Prognoza iernii 2026-2027 în Europa s-a schimbat: datele din octombrie arată un semnal neobișnuit pentru vortexul polar
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cele mai recente date pentru iarna 2026-2027 indică o schimbare către temperaturi mai scăzute și mai multe ninsori în centrul, sudul și estul Statelor Unite. În același timp, nordul SUA și sudul Canadei sunt prognozate cu temperaturi peste normal, iar Europa ar urma să aibă o iarnă în general blândă și umed, potrivit unei analize Severe Weather Europe.
Cuprins:
- Ce s-a schimbat în prognoza din octombrie
- Super El Niño din 2026-2027 ar putea atinge un record de 75 de ani
- Cum au evoluat iernile cu Super El Niño
- Viscole, furtuni de gheață și ninsori abundente
- Prognoza pentru iarna 2026-2027
- Mai multă zăpadă în Statele Unite
- Europa începe iarna cu temperaturi blânde în aproape toate regiunile
- Vortexul polar, un posibil factor important la mijlocul iernii
- O iarnă care se intensifică spre februarie?
- Concluziile prognozei pentru iarna 2026-2027
Datele actualizate din octombrie pentru iarna 2026-2027 indică o schimbare către o vreme mai rece și mai ninsoroasă în sudul și estul Statelor Unite, în timp ce nordul SUA și sudul Canadei sunt prognozate să aibă temperaturi peste normal.
În Europa, modelele indică o iarnă în general blândă și umedă, cu șanse mai mari de ninsoare în regiunile nordice și la altitudini mari. Prognoza este influențată de un episod de Super El Niño care, potrivit datelor analizate, se îndreaptă către un vârf de intensitate în luna decembrie 2026. În plus, modelul ECMWF indică o posibilă slăbire neobișnuită a vortexului polar începând de la sfârșitul lunii decembrie și continuând în mijlocul iernii.
Evoluția actualizată a prognozei arată o amplificare a dinamicii atmosferice în Statele Unite, cu un sezon potențial mai activ în centrul, sudul și estul țării.
Ce s-a schimbat în prognoza din octombrie
Datele din octombrie arată o tendință mai rece pentru jumătatea sudică a Statelor Unite și o probabilitate mai mare de ninsori în cea mai mare parte a țării și în sud-estul Canadei.
Compararea ultimei prognoze cu cea precedentă indică o intensificare a zonei de presiune scăzută deasupra Statelor Unite și a zonei de presiune ridicată deasupra Canadei. Această evoluție indică o amplificare a configurației de iarnă deasupra SUA.
În același timp, se observă o consolidare a anomaliei de presiune ridicată deasupra Europei și o zonă de presiune scăzută mai adâncă deasupra Atlanticului. Această configurație favorizează o tendință mai blândă pentru continentul european.
Schimbarea temperaturilor este una dintre cele mai importante în noua prognoză. Sudul Statelor Unite se îndreaptă către o tendință mai rece, în timp ce nordul îndepărtat al SUA și sudul Canadei continuă să aibă o tendință mai caldă.
Și prognoza pentru zăpadă s-a modificat. Datele din octombrie indică mai multă zăpadă în cea mai mare parte a Statelor Unite și în sud-estul Canadei. Excepțiile sunt nordul Midwestului și sudul Canadei, unde prognoza indică mai puțină zăpadă.
În Europa, tendința este opusă: datele indică mai puține ninsori în cea mai mare parte a continentului, cu excepția zonelor nordice.
Super El Niño din 2026-2027 ar putea atinge un record de 75 de ani
Analiza actuală a fenomenului El Niño indică anomalii foarte puternice în zona ENSO, cu valori care depășesc 6 grade Celsius peste normal în partea estică.
Creșterea este considerată foarte rapidă, iar intensitatea maximă este de obicei atinsă în jurul lunii decembrie. Comparația cu episoadele anterioare de Super El Niño arată că fenomenul din 2026 evoluează mai puternic în această etapă decât celelalte evenimente similare din ultimele decenii. Potrivit prognozei ECMWF, episodul din 2026-2027 ar putea fi cel mai puternic El Niño din ultimii peste 75 de ani, cu un vârf mai ridicat decât orice alt eveniment înregistrat cel puțin din 1950.
Analiza folosește indicele RONI (Relative Oceanic Niño Index), o scară normalizată utilizată de NOAA și recunoscută de Organizația Meteorologică Mondială (OMM), care permite compararea episoadelor El Niño din perioade diferite. Și OMM estimează că El Niño va ajunge la o intensitate foarte ridicată și va atinge punctul maxim spre sfârșitul anului, existând o probabilitate de aproape 100% ca fenomenul să persiste pe durata iernii.
Cum au evoluat iernile cu Super El Niño
Episoadele puternice de El Niño din trecut au fost asociate cu o configurație atmosferică bine definită. Principala caracteristică este o zonă de presiune foarte scăzută și intensă în nordul Pacificului, asociată cu extinderea depresiunii Aleutine.
Această zonă de presiune scăzută favorizează o zonă extinsă de presiune ridicată deasupra Canadei, nordului SUA și Marilor Lacuri. Aerul rece este astfel deviat dinspre regiunile nordice, în timp ce traiectoria furtunilor devine activă în sudul Statelor Unite.
În Europa, această configurație favorizează circulația vestică și temperaturi mai ridicate decât normalul în cea mai mare parte a continentului. Datele istorice arată însă că iernile cu Super El Niño pot produce episoade severe de vreme de iarnă.
Viscole, furtuni de gheață și ninsori abundente
Pentru a evalua ce tip de fenomene ar putea apărea în iarna 2026-2027, specialiștii SWE au urmărit mai multe evenimente severe din iernile precedente cu Super El Niño.
Marea furtună de zăpadă din sud-estul SUA, iarna 1972-1973
În februarie 1973, o zonă de presiune scăzută care s-a intensificat în Golful Mexic a provocat una dintre cele mai importante furtuni de zăpadă din istoria sud-estului SUA.
La Rimini, în Carolina de Sud, s-au măsurat 24 de inci de zăpadă, iar la Macon, în Georgia, aproximativ 16,5 inci. Zăpada s-a acumulat până în sud, la Savannah, Valdosta și chiar Tallahassee, în Florida. Troienele de până la 8 picioare au închis aproape toate drumurile din centrul Carolinei de Sud timp de două până la patru zile.
Viscolul din 1983 de pe Coasta de Est
În februarie 1983, o puternică furtună de tip nor'easter a paralizat coridorul Interstate 95, între Washington și Boston, prin ninsori abundente. La Baltimore s-au înregistrat peste 22 de inci de zăpadă, iar la Philadelphia peste 21 de inci, ambele valori reprezentând la acel moment recorduri pentru cantitatea de zăpadă căzută în 24 de ore.
În zone extinse, cantitățile au ajuns la 15-25 de inci în marile zone metropolitane de la Washington și New York până în sudul Noii Anglii, iar majoritatea rutelor de transport au fost închise timp de mai multe zile.
Marea furtună de gheață din 1998
În ianuarie 1998, o furtună puternică de gheață a afectat nordul statului New York, Vermont, New Hampshire și Maine. În Maine, aproximativ 80% din populație a rămas fără energie electrică, iar unele pene de curent au durat mai mult de 20 de zile.
Au fost declarate dezastre federale în nordul statului New York și în Vermont, în nouă dintre cele zece comitate din New Hampshire și în toate cele 16 comitate din Maine. Milioane de persoane au rămas fără electricitate și în Ontario și Quebec.
Viscolul din perioada Crăciunului 2015
La scurt timp după Crăciunul din 2015, traiectoria sudică a unei furtuni a produs un viscol sever în New Mexico, Texas și Oklahoma. În estul statului New Mexico s-au înregistrat între 2 și 3 picioare de zăpadă, cu troiene de până la 8-10 picioare, ceea ce a dus la închiderea autostrăzii Interstate 40. La Lubbock au căzut peste 10 inci de zăpadă, cea mai severă furtună de zăpadă din oraș după cea din ianuarie 1983.
Viscolul istoric din ianuarie 2016
În ianuarie 2016, un nor'easter istoric a adus cantități foarte mari de zăpadă pe Coasta de Est. În Central Park s-au măsurat peste 27 de inci, stabilindu-se un record absolut pentru o singură furtună. La Baltimore a fost stabilit, de asemenea, un record pentru o singură furtună, cu peste 29 de inci de zăpadă.
În total, peste 100 de milioane de persoane au fost afectate, iar aproape 24 de milioane au avut parte de peste 20 de inci de zăpadă. Acesta a fost ultimul episod de Super El Niño înainte de cel actual. Astfel de fenomene nu sunt garantate în fiecare iarnă cu Super El Niño, însă aceste episoade sunt de obicei asociate cu o dinamică atmosferică puternică. O schimbare a curentului jet sau interacțiunea dintre diferite sisteme de presiune poate produce un episod sever de iarnă în regiunile aflate în aval.
Prognoza pentru iarna 2026-2027
Pentru prognoza sezonieră a fost utilizată cea mai recentă rulare a modelului ECMWF, bazată pe datele din octombrie. Cele mai multe hărți se referă la lunile meteorologice de iarnă, decembrie, ianuarie și februarie. Hărțile care arată schimbările și prognoza lunară includ însă și luna martie, pentru a acoperi întreaga perioadă până la începutul primăverii.
Prognoza ECMWF pentru presiune în intervalul decembrie-martie indică o configurație puternică asociată fenomenului Super El Niño. Principalele caracteristici sunt o zonă de presiune scăzută în nordul Pacificului și o zonă de presiune ridicată deasupra Canadei.
Prognoza arată o zonă amplificată de presiune scăzută în sudul și estul Statelor Unite, asociată unui curent jet puternic în Pacific. Zona de presiune scăzută se extinde către Atlantic și nordul Europei, în timp ce o creastă de presiune se menține deasupra zonelor centrale și sudice. Această configurație accentuează diferența de temperatură dintre Statele Unite și Canada. Temperaturile sunt prognozate peste normal în Canada și în nordul SUA, inclusiv pe Coasta de Vest și în nord-estul Statelor Unite.
În schimb, zona de presiune scăzută din sud este asociată cu temperaturi sub normal în sudul, centrul și estul SUA. Sistemele de presiune scăzută aduc perioade persistente de nebulozitate și vreme instabilă.
Mai multă zăpadă în Statele Unite
Prognoza precipitațiilor prezintă, de asemenea, o semnătură specifică fenomenului Super El Niño, cu valori peste normal în cea mai mare parte a Statelor Unite. Semnalul este deosebit de puternic în sud-est, est, sud-vest și California, pe fondul unui curent jet amplificat în Pacific. Un curent jet mai puternic în Pacific aduce presiune mai scăzută și mai multă umezeală, ceea ce poate conduce la creșterea precipitațiilor și a ninsorilor atunci când există și suficient aer rece. Cantități de precipitații sub normal sunt prognozate în nord-vestul SUA, nordul Midwestului și în sud-vestul și vestul Canadei.
În Europa, influența Super El Niño este mai puțin directă. Prognoza pentru decembrie-februarie indică temperaturi peste normal în cea mai mare parte a continentului, pe fondul unei circulații vestice blânde. În același timp, sunt posibile pătrunderi de aer rece din nord-vest, pe măsură ce zonele de presiune scăzută se deplasează din Atlantic către nordul Europei. Precipitațiile sunt prognozate peste normal în mare parte din continent. Circulația vestică și sud-vestică dinspre Atlantic aduce umezeală, crescând potențialul de precipitații, în special în vestul, centrul și sud-estul Europei.
Mai multe precipitații în timpul iernii nu înseamnă însă automat mai multă zăpadă. Pentru ninsori este necesară și o sursă de aer rece, care diferă în funcție de regiune și altitudine.
Schimbările de presiune și ale curentului jet influențează puternic distribuția zăpezii. Atunci când un curent jet sudic activ se combină cu perioade de aer rece, pot apărea furtuni de zăpadă importante în centrul, sudul și estul Statelor Unite.
Cea mai recentă prognoză ECMWF indică cele mai mari deficite de zăpadă în nord-vestul Pacificului, nord-estul de coastă al SUA și în provinciile maritime ale Canadei. În schimb, există un potențial peste normal pentru ninsori în centrul, vestul și estul SUA, precum și în Quebec și Labrador. La nivel regional, ninsori peste normal sunt prognozate în mare parte din sud-vestul SUA, în Câmpiile Centrale, Midwest, valea Ohio și în zona sudicilor Munți Apalași până în interiorul regiunii Mid-Atlantic.
Pentru iubitorii sporturilor de iarnă, cel mai puternic semnal de ninsoare este în Sierra Nevada, California. Ninsori peste normal sunt prognozate și în Great Basin, Utah, Munții Stâncoși din sud și la altitudinile ridicate din Arizona și New Mexico.
În Europa, principalele șanse de ninsoare sunt asociate unor sisteme individuale de presiune scăzută. Dacă acestea se deplasează mai la sud, către centrul continentului, pot atrage aer rece din nord în spatele lor. Configurația sezonieră generală nu este însă favorabilă unor ninsori extinse în Europa, cu excepția regiunilor nordice și a zonelor aflate la altitudini mari, precum Alpii. Majoritatea stațiunilor de schi ar putea avea un sezon dificil în ceea ce privește stratul natural de zăpadă. În schimb, datorită umezelii abundente din Atlantic, cele mai mari altitudini, de peste 1.800-2.000 de metri, ar putea primi cantități de zăpadă peste normal acolo unde temperaturile rămân suficient de scăzute.
Europa începe iarna cu temperaturi blânde în aproape toate regiunile
Decembrie 2026: Canada și nordul SUA încep iarna cu temperaturi blânde, sub influența unei zone puternice de presiune ridicată. O zonă de presiune scăzută în sud aduce un regim mai umed în sud-estul și pe Coasta de Est a Statelor Unite.
Europa începe iarna cu temperaturi blânde în aproape toate regiunile.
Ianuarie 2027: Configurația se amplifică. Coasta Golfului Mexic și sudul central al SUA devin ușor mai reci, iar California are parte de cea mai umedă lună. Europa rămâne blândă, dar în nord începe o schimbare.
Februarie 2027: Este prognozată cea mai rece și mai ninsoroasă lună pentru centrul, sudul și estul SUA, cu temperaturi sub normal din sud-vest până în sud-est. Nordul Europei se apropie de valorile normale, în timp ce jumătatea sudică rămâne blândă.
Martie 2027: Configurația începe să se relaxeze odată cu apropierea primăverii, cu temperaturi blânde în nord și o jumătate sudică a SUA ușor mai rece. În Europa revin condițiile în general blânde.
Vortexul polar, un posibil factor important la mijlocul iernii
Vortexul polar reprezintă circulația atmosferică extinsă din jurul regiunilor polare. Acesta se extinde de la suprafață până în stratosferă, la aproximativ 50 de kilometri altitudine, și poate menține aerul rece polar în interior atunci când este puternic. Un vortex polar slăbit sau perturbat poate crește probabilitatea unor configurații mai reci în anumite regiuni de latitudini medii, însă nu garantează temperaturi scăzute sau ninsori într-o anumită zonă.
Cea mai importantă formă de perturbare este încălzirea stratosferică bruscă, cunoscută drept SSW (Sudden Stratospheric Warming). În timpul unui astfel de eveniment, undele atmosferice puternice pot slăbi rapid vortexul polar și chiar îi pot inversa circulația în stratosferă. Cea mai recentă prognoză sezonieră ECMWF indică o slăbire neobișnuită a vânturilor vestice din stratosferă începând de la sfârșitul lunii decembrie și continuând până la mijlocul iernii. Prognoza coboară mult sub media pe termen lung, ceea ce indică un vortex polar mai slab în perioada de mijloc și de final a iernii.
O încetinire a vortexului polar înseamnă că vânturile vestice puternice din jurul regiunii polare slăbesc. Dacă acestea își schimbă ulterior direcția în stratosferă, poate avea loc un eveniment major de încălzire stratosferică.
O astfel de perturbare poate ajunge să influențeze atmosfera inferioară și să afecteze curentul jet, crescând posibilitatea unor pătrunderi de aer rece către sud. Cercetările referitoare la iarna 2015-2016, un alt sezon cu Super El Niño, au indicat, de asemenea, o evoluție neobișnuită a vortexului polar, cu o circulație relativ puternică la începutul sezonului, urmată de o slăbire rapidă în perioada de tranziție dintre decembrie și ianuarie.
O iarnă care se intensifică spre februarie?
O analiză de cercetare din 2019 arată că un El Niño puternic poate trimite mai multă energie sub formă de unde atmosferice din Pacific către stratosferă, exercitând o presiune suplimentară asupra vortexului polar pe măsură ce iarna avansează.
Acest mecanism poate slăbi vortexul polar în mijlocul și spre finalul iernii și poate perturba ulterior tiparele atmosferice de la niveluri mai joase.
Pentru a analiza tendințele din a doua parte a iernii, au fost analizate și două alte sisteme de prognoză pe termen lung: CanSIPS, modelul canadian, și NOAA CFSv2.
Ambele modele indică, pentru luna februarie, o zonă puternică de blocaj anticiclonic centrată deasupra Canadei. Aceasta favorizează o zonă pronunțată de presiune scăzută în Statele Unite și o circulație atmosferică perturbată.
Prognozele de temperatură pentru februarie indică o zonă extinsă cu temperaturi sub normal în anumite regiuni din centrul, sudul și estul SUA, în concordanță cu amplificarea zonei de presiune scăzută din sud. Acest lucru nu garantează episoade individuale de frig sau furtuni de zăpadă, dar consolidează semnalul pentru un tipar mai rece în anumite regiuni ale Statelor Unite în a doua parte a iernii.
În Europa, evoluția este diferită. Circulația vestică rămâne dominantă până în februarie, o configurație întâlnită de obicei în timpul iernilor cu Super El Niño. Modelul canadian indică însă unele semnale privind deplasarea unor sisteme de presiune scăzută mai la sud, către continent. Spre deosebire de America de Nord, unde semnalul Super El Niño este mai pronunțat, evoluția iernii în Europa rămâne sensibilă la schimbările din circulația Atlanticului de Nord și depinde și de alți factori atmosferici.
Concluziile prognozei pentru iarna 2026-2027
Nordul SUA și sudul Canadei: vreme mai blândă decât normalul, sub influența unei zone persistente de presiune ridicată. Sunt prognozate ninsori sub normal în sudul Canadei, nord-vestul Pacificului, nordul Marilor Lacuri și nord-estul SUA.
Sudul și centrul SUA: un curent jet sudic activ aduce un sezon mai furtunos, cu mai multe precipitații și temperaturi sub normal. Datele din octombrie indică o tendință mai rece și mai ninsoroasă, în special în Câmpiile Centrale, valea Ohio și sudul Munților Apalași.
Zonele montane din vestul SUA: cel mai puternic semnal de ninsoare este în prezent în Sierra Nevada, California. Ninsori peste normal sunt prognozate și în Great Basin, Utah, Munții Stâncoși din sud și la altitudinile mari din Arizona și New Mexico.
Vortexul polar: ECMWF indică o slăbire importantă începând de la sfârșitul lunii decembrie și până la mijlocul iernii. Modelele CFSv2 și CanSIPS indică, de asemenea, o configurație perturbată și un februarie mai rece în centrul, sudul și estul SUA. O iarnă care se intensifică în a doua parte a sezonului devine tot mai probabilă, dar nu este garantată.
Europa: prognozele sezoniere indică un regim vestic blând și umed, cu ninsori sub normal în cea mai mare parte a continentului. Cele mai bune șanse de zăpadă sunt în nord și la altitudinile mari din Alpi.
Prognozele sezoniere indică tendința generală pentru o perioadă de mai multe luni și nu pot anticipa furtuni individuale. Chiar și într-un sezon blând, un singur sistem atmosferic bine sincronizat poate produce ninsori sau episoade de frig importante, așa cum au arătat de mai multe ori iernile trecute cu Super El Niño.
