Cum ar putea pierde Merkel mandatul de cancelar: De la Jamaica la Kenya - ghid pentru eventualele coaliții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În afară de Angela Merkel și Martin Schulz niciun alt candidat nu este posibil să obțină o majoritate absolută și să obțină mandatul de cancelar pentru următorii patru an. Întrucât creștin-democrații lui Merkel au obținut un scor considerabil mai mare decât social-democrații lui Schulz, pare evident ca Doamna de fier a Germaniei să obțină al patrulea mandat.
Calculele matematice indică însă și variante care să o lase fără mandat.
Potrivit legislației din Germania, cancelarul, conducătorul țării pentru următorii patru ani, este ales de Bundestag. Partidul sau coaliția care are peste 50% dintre voturile din Parlament nominalizează o persoană pentru funcția de cancelar, iar plenul votează. Acesta trebuie să obțină 50+1 din voturile totale ale membrilor Bundestagului – majoritate absolută.
Întrucât rezultatele alegerilor de duminică arată că nicio formațiune politică nu a obținut 50+1 dintre voturile germanilor, au început deja discuțiile pentru realizarea unei coaliții. Angela Merkel, care în prealabil a respins orice cooperare atât cu stânga radicală, cât și cu extrema dreaptă, a recunoscut duminică seara că există "matematic două opțiuni".
Ea a considerat că opțiunea SPD nu este total exclusă, în ciuda faptului că liderul social-democraților Martin Schulz a anunțat că partidul său iese de la guvernare și va face opoziție. "Germania are nevoie de un guvern stabil", s-a limitat să spună cancelarul, care a exclus de asemenea un guvern minoritar și a sfătuit celelalte formațiuni să aștepte câteva ore înainte de a lua decizii.
Variantele posibile pentru coalițiile din Germania
Campania electorală s-a încheiat, votul s-a încheiat, rezultatele sunt destul de clare după sondajele prezentate la închiderea urnelor, iar partidele politice trebuie să lase totul în urmă și să găsească modalitățile prin care să încheie coaliții care să-i ducă la putere.
Aceste negocieri sinuoase pot dura câteva săptămâni și culminează cu un "contract de coaliție" care stabilește agenda politică, inclusiv obiectivele legislative specifice, care vor determina politicile din următorii patru ani.
În general părțile iau foarte în serios aceste acorduri - dar, de asemenea, le folosesc și pe post de scuză pentru a încălca promisiunile din campanie: "Ne pare rău, partenerii noștri nu au permis acest lucru!"
Mai jos sunt opțiunile cele mai frecvente, cu câteva amendamente privind disponibilitatea coaliției: AfD este considerat în prezent o parie pentru toate celelalte partide, atât la nivel național, cât și la nivel local, în timp ce toate celelate formațiuni au fost într-un fel sau altul implicate în guvernare.
Alianța Mare - Negru-Roșu: Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Partidul Social Democrat (SPD)
Alianța Mare înseamnă alianța standard a celor mai mari două mari partide din Germania. Este coaliția pe care cancelarul Angela Merkel o prezidează în prezent la nivel federal și cea pe care a condus-o în două dintre cele trei mandate pe care le-a avut.
Alb-Galben: CDU și Partidul Liber Democrat (FDP)
Coaliția naturală de centru-dreapta a Germaniei a guvernat țara la nivel federal pentru cea mai mare parte a istoriei sale postbelice. Ultima dată a fost sub Merkel din 2009 până în 2013.
Este simplu de văzut de ce această combinație acoperă o mare parte dintre germani: CDU se adresează claselor de mijloc, creștine, în timp ce FDP are ca țintă tinerii antreprenori și mediului de afaceri care populează orașele.
Roșu-Verde: SPD și Paridul Verde
Acesta este modelul standard pentru un guvern de centru-stânga în Germania. Această coaliție a avut cele mai bune rezultate în perioada 1998-2005 sub conducerea cancelarului SPD, Gerhard Schröder. Alianța a fost una sănătoasă și din punct de vedere al electoratului acoperit: social-democrații se adresează în mod tradițional claselor muncitoare și sindicatelor, în timp ce Verzii sunt reprezentnații alegătorilor metropolitani de stânga, progresivi.
Roșu-Roșu-Verde: SPD, Partidul de Stânga și Partidul Verde
Dat fiind că opțiunea de centru-stânga nu este posibilă în prezent, SPD și Verzii ar putea să apeleze la Partidul Stângii Socialiste. Până în prezent, această opțiune nu a fost motivată la nivel național, în parte din cauza legăturii persistente a Partidului de Stânga cu dictatura est-germană și, parțial, din cauza stângii populiste care promovează părăsirea NATO.
Cu toate acestea, succesul electoral din septembrie 2016 al Roșu-Roșu-Verde în Berlin a transformat această alianța în una care ar putea fi încercată la nivel național. Dar în același timp, Berlinul liberal, cu cartierele sale estice de modă veche are probabil mai multă deschidere spre o astfel de alianță decât ar avea Germania în general.
Cu toate acestea alianța Roșu-Roșu-Verde ar putea fi singura opțiune a lui Martin Schulz de a deveni cancelar în locul Angelei Merkel.
"Jamaica" (negru-galben-verde): CDU, FDP și Verzii
Dintre marile partide de stânga ale Germaniei, Verzii au cea mai mare șansă să colaboreze cu centrul conservator al Angelei Merkel, deoarece electoratul său tradițional nu include alegători din clasa muncitoare.
Deși Germania nu a avut niciodată la nivel național o coaliție ”Jamaica” aceste alianțe au fost întâlnite la nivel local. Cu toate acestea, dacă liderii Verzilor decid să facă o astfel de tranzacție, ar trebui să-și convingă membrii de partid că nu își vor schimba orientarea și vor avea un cuvânt de spus în alianță.
Totuși, după rezultatele de duminică, specialiștii cred că această coaliție este cea mai probabilă și că este varianta preferată de Merkel, chiar dacă va fi dificil de realizat.
"Semafor" (roșu-galben-verde): SPD, FDP și Verzii
În această coaliție, Galbenii, care promovează politici mai prietenoase pentru piața-liberă ar urma să se simtă cel mai inconfortabil alături de două partide cu viziuni politice de stânga. Și chiar dacă SPD și Verzii sunt dispuși tolereze un partid mai mic, doar pentru a puta ajunge la putere, nu est sigur că FDP ar putea intra într-o astfel de coaliție.
Fostul lider al FDP, Guido Westerwelle, a refuzat în mod consecvent să se implice într-o astfel de alianță, pe motiv că platformele lor erau prea diferite. De altfel, la nivel local negocierile pentru o coaliție ”semafor” au căzut în repetate rânduri pe ultima sută de metri, mai ales în Berlin în 2001 și în Renania de Nord-Westfalia în 2010, dar în prezent funcționează în vestul statului Renania-Palatinat.
"Kenya" (roșu-negru-verde): SPD-CDU-Verzii
O coaliție ”Kenya” (uneori numită și Afganistan) pare a fi o opțiune sănătoasă: SPD și CDU reprezintă centrul solid al Germaniei, iar Verzii sunt o terță parte neînțeleasă , fericit să preia Ministerul Mediului.
Dar, având în vedere că SPD și CDU au în general peste 50% împreună, ”Kenya” este rareori este o opțiune luată în calcul. Până acum, aceasta s-a produs într-un singur stat: anul trecut, în Saxonia-Anhalt, când votul SPD s-a prăbușit, iar AfD a obținut un sfert din voturi. Se pare că electoratul necooperant uneori obligă partidele să improvizeze.
Citește și: Rezultatele alegerilor din Germania: Victorie ”amară” pentru Merkel. Încep negocierile pentru coaliția de guvernare: Schulz și AfD se luptă pentru opoziție
