Fostul ministru Daniel David explică eșecul unor profesori la concursul pentru directori: „Sunt obișnuiți să evalueze, nu să fie evaluați”. Marian Staș vorbește despre mediocritate: „Ce faci când trebuie să stingi zece incendii?”
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prima probă a concursului pentru directori, cea de competențe, a făcut o selecție dură a candidaților, separând, cum s-ar spune, grâul de neghină. Oameni cu state vechi de plată în sistem, cunoscuți și apreciați, au plecat de la conducerea școlilor într-un mod, spun unii, rușinos. Însă lucrurile nu ar trebui zugrăvite doar în alb și negru, sunt de părere Daniel David, fost ministru al Educației, și Marian Staș, expert în politici educaționale. Pentru că în această poveste zonele gri sunt cele care ascund, de fapt, adevărul: am asistat la un concurs onest, care a evaluat atât cunoștințele, cât și modul de reacție al candidaților la stres. Pe de altă parte, nu ar fi corect să spunem că un rezultat slab la un test psihologic oglindește întreaga competență profesională a unui om.
Cuprins:
- Daniel David: „Nu putem vorbi despre analfabetism funcțional”
- „Notele de 6 și 6.5, un rezultat onorabil pentru un test de acest tip”
- „Un test de selecție nu este util dacă toți trec sau toți cad”
- Daniel David: „Unii candidați nu și-au valorificat optim competențele”
- Marian Staș, expert în educație: „Eu aș fi ridicat pragul de promovabilitate la nota 8”
- Directori aflați în eroare fundamentală de atribuire: „Dacă iese bine, mi se datorează. Dacă iese prost, nu e vina mea”
- „Dumnezeu ne atinge exact acolo unde credem noi că suntem cei mai tari din parcare”
- Despre dreptul la o a doua șansă: „Nici prin cap nu le-a trecut!”
Daniel David: „Nu putem vorbi despre analfabetism funcțional”
Prima probă a concursului pentru directori a eliminat nume grele din sistem, oameni aflați la conducerea unor licee de prestigiu, colegii și școli de top, care performează la nivel înalt și pe care le-au păstorit ani de zile. Șocul a fost cu atât mai mare cu cât acești directori sunt foarte cunoscuți și apreciați. Unii au modernizat școlile și le-au digitalizat, alții au atras fonduri de zeci de mii de euro, au aplicat pentru programe internaționale, s-au implicat în proiecte educaționale, într-un cuvânt, au ridicat ștacheta foarte sus oferind elevilor o educație de secol XXI. Cu toate acestea, ei nu vor mai ocupa nicio funcție de conducere.
Ceea ce ridică mai multe întrebări: chiar sunt relevante pentru funcția de manager subiectele pe care le-au primit la proba de competențe? Și care sunt, până la urmă, competențele de bază ale unui manager din educație? Să știe să calculeze din minte fracții și procente, să facă raționamente logice contra cronometru sau să știe cum să acceseze fonduri, cum să ridice nivelul de pregătire al elevilor, cum să dezvolte școala și comunitatea din jurul ei? Sau, poate, acești oameni chiar suferă de un soi de analfabetism funcțional mascat de-a lungul timpului, dar dat acum în vileag.
Daniel David, fost ministru al Educației, a declarat pentru Libertatea că rezultatul acestei prime probe din concurs nu ar trebui să reflecte gradul de competență profesională. „Rezultatul punctual obținut în urma unui test psihologic nu trebuie confundat cu întreaga competență profesională. Cu atât mai mult în cazul unor directori performanți, nu cred că putem vorbi despre o lipsă de competențe, ci poate, mai degrabă, de utilizarea lor neadecvată în cadrul testării. Prin urmare, nu cred că putem vorbi despre analfabetism funcțional, acesta având alte semnificații și repere statistice”.
Potrivit psihologului, notele foarte mici, de 1, de 1.5, 2 și 3, ar trebui luate în serios și analizate mai ales de persoanele care le-au obținut. „Aceste rezultate au niște motive, de la lipsa competențelor, insuficiența acestora, până la utilizarea lor neadecvată. Dar să nu uităm și stresul pe care l-a adus această testare și cu care profesorii nu mai sunt obișnuiți”.
„Notele de 6 și 6.5, un rezultat onorabil pentru un test de acest tip”
Cât despre notele de 6 și 6.5 pe care le-au obținut cei mai mulți dintre candidați, acestea, spune fostul ministrul, nu trebuie confundate cu notele primite de elevi la școală. Pentru că nu au nicio legătură. „Punctajul de 6.5 nu este echivalentul unei note școlare de 6.5, ci înseamnă că se rezolvă 13 itemi din cei 20. Un lucru ce poate fi văzut ca un rezultat onorabil la un test de acest tip. În fine, cred că 69% promovați și o medie de 6.5 la un test de raționament relativ solicitant nu sunt chiar un „dezastru”.
În ceea ce privește numărul notelor maxime, acesta, a precizat David, se încadrează în normalitate, nefiind unul surprinzător. Este vorba despre 34 de note de 10 din peste 6.000. „Probabilitatea de a rezolva corect toți cei 20 de itemi ar fi cam de 0.5% în grupul de candidați. Media punctajelor a fost în jur de 6.5, peste pragul de promovare, iar distribuția notelor e apropiată de cea normală. Așadar, pentru o probă eliminatorie care verifică un nivel minim și nu ierarhizează ca scop, nu mă mir că nota maximă se află la acest nivel. În concluzie, gândindu-mă la testele aptitudinal-cognitive de diverse tipuri, tind să cred că a fost un test rezonabil de solicitant”.
Nu de aceeași părere au fost însă oamenii, care au criticat - unii dintre ei - dificultatea itemilor, iar alții, modul în care a fost gândit și organizat concursul. Au fost alte voci care s-au plâns de lipsa ciornelor, de alocarea unui timp prea scurt, de anumite probleme tehnice ale aplicației prin care s-a realizat corectarea lucrărilor.
„Un test de selecție nu este util dacă toți trec sau toți cad”
Însă, spune Daniel David, testul de evaluare a competențelor trebuie analizat separat de problemele organizatorice, iar faptul că unii profesori nu au promovat nu demonstrează, în sine, că subiectele au fost prea dificile sau că evaluarea a fost inadecvată. „Organizarea concursului trebuie să respecte metodologia și să asigure condiții standard pentru toți candidații. Problemele de logistică semnalate trebuie verificate și, unde se confirmă, corectate. De exemplu, corectitudinea punctajului se poate verifica independent, prin recorectare”, consideră fostul ministru.
Cât despre proba în sine, vorbim despre un test aptitudinal-cognitiv, o măsură obiectivă și standardizată a unui eșantion de comportament. „O probă administrată sistematic pentru a observa și descrie comportamentul unei persoane, prin raportare la o scală numerică sau un sistem de categorii”, explică specialistul.
În general, continuă acesta, 60 de minute pentru 20 de itemi înseamnă, în medie, trei minute pentru fiecare item, un timp destul de generos după standardele testelor de raționament. „Aici, focalizarea probei a fost pe raționamente verbale, numerice și logice. Un test de selecție trebuie să permită diferențierea performanțelor. Nu este util dacă toți trec sau toți cad, iar un prag de promovare trebuie să reflecte un standard justificat. Așadar, faptul că unii candidați nu promovează nu este un motiv obiectiv să spunem că testul este inadecvat. Din start era normal să apară diferențe, iar unii să nu reușească”.
Daniel David: „Unii candidați nu și-au valorificat optim competențele”
Daniel David consideră că profesorii și directorii cu experiență sunt obișnuiți să evalueze, dar nu neapărat să fie evaluați, iar asta se aplică cu atât mai mult la evaluarea prin teste cognitive standardizate. „Familiaritatea cu formatul, managementul stresului testării, gestionarea timpului și strategiile de rezolvare, alături de angajamentul în test, în termenii testului, nu în ai tăi, pot influența rezultatul, dincolo de competențele avute. Este posibil, așadar, ca unii candidați să nu-și fi valorificat optim competențele”, a explicat Daniel David.
Pentru că, mai spune fostul ministru al Educației, subiectele au fost rezonabile ca și grad de dificultate, în condițiile în care, totuși, au promovat 69% dintre candidați. „Din ce am văzut în spațiul public, subiectele nu au fost catalogate explicit ca fiind dificile sau cu capcane. Problema se pare că a fost timpul, iar stilul eficient de gestionare a acestuia, în situații de stres asociat testării, ar trebui exersat mai mult. Dar, așa cum am spus, eu mai cred și că unii profesori nu mai au exercițiul testării propriilor competențe, nu că n-ar avea acele competențe”.
Pe de altă parte, dacă oamenii ar fi primit înainte niște modele de subiecte pe care să exerseze, cu care să se familiarizeze poate că rata de promovare ar fi fost mai mare. „Însă trebuie știut faptul că acest mod de lucru este tipic pentru testele de cunoștințe. Când evaluăm aspecte aptitudinal-cognitive această practică nu este atât de răspândită”.
Însă, cel mai important este să ne asigurăm că cerințele testului sunt clar înțelese pentru a putea fi respectate. Iar, în cazul de față, nu au existat probleme din acest punct de vedere. „Din câte știu, itemii de acest tip nu reprezintă, în totalitate, un element de noutate, pentru că subiecte asemănătoare au existat și în cadrul testelor administrate în concursul pentru directori din 2021. Atunci au fost postate precizări legate de tipurile de raționament care au fost testate”, a mai precizat Daniel David.
Marian Staș, expert în educație: „Eu aș fi ridicat pragul de promovabilitate la nota 8”
Marian Staș, expert în politici educaționale, a declarat pentru Libertatea că proba de competențe din cadrul concursului pentru directori a fost cât se poate de relevantă pentru ocuparea unei astfel de funcții. „Este relevantă pentru ceea ce înseamnă capacitatea de a reacționa și de a răspundere sub presiune, mai ales că subiectele au fost fezabile, rezolvabile. Ce faci când îți cad toate în cap? Când sunt 10 incendii pe care trebuie să le gestionezi simultan? Proba a pus la încercare tocmai această capacitate, abilitate”.
Din păcate însă ne aflăm în fața unui adevăr care doare: mediocritatea resursei umane din școli. „În primul rând, testul nu a fost promovat de aproape 30% dintre candidați, asta înseamnă un număr destul de mare de persoane care nu au reușit să obțină nota 6. Dar mai e un nivel ascuns de mediocritate subtilă și anume procentul de oameni care au promovat cu note de 6 și 6.50. Aici este, de fapt, problema. Că cei mai mulți dintre ei s-au încadrat în acest interval al notelor la limită. Aproape 38% dintre candidați au trecut mai departe, dar cu note mici. Și asta pentru mine este inacceptabil”.
Marian Staș consideră că pragul de promovabilitate ar fi trebuit să fie unul mai ridicat. „Eu l-aș fi ridicat la 7, chiar 8. Pentru că avem nevoie în școli de resursă umană de calitate. Pentru că nu-mi doresc un liceu condus de un profesionist care, de fapt, este mai degrabă mediocru decât eficient”.
Directori aflați în eroare fundamentală de atribuire: „Dacă iese bine, mi se datorează. Dacă iese prost, nu e vina mea”
Acest vaiet național al directorilor care critică organizarea concursului vine, de fapt, dintr-un soi de neasumare a acestor rezultate. Cu alte cuvinte, oamenii își caută scuze, aruncând vina în curtea unui sistem viciat. În realitate, spune Marian Staș, vorbim despre așa-numita eroare fundamentală de atribuire.
„Opiniile la cald sunt: eu am avut dreptate, sistemul este greșit, nu merită concursul, timpul a fost prea scurt. Dar, în termen de psihologie, asta se cheamă eroarea fundamentală de atribuire. Este clasică: dacă iese bine, mi se datorează, este meritul meu. Dacă iese prost, e din cauză că mediul extern a funcționat deficitar. Nu am ciornă, nu am cutare, nu am cutare. Bine, și ce faci în condiții extreme de presiune, volum și temperatură? Cum te controlezi, cum îți pui mintea la contribuție?”
Pentru a sublinia ideea, specialistul aduce în discuție exemplul elevilor olimpici. „Le dau copiilor ălora să muncească de le sar capacele în patru ore. În mod normal, ei ar trebui să stea două zile pe problemele alea. Dar, ce să vezi? Ăsta este concursul! Sau în Anglia, mecanismul Eleven Plus. Acolo elevii primesc patru categorii de subiecte care se rezolvă în doar două ore. De ce un un volum atât de mare într-un timp atât de scurt? Păi ca să vadă, pe de-o parte, cât de pregătiți sunt și, pe de altă parte, cum gestionează exact acest tip de presiune”.
Iar anumite subiecte nici măcar nu au fost dificile, continuă Marian Staș, făcând referire la concursul pentru directori. Prin urmare, profesorii de la Uman, cei care s-au plâns că au fost dezavantajați, fi putut rezolva cel puțin o treime din ele. „Au presupus înțelegerea unui text, nu au fost toate doar calcule matematice. Însă aceasta este una dintre consecințele mecanismului otrăvit care împarte lumea între uman și real. Și uite ce se întâmplă! Oamenii ajung să nu știe să gândească probleme relativ simple. Din punctul meu de vedere, cel puțin șase subiecte puteau fi rezolvate în maximum șapte minute. Deci, oamenii ar fi putut să ia nota trei în primele 5-7 minute. Nu se poate ca în următoarele 50 de minute să nu mai obțină încă 3 puncte. Mai ales că anumite calcule se puteau face și mintal, fără sa pui creionul pe hartie”.
„Dumnezeu ne atinge exact acolo unde credem noi că suntem cei mai tari din parcare”
L-am întrebat pe Marian Staș cum comentează faptul că au fost respinși directori cunoscuți și apreciați pentru munca lor la conducerea școlilor, iar răspunsul a fost tranșant: „La 50 de ani ne cam dezobisnuim să mai dăm examene. Mai ales dacă sunt intense și cu constrângeri de timp. Nu mai este în antrenamentul nostru. Ceea ce e un aspect. Al doilea aspect: probabil că ne obișnuim cu o anumită stare de confort, de celebritate, de prezență publică și s-ar putea ca să ni se suie un pic la cap. Dar, dacă suntem onești, așa, sub plapumă, și ne uităm la noi înșine, cu picioarele în apă rece, ar trebui să recunoaștem că avem hibe. De multe ori spunem «Lasă, că știu că sunt deștept, sunt cel mai tare din parcare. Uite ce meserie am, ce lucruri am făcut eu! Nu se poate să nu le fac și pe astea!» Însă, Dumnezeu ne atinge exact acolo unde credem noi că suntem cei mai tari din parcare, dar, de fapt, onest, se dovedește că nu suntem”.
Despre dreptul la o a doua șansă: „Nici prin cap nu le-a trecut!”
Marian Staș aduce în discuție o posibilă tratare onestă a excepțiilor în ideea în care un om remarcabil ar trebui să aibă dreptul la o a doua șansă. „O persoană respinsă la concurs, dar care în activitatea ei a obținut rezultate remarcabile, are dreptul la o a doua șansă? Și răspunsul este da, dacă vrem cu adevărat. Poate fi un examen de baraj, un portofoliu prezentat ulterior etc. Mă refer la un mecanism care să permită o a doua iterație, oamenii să aibă posibilitatea să mai dea o dată testarea, în anumite condiții. Dar ei, decidenții, nu numai că nu au implementat un astfel de mecanism, nici măcar nu s-au gândit vreo clipă la așa ceva. Nici prin minte nu le-a trecut!”
Din ce motiv? Pentru că românul e fundamentalist, la el totul este ori alb, ori negru. „Cum să fie o zonă gri? Cum să fie o zonă de genul ăsta? Și atunci ce fac? Primul lucru că este oprobriul în piața publică, jos Dorobanțu, jos Neagoie”, a mai spus Marian Staș.
