Primele prognoze pentru iarna 2026-2027 indică o influență puternică a fenomenului Super El Niño asupra ninsorilor. Modelele de prognoză meteorologică ECMWF și UKMO estimează diferențe importante între Europa, Statele Unite și Canada, potrivit Severe Weather Europe.
Cuprins:
Primele prognoze privind ninsorile din iarna 2026-2027 încep să indice o influență puternică a fenomenului Super El Niño. Datele meteorologice arată deja contraste importante în ceea ce privește cantitatea de zăpadă așteptată în Statele Unite, Canada și Europa.
Winter 2026/2027 First Snowfall Predictions: The ECMWF and UKMO seasonal snowfall data show a strong Super El Niño influence, with very different monthly snowfall signals emerging across the United States, Canada, and Europe.https://t.co/8jzfDhcrxZ
— SWE | severe-weather.eu (@severeweatherEU) September 3, 2026
Super El Niño aflat în dezvoltare modifică traseul curenților de mare altitudine și al sistemelor de joasă presiune. Episoadele puternice din trecut oferă indicii despre regiunile în care ninsorile tind să crească și despre cele în care acestea sunt reduse. Cele mai recente prognoze pe termen lung oferă astfel primele informații despre modul în care s-ar putea contura sezonul rece care urmează.
În timpul unui episod El Niño, aerul se ridică deasupra Pacificului central și estic, ceea ce duce la creșterea precipitațiilor și la scăderea presiunii atmosferice în acea regiune. În același timp, aerul coboară în vestul Pacificului, unde apar condiții meteorologice mai stabile și presiune atmosferică ridicată.
Prin acest mecanism, El Niño are un efect important asupra precipitațiilor tropicale și asupra distribuției presiunii atmosferice. Interacțiunea dintre ocean și atmosferă face ca influența fenomenului să se extindă ulterior către anomaliile de presiune de la nivel global și, implicit, către vremea de zi cu zi.
În prezent se dezvoltă un episod Super El Niño care, potrivit prognozelor, ar putea atinge una dintre cele mai mari intensități din ultimele decenii. Pentru ca un episod să fie considerat Super El Niño, valorile sezoniere trebuie să depășească în mod susținut pragul de plus 2 grade Celsius. Acest prag a fost deja depășit, iar valorile ar urma să se mențină ridicate timp de mai multe luni.
Cele mai recente analize ale temperaturii oceanului, bazate pe date NOAA-CRW, indică anomalii foarte mari în zona Pacificului tropical. În regiunile estice, anomaliile maxime depășesc 6 grade Celsius peste valorile normale. Este deja un episod El Niño mai puternic decât majoritatea celor observate în ultimele decenii, iar datele indică posibilitatea unei intensificări suplimentare.
În adâncimea Oceanului Pacific tropical se află nucleul fenomenului Super El Niño. În primii 250 de metri ai oceanului se observă o anomalie importantă de temperatură. Aceasta este asociată cu o undă Kelvin descendentă, care prezintă local valori de peste 10 grade Celsius peste normal.
Anomaliile din adâncime încep să se conecteze cu suprafața, alimentând valorile foarte ridicate ale temperaturii apei în partea estică a Pacificului. În vestul Pacificului, sub adâncimea de 50 de metri, se dezvoltă în același timp o anomalie rece. Fenomenul face parte din înclinarea caracteristică a termoclinei Pacificului și confirmă dezvoltarea unui episod foarte puternic.
Izbucnirile puternice de vânt din vest deplasează apa caldă din straturile superioare ale oceanului către est, alimentând unda Kelvin. În același timp, apa mai rece și mai adâncă este adusă către suprafață în vest, pe măsură ce Super El Niño se intensifică.
Datele oceanice din ultimele trei luni arată dezvoltarea undei Kelvin, cu o deplasare vizibilă către est și o creștere rapidă. Fenomenul se extinde și urcă spre suprafață, alimentând episodul Super El Niño. O undă Kelvin atât de puternică oferă o sursă stabilă de energie care poate menține fenomenul El Niño la intensitate ridicată pe durata sezonului de iarnă, lucru susținut și de cele mai recente prognoze.
Prognoza sezonieră extinsă a modelului ECMWF indică o anomalie importantă la momentul de vârf al fenomenului. El Niño este prognozat să atingă niveluri extreme, depășind deja pragul de Super El Niño de plus 2 grade Celsius și ajungând la peste plus 3 grade la intensitate maximă. Dacă prognoza se confirmă, ar fi vorba despre o evoluție istorică a fenomenului El Niño și despre un factor major pentru iarna 2026-2027. Modelul North American Multi-Model Ensemble, cunoscut sub numele de NMME, oferă, de asemenea, indicii privind evoluția fenomenului la începutul iernii, în special în luna decembrie. Prognoza indică un episod Super El Niño foarte puternic. Dacă această estimare se confirmă, episodul din 2026-2027 ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată sau chiar cel mai puternic.
Episoadele El Niño ating de obicei intensitatea maximă la sfârșitul toamnei sau la începutul iernii. Cele mai recente prognoze indică un vârf al anomaliei în jurul lunii decembrie.
Fenomenul oceanic se dezvoltă în apropierea Americii de Nord și poate produce anomalii importante ale tiparului meteorologic și al ninsorilor în Statele Unite și Canada, potrivit specialiștilor Severe Weather Europe.
Una dintre primele influențe ale anomaliilor oceanice se manifestă asupra jet stream-ului, curentul de aer aflat la aproximativ 8-11 kilometri altitudine. Acesta transportă umezeală și precipitații și are un rol important în distribuția ninsorilor.
Unul dintre cele mai caracteristice efecte ale fenomenului El Niño este formarea unei zone de presiune scăzută în nordul Pacificului. Aceasta slăbește de regulă curentul polar, dar consolidează curentul subtropical deasupra sudului Statelor Unite.
În timpul iernilor El Niño, jet stream-ul din Pacific este mai puternic și traversează sudul SUA. Un astfel de curent atmosferic aduce presiune mai scăzută, temperaturi mai reduse și mai multă umezeală. Combinația poate crește considerabil potențialul de ninsoare în centrul și estul SUA, dacă există suficient aer rece.
Cele mai recente prognoze pentru iarna 2026-2027 indică un tipar similar. Este prognozată o zonă puternică de presiune scăzută în nordul Pacificului și o zonă de presiune ridicată deasupra Canadei. De asemenea, este vizibil un tipar amplificat de presiune scăzută în sudul și estul Statelor Unite, asociat cu jet stream-ul puternic din Pacific. Influența se extinde și către Europa. Prognozele indică o zonă de presiune scăzută în nordul continentului și o creastă puternică de presiune ridicată în sud. Diferența de presiune favorizează un flux de aer vestic mai cald dinspre Atlantic.
Presiunea atmosferică, temperatura și cantitatea de umezeală determină împreună tiparul ninsorilor. Analiza ultimelor patru episoade Super El Niño arată că ninsorile peste medie au fost înregistrate în Sierra Nevada, regiunea Four Corners, sudul Munților Stâncoși, dar și în anumite zone din Câmpiile Centrale și partea superioară a regiunii Midwest. În schimb, deficite importante de ninsoare au fost înregistrate în nord-vestul Pacificului, zona Marilor Lacuri, Valea Ohio și nord-estul Statelor Unite. Datele arată că, în ciuda poziției favorabile a jet stream-ului, zona de presiune ridicată din Canada limitează pătrunderea aerului rece și poate reduce numărul sistemelor de furtuni care se deplasează prin regiunile nordice.
Super El Niño este asociat, de asemenea, cu deficite de ninsoare în mare parte din Europa, în special în nord-vest, sud și centrul-nord. Principalul motiv este fluxul de aer vestic mai cald dinspre Atlantic, combinat cu extinderea unei zone de presiune ridicată din sud. Aceste condiții mențin temperaturile prea ridicate pentru ca stratul de zăpadă să se formeze și să se mențină în zonele joase, cu excepția regiunilor aflate la altitudine. Totuși, fiecare iarnă are propriile variații, iar sezonul rece nu se dezvoltă niciodată exact conform unei medii calculate din mai multe episoade. Tiparul istoric oferă însă un instrument util pentru identificarea zonelor care au o probabilitate mai mare sau mai mică de a înregistra ninsori peste medie.
Cele mai recente prognoze pentru ninsori folosesc două sisteme meteorologice importante pe termen lung, ECMWF și UKMO. Datele acestora oferă primele indicii privind evoluția sezonului rece, însă nu reprezintă scenarii fixe, ci tendințele actuale ale modelelor.
Pentru Europa, media sezonieră indică în general un nivel foarte scăzut al ninsorilor. Cea mai mare parte a continentului este prognozată să primească mai puțină zăpadă decât în mod normal, cu excepția zonelor montane și a regiunilor mai reci din nord și nord-est. Pentru schiori, sezonul următor ar putea fi definit în principal de altitudine și latitudine. Fluxul predominant de aer mai cald din Atlantic favorizează deficite extinse de ninsoare în zonele joase și la altitudini medii, cu excepția regiunilor nordice.
În Alpi, zonele aflate la peste 1.800-2.000 de metri altitudine sunt prognozate să aibă condiții mai favorabile pentru acumularea unui strat natural de zăpadă.
Prognoza pentru luna decembrie arată ninsori sub medie în cea mai mare parte a zonelor joase ale continentului, cu excepția regiunilor din extremitatea nordică.
Tiparul este asociat unui flux predominant vestic și sud-vestic deasupra Europei, care aduce cantități importante de precipitații, dar și temperaturi mai ridicate. Același mecanism explică anomaliile pozitive de ninsoare din Alpi și din regiunile nordice.
În ianuarie, situația nu se îmbunătățește semnificativ. Zona de presiune ridicată din sud persistă, iar fluxul vestic continuă să domine.
Apar însă unele regiuni cu ninsori peste medie în afara zonelor montane, în special în partea central-estică a continentului.
Februarie este în mod normal una dintre cele mai bogate luni în zăpadă în Europa. Tocmai de aceea, persistența zonei de presiune ridicată în sud ar putea produce cel mai important deficit de ninsoare.
Prognoza indică valori sub medie în cea mai mare parte a Europei centrale, vestice, nord-vestice și sudice. În schimb, regiunile nordice și nord-estice păstrează un potențial mai ridicat de ninsoare.
O prognoză de ninsori sub medie nu înseamnă că nu va ninge deloc. Ea indică doar o cantitate mai mică decât media pe termen lung. De exemplu, o regiune care primește în medie un metru de zăpadă într-o iarnă ar putea primi doar 25 de centimetri într-un sezon cu un deficit important.
În America de Nord, influența Super El Niño produce un contrast puternic între nord și sud. Prognoza sezonieră indică mai puțină zăpadă în nordul Statelor Unite și în sudul Canadei, în timp ce centrul și estul SUA au un potențial mai mare pentru ninsori peste medie.
Cele mai bune perspective pentru iubitorii sporturilor de iarnă sunt în Sierra Nevada, Utah și Munții Stâncoși din Colorado, Arizona și New Mexico.
În decembrie, ninsorile peste medie sunt concentrate în Câmpiile Centrale și în unele regiuni din est și nord-est. În schimb, nord-vestul Statelor Unite și zona Marilor Lacuri sunt prognozate cu valori sub medie. Sudul și sud-estul Canadei se află, de asemenea, în zona cu deficit de ninsoare.
Prognoza pentru ianuarie indică o creștere semnificativă a potențialului de ninsoare. Zonele favorabile se extind din Câmpiile Centrale și de Sud către Midwest, Valea Ohio și Mid-Atlantic. În vest, Sierra Nevada, Great Basin și Munții Stâncoși centrali sunt prognozate ninsori peste medie. În același timp, nord-vestul Pacificului, nordul Câmpiilor și vestul Canadei rămân sub influența presiunii ridicate și a unui deficit de ninsoare. În estul Canadei, inclusiv în Quebec și Labrador, apar condiții mai favorabile.
În februarie, jet stream-ul activ din sud menține un traseu favorabil furtunilor de iarnă.
Ninsorile peste medie se extind din Sierra Nevada și sudul Munților Stâncoși către Câmpiile Centrale, Valea Ohio și Mid-Atlantic. În nordul Statelor Unite și sudul Canadei persistă însă deficitul. Ninsori sub medie sunt prognozate din nord-vestul Pacificului, prin nordul Câmpiilor și zona Marilor Lacuri, până în New England.
Unul dintre cele mai importante semnale ale prognozelor actuale este acordul dintre modelele ECMWF și UKMO. Ambele indică pentru începutul și mijlocul iernii un tipar caracteristic unui El Niño puternic: mai multe ninsori în vestul, centrul și estul Statelor Unite și mai puțină zăpadă în nord-vest, Marile Lacuri și sudul Canadei. În Europa, cele două modele indică în general un sezon cu ninsori sub medie, cu perspective mai bune în nord, nord-est și la altitudini mari.
Cercetările privind iernile cu El Niño puternic au identificat un tipar similar. Un studiu realizat de Kunkel și Angel în 1999 a arătat că episoadele puternice de El Niño au fost asociate cu reducerea ninsorilor în mare parte din nordul SUA și cu creșterea acestora în sud-vest. Un alt studiu, publicat în 2011, a indicat că furtunile de iarnă de pe Coasta de Est pot produce precipitații și ninsori peste medie în anii cu El Niño.
Primele prognoze pentru iarna 2026-2027 conturează, astfel, o diferență clară între cele două continente. Europa este prognozată în mare parte cu ninsori sub medie, în timp ce centrul și estul Statelor Unite ar putea avea un sezon mai bogat în zăpadă.
Prognozele sezoniere indică însă tendințe și probabilități, nu cantități exacte de zăpadă sau evoluția fiecărei furtuni. Acestea se pot modifica pe măsură ce sezonul rece se apropie.
Organizația Meteorologică Mondială (WMO), agenția ONU pentru climă, a lansat cel mai puternic avertisment din ultimele cinci decenii privind fenomenul Super El Niño. Potrivit experților, încălzirea apelor de suprafață din Oceanul Pacific tropical va atinge în 2026 o intensitate fără precedent și ar putea provoca efecte extreme asupra vremii la nivel mondial.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a declarat că fenomenul se intensifică rapid și reprezintă un nou semnal al schimbărilor climatice. „El Niño se intensifică sub ochii noștri. Știința nu lasă loc de îndoieli: planeta se află în ape neexplorate, iar aceste ape se încălzesc. Temperaturile continuă să crească, iar lumea este amenințată de fenomene meteorologice extreme”, a spus António Guterres, potrivit ilsole24ore.com.
Specialiștii spun că se știa deja că episodul El Niño din acest an va fi unul foarte puternic, însă noile estimări sunt mult mai precise și indică un fenomen care ar putea depăși toate episoadele monitorizate până acum. WMO estimează o probabilitate de aproape 100% ca El Niño, alimentat de temperaturile excepțional de ridicate ale Oceanului Pacific, să persiste cel puțin până în februarie 2027.
Secretarul general al WMO, Celeste Saulo, avertizează că fenomenul ar putea depăși orice precedent „Dacă această evoluție continuă, El Niño ar putea fi mai puternic decât orice eveniment observat de la începutul monitorizării noastre. Literalmente este în afara oricărei scări”, a declarat Celeste Saulo.
Primele efecte au fost deja observate în America Centrală, unde El Niño a afectat culturile agricole și a contribuit la agravarea crizei alimentare. În Indonezia, temperaturile ridicate au alimentat incendiile de pădure, iar în India au slăbit ploile musonice, esențiale pentru agricultură. În lunile următoare, efectele sunt așteptate să se extindă și în Australia, unde va crește riscul incendiilor de vegetație, precum și în America de Sud, unde meteorologii avertizează asupra unui pericol mai mare de inundații puternice.