nea Ilie, două locuri simultan?

În fapt, România și Italia au cea mai mică rată de ocupare a populației active (între 15 și 64 de ani), deci chiar nu puteam ocupa locurile 26 și 27 simultan în Uniunea Europeană.

Și dacă acest „ori că-că” este îngrijorător, de ce l-ai ales tocmai pe Dragoș Anastasiu vicepremier pentru „reformă” – cel care dădea șpagă pe termen lung ca să nu fiscalizeze, conform legii, forța de muncă?

Al cincilea „ori că-că” al guvernării Bolojan

Din nou, tot la Constantin Tănase: „Toată lumea azi discută, numai chestii de valută, dacă scade leu-i rău, de se urcă-i tămbălău, ce să fac leul bre? Ori că-că, ori că-că”.

Potrivit emisarilor sicofantului securității Manole – care conduce o instituție care a declanșat psihoza de curs menită a-l propulsa ca premier pe domnul „ori că-că”, dacă se depreciază leul, e rău. 

Separat, dacă se întărește, iar e rău, pentru că sicofantul securității Manole ține dobânzile la cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, pentru a-și respecta, în opinia mea, mandatul de „ambasador de nădejde al capitalurilor vagaboande”. În final, vom asista și la dobânzi persistente la nivel înalt, care decapitalizează economia, și la depreciere de curs, care iarăși decapitalizează economia.

Ca în criza din 2008-2012, gestionată cu aceiași „ambasadori”.

Al șaselea „ori că-că”

M-am tăvălit pe podea de râs când l-am auzit pe domnul Bolojan că abia așteaptă sectorul privat să îi „absoarbă” pe cei 13.000 de salariați din sectorul public, pe care îi vrea supuși extincției. Ce ne arată datele oficiale?

Datele Eurostat confirmă ceea ce eu v-am spus, din timp: încă din 2024, economia privată nu mai produce locuri de muncă, iar în trimestrul II 2025, tendința s-a accentuat.

La 30 iunie 2025, potrivit Eurostat, România are cea mai mică rată a proporției de locuri de muncă care sunt vacante: doar 0,6%, aproape un sfert din media Uniunii Europene. Deci, nu există o cerere semnificativă din partea angajatorilor nesatisfăcută de „oferta” de  forță de muncă de pe piață.

Tot potrivit Eurostat, rata șomajului în România se află la maximul ultimilor ani: 5,8% față de 5,4% în urmă cu 12 luni. Asta înseamnă că persoanele șomere nu își găsesc un loc de muncă.

Și tot potrivit Eurostat, economia a frânat în trimestrul II, cu o creștere economică de numai 0,8%, și asta înainte de majoarea prețului la energie, a accizelor, a TVA-ului, a impozitelor pe proprietate.

Iar toate măsurile „de salvare” luate de ceata lui Bolojenică sunt, în fapt, în sensul RECESIUNII și confiscării puterii de cumpărare a populației.

În concluzie, dintre „ori că-că” și „ori că-că”, dirijatul Bolojan a ales #nimicpentrupopulație.

Privind în perspectivă

Prin acțiuni și inacțiuni, ceata lui Bolojenică și-a definit, în fapt, politica de spoliere a populației și a companiilor românești: „va trebui să punem mai multe taxe pentru cei care muncesc deja”. Punct.

Cu riscul de a mă repeta, deși pare că nu am fost ignorat de foștii turnători ai securității Petrov și Manole – reiterez apelul meu către oamenii de nimic: Lăsați-l pe Bolojan să își dea demisia! Cu cât mai repede, cu atât mai bine. 

Atâta timp cât acțiunile cetei sunt în sensul buzunăririi contribuabililor captivi și al propășirii „capitalurilor vagaboande” fie ele financiare sau evazioniști protejați de delincvența financiară de stat, nu pot întrezări o soluție mai bună pentru guvernarea „ori că-că”.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.