Povestea profesoarei de Chimie care la 79 de ani încă mai predă la clasă. Floarea Băluță: „Nu am obosit, mai simt mai în putere ca niciodată. Copiii mi-au prelungit viața și mi-au făcut-o mai frumoasă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 79 de ani, în timp ce alți pensionari își trăiesc bătrânețile liniștiți, alături de familie, copii și nepoți, Floarea Băluță se urcă în fiecare dimineață la volan și merge la școală. Din Constanța, de unde locuiește, până la Liceul tehnologic „Nicolae Dumitrescu” din localitatea Cumpăna, unde predă Chimie, sunt 11 kilometri. „După ce m-am pensionat, am ales să rămân în învățământ. De ce? Pentru că nu aș fi suportat să mă izolez, să rămân fără activitate. Știți ce înseamnă să ieși la pensie? Înseamnă să faci mâncare, curat, să mănânci și să te îngrași, iar apoi să nu mai poți ieși deloc din casă. Ce-aș fi făcut eu acasă? Cu cine aș mai fi vorbit? Cu pereții? Cu televizorul? Nu suport televizorul!” ne-a mărturisit profesoara prin mâinile căreia au trecut generații de copii.
Cuprins:
- Copiii, secretul tinereții fără bătrânețe
- Floarea Băluță: „Chiar dacă am ieșit la pensie, am ales să fac naveta 85 de kilometri până la școală”
- Legea Bolojan a lăsat-o pe Floarea Băluță fără ore: „După 15 ani, a trebuit să-mi caut din nou de muncă”
- „Pe copii nu trebuie să-i ții în stres, că se îmbolnăvesc. Unii mă întreabă «Doamna, vorbim și despre fotbal?»
- Profesoara Floarea Băluță: „Pe elevi nu trebuie să-i încarci cu teme multe”
- „Mi-am făcut un catalog separat, doar al meu, care mă ajută să observ cum evoluează copiii”
- Mesaj pentru cei care concep subiectele de Bac: „Fraților, am depășit scripeții! Sunt mașini moderne acum”
- Floarea Băluță: „Toată viața am învățat și m-am perfecționat”
- „Cine mai vine să predea pentru 22 de lei?”
- Floarea Băluță, despre ce înseamnă să fii un profesor bun: „Să faci față elitelor”
Copiii, secretul tinereții fără bătrânețe
România se confruntă cu cel mai mare deficit de profesori dintre toate țările membre OCDE. Nu avem profesori de matematică, de fizică, de chimie, biologie și geografie. Din ce în ce mai puțini sunt și cei care predau istorie, limbi străine sau materii de specialitate. Este motivul pentru care la clasă ajung mulți necalificați, persoane care nu au studii de specialitate, studenți dar și foarte mulți pensionari, oameni care, cei mai mulți dintre ei, nu mai au nici puterea de muncă din tinerețe și nici energia de atunci.
„Dar eu nu mă plâng. Dimpotrivă. Sunt sănătoasă și mă simt excelent. Nu am luat un antinevralgic în viața mea! Și o să trăiesc până la 102 ani, așa cum mi-au tot urat elevii mei de-a lungul timpului. Să vă dea Dumnezeu sănătate, doamna, și să trăiți 102 ani! Așa îmi spuneau și așa am de gând să fac”, ne-a spus profesoara, cu umor, deși în vocea ei se simțea nostalgia anilor care au trecut.
Însă felul în care-și deapănă amintirile te face să zâmbești. Este plăcut s-o asculți și să vezi cu ochii minții sălile de clasă pline ochi, elevii despre care vorbește cu atâta patos, școlile prin care a trecut, drumurile pe care le-a bătut, satele, comunele, orașele unde a predat aproape 66 de ani. „Eu nu am obosit pentru că energia de care am nevoie o iau de la copii. Pe mine ei mă mențin veșnic tânără, ei mă motivează, mă încarcă cu putere. Copiii mi-au prelungit viața și mi-au făcut-o mai frumoasă”.
Floarea Băluță glumește spunând că deține secretul tinereții: mâncare sănătoasă, muncă și carte. „Am mâncat sănătos și rațional. Mi-a plăcut munca, de mic copil am lucrat cot la cot cu părinții, cât am locuit la țară. Apoi mi-am antrenat încontinuu mintea. Nu am făcut nici o pauză de carte. Iar cartea m-a menținut ageră, lucidă, perspicace”.
Floarea Băluță: „Chiar dacă am ieșit la pensie, am ales să fac naveta 85 de kilometri până la școală”
Floarea Băluță predă Chimia la Liceul Tehnologic „Nicolae Dumitrescu” din localitatea Cumpăna, județul Constanța. S-a pensionat acum 20 de ani, însă retragerea din activitate a fost doar pe hârtie. În realitate, profesoara a continuat să vină la clasă, în fața elevilor și să le predea ca-n prima zi. „Am ieșit la pensie în anul 2006, la 60 de ani, dar nu am plecat niciodată din școală. Este adevărat, am predat în mai multe unități de învățământ și a trebuit să fac naveta zeci de kilometri”.
Prima școală: la Hârșova, la liceul Ioan Cotovu. „Din Constanța până acolo sunt vreo 85 de kilometri. Nu puteam să parcurg zilnic această distanță dus-întors, așa că am ales să mă cazez trei zile la internatul școlii, de fapt, un fost cămin de elevi transformat în cămin pentru profesorii care veneau de departe. Eu de exemplu, ajungeam marți dimineață și plecam acasă joi seară sau chiar vineri. Am avut și noroc de o familie înțelegătoare, de un soț și de copii care m-au înțeles”.
La liceul din Hârșova profesoara avea ore de dimineața până seara. „Câte șase, șapte ore ore pe zi și o normă didactică de 16 ore. Dar știam pentru ce muncesc, pentru că aveam un salariu bun și eram mulțumită”.
Legea Bolojan a lăsat-o pe Floarea Băluță fără ore: „După 15 ani, a trebuit să-mi caut din nou de muncă”
După patru ani, în 2010, profesoara a prins un post mai aproape de casă, la Liceul tehnologic „I.C.Brătianu” din comuna Nicolae Bălcescu, acolo unde a profesat timp de 15 ani. „Localitatea era mai aproape de Constanța, la doar 33 de kilometri, o distanță pe care am parcurs-o zilnic. Dus-întors înseamnă 66 de kilometri. Dar cu mașinuța mea a fost floare la ureche”.
Aici, profesoara a predat și Fizică și Chimie. „Pe zi aveam și câte cinci, șase ore, iar pe săptămână ajungem și la 17, 18 ore. Era de muncă, avem copii mulți, clase multe, dar a fost frumos și-mi aduc aminte cu mare plăcere de această perioadă”.
În toamna acestui an însă profesoara a fost nevoită să-și caute post în altă școală. „S-a mărit norma didactică de la 18 la 20 de ore, iar orele mele au fost împărțite profesorilor titulari. Profesoara titulară de Chimie mi-a luat orele de Chimie, iar cea de Biologie mi-a luat orele de Fizică. Nu m-am supărat cât s-au supărat copiii care, la început de an școlar, s-au trezit fără mine”.
Ce era să facă? Pentru că de retras din activitate nici nu se punea problema. „Am fost activă toată viața, cum era să renunț? Așa că m-am dus la inspectorat, în ședința publică, și am primit ore la școala din Cumpăna, unde țin locul unei doamne profesoare care se află în concediu medical. Acum am 20 de ore pe săptămână, predau și la gimnaziu și la toate clasele de liceu”.
„Pe copii nu trebuie să-i ții în stres, că se îmbolnăvesc. Unii mă întreabă «Doamna, vorbim și despre fotbal?»
În fiecare dimineață, profesoara se trezește la ora șase, iar la șapte se urcă în mașină. La opt fără un sfert ajunge la școală, iar la opt fix intră în clasă. „Nu sunt obosită, ba chiar pot spune că acum parcă am și mai multă putere de muncă. Eu nu resimt această activitate ca pe un efort. Dimpotrivă. Este o plăcere să-mi fac meseria”.
Cât despre elevi, aceștia o adoră. „Ne-am obișnuit repede unii cu alții. Și sunt copii tare buni, copii deștepți, cuminți, care învață, se preocupă, îi interesează școala. Îi iubesc, mi-e drag de ei, dar îi pun și la respect când trebuie. Pentru că datoria profesorului este să ofere educație, să-i modeleze pe elevi, că de aia și-a ales această meserie. Însă copiii mă cunosc, știu ce pretenții am de la ei și am reușit să colaborăm foarte bine”.
Profesoara recunoaște însă că momentele preferate ale elevilor nu sunt atunci când le predă formule sau când trebuie să rezolve probleme, ci când au puțin timp și pentru ei. „Eu la dau copiilor mei 10 minute de relaxare. Pentru că au nevoie. Nu trebuie să-i ții în stres, că se îmbolnăvesc. Ba pe unii îi doare capul, pe alții stomacul pentru că nu au mâncat”.
Însă relaxarea presupune și discuții libere la clasă despre ce-i pasionează pe copii. „Vorbim despre pasiunile lor, despre timpul lor liber, despre sport, vorbim despre ei și așa ajung să-i cunosc cu adevărat. Să ne auziți cum vorbim despre fotbal. parcă-i și aud: Doamna, doamna hai să vorbim despre fotbal!”
Sunt însă și copii problemă pe care profesorii cu greu reușesc să- stăpânească la clasă. „Însă ca să-i ții pe copii aproape, să-i ai de partea ta, îți trebuie o tactică pedagogică și psihologică foarte bună. Într-adevăr, sunt și dascăli care nu reușesc să-și țină clasa-n frâu. Și îi înțeleg pentru că este foarte greu în ziua de azi, când elevii sunt expuși la informație, la tehnologie și au atât de multe drepturi. Unii se cred zei! Dar nu se poate așa, mai sunt și restricții”.
Profesoara Floarea Băluță: „Pe elevi nu trebuie să-i încarci cu teme multe”
Totul în viață trebuie făcut echilibrat și cu măsură, inclusiv procesul de predare și învățare, consideră profesoara de Chimie. „Eu nu îi încarc pe copii cu teme multe. Ce e aia să le dai câte 10 probleme? Eu le dau două, trei exerciții, să le rezolve acasă în jumătate de oră. Și numai după ce le-am explicat în clasă”.
Profesoara Floarea Băluță a mărturisit că elevii din ziua de azi sunt din ce în ce mai obosiți, încărcați cu prea multe teme, cu prea multe proiecte. „În orar sunt foarte multe materii care-i obosesc pe copii. Cred că ar trebui să fie mai multă practică și mai puțină teorie. Pentru că elevii efectiv nu au timp să facă față tuturor cerințelor noastre”.
Însă, când le dă teme, profesoara are pretenția să fie tratate cu seriozitate. „O temă scrisă îngrijit transmite un mesaj: respect față de profesor, respect față de disciplina respectivă și, până la urmă, față de tine. Le cer să pună data, titlul, să scrie cerința exercițiilor, iar la final primesc o notă. Vreau să văd dacă au depus efort, dacă au luat în serios ce le-am cerut. Nu e de joacă la mine! Cine se joacă, trece la tablă!”
„Mi-am făcut un catalog separat, doar al meu, care mă ajută să observ cum evoluează copiii”
Floarea Băluță este un profesor pe cât de iubit, pe atât de exigent, care dă note de 10 foarte rar. „Chimia și fizica nu sunt materii chiar ușoare, iar notele maxime se iau cu greu. Dar se iau. Însă numai cine învață cu adevărat. Pentru că pe mine nu mă poți păcăli. Eu îmi cunosc fiecare elev în parte, ce știe și ce nu știe”.
Profesoara și-a construit de-a lungul timpului un sistem de evaluare care nu dă niciodată greș. „Am un catalog al meu, personal, conceput în paralel cu cel oficial, un caiet în care trec toate informațiile cu privire la parcursul educațional al fiecărui copil ce-mi trece prin mână. Acolo pun note, pun absențe, acolo scriu cine s-a pregătit pentru oră și cine nu, cine și-a făcut temele și cine nu. Notez tot, nu ratez nimic”.
Deși lucrează pe tabla inteligentă, pune note în catalogul electronic, folosește tableta și computerul, profesoara Floarea Băluță preferă stilul vechi de predare și evaluare. „Notele din carnetul meu nu le trec în catalogul clasei. Sunt doar pentru mine, ca să-mi dau seama cum au evoluat elevii. Și nu le pun copiilor note mari la început, că apoi se lasă pe tânjeală”.
În catalogul personal al profesoarei fiecare elev primește câte trei note, iar nota finală, cea care este trecută în catalogul electronic, este formată din media celor trei. „Acum, de exemplu, în perioada aceasta, până-n vacanță, pe elevii mei îi așteaptă un test scris. Am un barem foarte clar, un punctaj pentru fiecare item, totul e gândit și structurat în așa fel încât nota să reflecte cunoștințele reale ale copiilor. Însă acest test este anunțat din timp, elevii primesc o bibliografie, știu din ce să se pregătească. Nu dau lucrarea de pe-o zi pe alta. Eu nu vreau să-i surprind cu lecția neînvățată, pentru că nu ăsta este scopul, nu am niciun interes. Dimpotrivă. Le ofer tot suportul ca să învețe, totul este explicat, transparent, la vedere”.
Apoi, pe lângă această lucrare scrisă, elevii mai primesc încă o notă pe caietul de teme. „Toate aceste note le trec mai întâi în caietul meu, iar la sfârșitul modului trec nota finală în catalogul digital. Pe parcursul a cinci module copiii mei primesc șapte note”.
Mesaj pentru cei care concep subiectele de Bac: „Fraților, am depășit scripeții! Sunt mașini moderne acum”
Profesoara ne-a mărturisit că examenul de Bacalaureat organizat de fiecare liceu, cu lucrări corectate de profesorii școlii respective oglindea mult mai bine nivelul de cunoștințe al copiilor. „Elevii mei, de exemplu, știau că vor da Bacalaureatul cu mine, că eu le voi corecta lucrările și învățau pe rupte. Acum nici subiectele nu mai sunt ce-au fost. De exemplu, cei care concep subiectele la fizică o țin an de an cu scripeții și planul înclinat. Măi, fraților, am depășit de multă vreme scripeții. Gata! Acum avem mașini moderne. Nu mai folosim scripeți ca să urcăm găleata cu nisip la etajul doi. Tehnologia a avansat și noi trebuie să ținem pasul cu ea”.
Am întrebat-o pe Floarea Băluță cum se descurcă la clasa a IX-a fără manuale, iar răspunsul a fost unul simplu. „Eu nu duc grijă că nu știu ce să predau la clasa a IX-a pentru că eu am totul în minte, nu am nevoie de ajutor. Am petrecut atâția ani la catedră încât știu toate manualele pe dinafară, nu mă împiedic eu de lipsa lor”.
Iar în rarele dăți când simte nevoia să deschidă manualul, îl folosește pe cel vechi, adaptând informațiile în funcție de noua programă școlară. „La fizică și chimie nu s-a schimbat materia, ci doar ordinea noțiunilor. De exemplu, la clasa a IX-a primul capitol era de mecanică, acum este optică. Și atunci eu folosesc manualele vechi, dacă am nevoie. Este aceeași informație”.
Floarea Băluță: „Toată viața am învățat și m-am perfecționat”
Însă profesoara Băluță este oricum o perfecționistă. „Toată viața am învățat, mi-a plăcut să mă perfecționez pentru că știința a progresat foarte mult, tehnologia s-a dezvoltat teribil, iar eu nu am vrut să rămân în urmă”.
Prima dată, a apărut Xeroxul și a lucrat multă vreme folosindu-l la clasă. „Apoi, au apărut primele calculatoare. La fel, m-am perfecționat și în acel domeniu. Acum lucrez numai cu tabla electronică și vă spun sincer că este o adevărată plăcere. Să înveți s-o folosești este, poate, puțin mai greu la început, dar, după ce-ți dai seama cum funcționează, nici nu vrei să mai auzi de tabla clasică, cea cu cretă și burete. Digitalizarea îți ușurează teribil munca”.
Floarea Băluță, profesoară de științe exacte, a fost întotdeauna atrasă de tehnică, tehnologie, aparatură modernă, și-a dorit întotdeauna să știe cum funcționează lucrurile. Nu degeaba conduce mașina de peste 40 de ani, cum nu degeaba s-a luptat să aducă în școala prima tablă electronică cu proiector. „Acum mulți ani am văzut într-un liceu din Cluj-Napoca o tablă electronică pe care mi-am dorit-o și eu la clasa mea. Era, de fapt, un proiector prins de tavan și care proiecta imaginile pe un ecran montat pe perete. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am convins pe directorul școlii mele să insiste la primărie să primim și noi un astfel de dispozitiv. Și am primit”.
Profesoara a adunat de-a lungul timpului o mulțime de diplome, certificate și atestate. „Am făcut toate cursurile posibile și imposibile, cu bani sau fără bani. Și m-au ajutat foarte mult. Am început cu calculatoarele, apoi am urmat cursuri de perfecționare în fizică, apoi în chimie, m-am înscris la cursurile AVE…am adunat un teanc de diplome, inclusiv de la elevii mei am primit câteva”.
Însă, recunoaște profesoara, nimic nu se compară cu diploma primită din partea elevilor ei la absolvirea liceului. „Am primit o diplomă pentru cel mai bun profesor și a fost un moment emoționant, pe care nu-l voi uita niciodată”.
Deși este dornică să învețe, să afle cât mai multe, să fie în pas cu timpul, cu prezentul, cu tot ce se întâmplă astăzi, Floarea Băluță nu vede cu ochi buni inteligența artificială în școli. „În afara școlii este bună, vorbim despre progresul societății, până la urmă. Dar trebuie să impunem o limită. Iar această limită o reprezintă școala. Consider că inteligența artificială este de ajutor, dar trebuie să fim echilibrați, să știm când să spunem stop. Pentru că oricât de deștept ar fi un program, un robot, o aplicație, nimic nu întrece explicațiile unui profesor bun. Roboții, oricât de performanți ar fi, nu pot înlocui dascălii de la catedră. Pentru că meseria noastră nu presupune doar să livrezi o informație și atât, trebuie să-i simți pe copiii din fața ta, să-i cunoști, să-i înțelegi, să ai empatie, să-i iubești. Iar o mașinărie niciodată nu va putea iubi”.
„Cine mai vine să predea pentru 22 de lei?”
Dar are profesoara și un mare of: sistemul de educație duce lipsă de profesori, catedra nu mai este atrăgătoare cum era pe vremuri, dascălii și-au pierdut statutulul, nu mai sunt nici respectați, nici apreciați. Elevii, părinții, decidenții…nimeni nu se mai preocupă de soarta lor. Dimpotrivă. „Tinerii nu mai sunt atrași către această meserie pentru că salariile sunt mici. S-a mărit norma didactică, a scăzut plata cu ora. Păi, pentru tineri nu mai rentează să vină la clasă pentru 22 de lei, căci ei au alte posibilități. Își pot găsi un job mai bine plătit în altă parte, în alt domeniu”.
Pentru profesoara de chimie însă contează orice bănuț. „Chiar mă întrebau prietenii, rudele, cunoștințele de ce accept să vin la școală pe banii aceștia. Accept pentru că îmi mai rotunjesc veniturile din pensie, pentru că vreau să am o viață cât mai activă, pentru că îmi iubesc meseria, este o meserie vocațională, pe viață. Iar când faci ceva cu pasiune, pasiunea aceea nu dispare odată ce ai ieșit la pensie. Îmi plac copiii, îmi doresc să-i ajut să învețe, să devină oameni mari și frumoși. Să fii profesor e mai mult decât să te duci la un serviciu oarecare”.
Însă puțini sunt tinerii care simt la fel. „Și nu mai vin la catedră. Nu-i mai atrage această meserie. Căci cui îi mai convine să facă azi naveta zeci de kilometri? Acești oameni au nevoie de salarii decente, de condiții mai bune de muncă. Păi, cum să vină ei să predea în școlile din rural dacă nu au o locuință? Ia să le dea statul o casă acolo sau bani de chirie, să nu mai facă naveta cum făceam eu la Hârșova”.
Floarea Băluță, despre ce înseamnă să fii un profesor bun: „Să faci față elitelor”
Am întrebat-o pe Floarea Băluță ce înseamnă să fii un profesor bun iar răspunsul ar trebui să devină o lege nescrisă care să-i ghideze pe toți cei din învățământ. „Înseamnă să ții pasul cu vremurile, cu timpul, cu elevii tăi. Înseamnă să le poți face față și lor, și părinților, și școlii. Dacă ai venit profesor de elită așa să rămâi, să faci față elitelor. Să predai pe înțelesul copiilor, să faci lecții frumoase, atractive, care să le dezvolte imaginația și curiozitatea. Să te ridici la nivelul așteptărilor, să nu faci compromisuri, să impui respect, să fii decent și să respecți la rândul tău”.
Anul acesta, Floarea Băluță va preda chimia la liceul din Cumpăna, însă la anul nu știe cum va fi. „Dacă se va întoarce profesoara titulară, îmi voi căuta ore în altă școală. Dar de renunțat, nu voi renunța. Cât mai sunt în putere și sănătoasă eu voi fi alături de elevii mei în clasă”.
