Amprentele arhitecților francezi și nemți din capitala României! Cum s-au construit cele mai frumoase parcuri din București și de unde li se trag numele
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Karl Fr. Wilhelm Meyer s-a ocupat de parcul Cismigiu, cel mai vechi din capitală, iar Friedrich Rebhuhn a supravegheat atent lucrările de la parcul Regele Mihai, fost Herăstrău, cel mai mare din oraș.
Cuprins:
- Parcul Cișmigiu - 30.000 de arbori românești și plante ornamentale de la Viena
- Parcul Regele Mihai I și fierăstrăul mecanic care i-a dat numele
- Parcul Carol - Un cadou la 40 de ani de domnie
- Parcul Tineretului - 8 luni în care ”Raiul căutătorilor de gunoaie” a devenit un loc potrivit pentru părinți și copii
- Parcul Circului, în locul gropii de unde s-a excavat argila
Parcurile sunt locurile unde fugim când orașul ne sufocă. Alegem oazele cu verdeață unde ne putem relaxa și unde ne putem petrece timpul într-un mod cât mai plăcut. De la plimbări cu barca sau vaporașul, la o partidă de șah cu cei mai în vârstă, sau pur și simplu o alergare pe aleile largi și curate ale parcurilor.
Libertatea vă prezintă astăzi povestea locurilor unde ieșim la fiecare sfârșit de săptămână. Cum au luat naștere, cine s-a ocupat de peisagistică și amenajări, când au fost inaugurate, dar și ce atracții găsiți în fiecare dintre ele.
Parcul Cișmigiu - 30.000 de arbori românești și plante ornamentale de la Viena
La începutul secolului al 19-lea, aici se afla o dumbravă cu un lac format de izvoarele naturale. Era menţionat sub numele de "Balta lui Dura neguţătorul". Pe 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, a poruncit ca aici să se construiască două cişmele pentru ca bucureștenii să aibă apă potabilă. Zonei i se spunea ”la cișmele”, denumire din care a derivat ulterior actualul nume.
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a ordonat baronului Borroczyn să se ocupe de secarea bălţii şi să transforme terenul într-o grădină publică, dar lucrările au fost amânate. Abia în 1847 a fost chemat de la Berlin arhitectul peisagist Karl Fr. Wilhelm Meyer şi numit şef al lucrărilor. S-au adus circa 30.000 de arbori şi arbuşti din judeţele Dâmboviţa şi Gorj, precum şi plante ornamentale de la Braşov şi Viena. Meyer a fost ajutat şi de grădinarul Franz Harer, dar din cauza morţii premature, în 1852, a lui Meyer la 38 de ani, lucrările au fost continuate de arhitectul peisagist german Friedrich Rebhuhn şi terminate în anul 1854. Atunci a fost inaugurat în mod oficial, atunci când a fost montat și primul chioșc de ziare din București chiar la intrarea principală!
În anul 1882, Cişmigiul a fost iluminat electric, iar în iarna anului 1883, lacul din grădină a îngheţat, ocazie cu care au fost organizate pentru prima dată concursuri pe gheaţă. O atracţie deosebită a Cişmigiului a fost restaurantul ridicat de arhitectul Ion Mincu şi numit "Monte Carlo", care a fost bombardat în timpul războiului, dar care există și acum!
În Cișmigiu există un loc special, "La Cetate", unde se află ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756. Parcul este întins pe o suprafață de 16 hectare și este cel mai vechi din București.
ATRACȚII
- Busturiile scriitorilor (Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri)
- Izvorul ''Sissi Stefanidi" (reprezintă o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, ce toarnă apă cu ulciorul)
- "La Cetate" (ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756)
- Patinoarul (varianta modernă a patinoarului natural care se forma în fiecare iarnă încă de la finalul secolului al XIX-lea)
- Bustul ''Maica Smara" (un monument din marmură)
- Monumentul Gheorghe Panu (realizat din bronz mai este numit și "Semănătorul de idei")
- Colțul șahiștilor (o zonă unde pasionații vin și joacă șah, în special în week-end)
- Grădina de trandafiri (expune numeroase soiuri de trandafiri cățărători)
Parcul Regele Mihai I și fierăstrăul mecanic care i-a dat numele
Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Proiectele au fost realizate de arhitecții Ernest Pinard și Friedrich Rebhuhn. Ultimul, un arhitect peisagist german care a lucrat în Anglia, Franța și Elveția a venit în 1910 în România, unde i s-a oferit postul de șef al secției horticole a orașului București. A fost cel care s-a ocupat și de Grădina Cișmigiu!
Parcul a fost amenajat în perioada anilor 1936-1939, iar arhitectul Nicolae Caranfil a avut un rol important în "desenarea" acestuia, dar și Octav Dobrescu, cel care a trasat aleile și construcțiile din parc.
Denumirea de "Herăstrău" vine chiar de la un gater, un fierăstrau mecanic, care era situat pe malul lacului. Iar din documentele istorice, fierăstraul era amplasat pe zona actualului DN1, fiind un obiect faimos în anii 1600.
Având o suprafață de circa 200 hectare, parcul este cel mai mare din București. Suprafața lacului e de cca 74 hectare, iar aleea ce înconjoară lacul are o lungime de 5, 92 km. În plus, lacul are un volum de 2.300.000 m³ de apă.
În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului, iar Teatrul de Vară din mijlocul parcului a fost inaugurat în 1956. De-a lungul istoriei sale, parcul s-a numit Național, Carol al II-lea, I. V. Stalin și Herăstrău. În decembrie 2017, odată cu moarte Regelui Mihai I, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat schimbarea a numelui în Parcul Regele Mihai I.
ATRACȚII
- Muzeul Satului
- Grădina Japoneză (inaugurată în anul 1998 cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România)
- Aleea Cariatidelor (20 de statui din piatră artificială realizate de sculptorul Ionel Stoicescu)
- Restaurant Pescăruș (construit în 1939 de nepotul celebrului scriitor Ion Creangă, Horia Creangă)
- Zona vaporașelor (în primul vaporaș care a trecut prin ecluză s-a aflat și regele Carol al II-lea al României)
- Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene (12 busturi din bronz ale unora dintre oamenii politici europeni)
- Insula Trandafirilor
- Zona Expoflora (o suprafaţă de 15 ha de decoruri florale)
Parcul Carol - Un cadou la 40 de ani de domnie
Inițiativa de amenajare i se datorează lui Ion N. Lahovari, ministrul în Guvernul George Gr. Cantacuzino. A fost construit între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont și a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. S-au mutat din loc circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan. Sub grija grădinarilor horticultori Samuel și Louis Leyvraz au fost plantați 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuști precum și numeroase plante și flori.
Conform planurilor întocmite de Ștefan Burcuș, Victor G. Ștefănescu, Ion D. Berindey a fost construit un castel de apă, denumit "Cetatea lui Vlad Țepeș". Cascada era străjuită de 3 sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Karl Storck. Cele 3 sculpturi sunt "Frumoasa adormită" și alte care reprezintă doi tineri nud, cunoscute ca "Giganții". După construirea Mausoleului, sculputirile au fost mutate pe marginea aleii centrale, iar "Frumoasa adormită" în Herăstrău.
Pe platoul care domină Parcul Carol a fost construit ulterior "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism". Ridicat după planurile arhitecţilor Horia Maicu şi Nicolae Cucu, monumentul are o înălţime de 48 metri şi a fost inaugurat la 30 decembrie 1963.
În anul 1991, mausoleul a fost dezafectat, osemintele reprezentaţilor comunişti fiind exhumate şi transferate în alte cimitire. În locul acestora au fost depuse osemintele ostaşilor căzuţi în Primul Război Mondial, din Mausoleul de la Mărăşeşti. Monumentul a fost închinat memoriei Eroului Necunoscut.
ATRACȚII
- Turnul lui Vlad Tepeș (este o reproducere a Cetății Poenari)
- Fântâna Zodiac (singura care nu a fost mutată din locul ei în timpul comunismului)
- Fântâna Cantacuzino (un monument de artă în stil neoclasic construit în 1870)
- Observatorul Astronomic
- Muzeul Național Tehnic "Dimitrie Leonida" (realizat după modelul Muzeului Transporturilor din Berlin)
- Arenele Romane (loc de spectacole, concerte)
Parcul Tineretului - 8 luni în care ”Raiul căutătorilor de gunoaie” a devenit un loc potrivit pentru părinți și copii
Acum mai bine de un secol în locul parcului de astăzi se găseau mormane de gunoaie, era vegetație sălbatică și oameni trăiau în cocioabe. În anul 1940 zona a fost concesionată pe 25 de ani pentru a fi groapă de gunoi, Uzinelor Comunale București. "Mlaștina Cocioc", "Raiul Căutătorilor în gunoaie" sau "Valea Plângerii" era numită zona în care se găsește acum Parcul Tineretului. Arhitectul Valentin Donose este cel care a proiectat locul, pentru a crea o zonă verde pentru populația din zona de Sud.
Amenajarea parcului Tineretului a început însă abia când Nicolae Ceauşescu a venit la putere, adică în 1965. Amenajarea de bază a durat doar 8 luni și a fost realizată cu ajutorul tineretului, prin muncă patriotică, de aici și numele parcului Tineretului.
Lucrările au durat până în 1974. Pe lângă spațiul verde care trebuia amenajat, în proiectul parcului era prevăzută și realizarea unui lac de 13 hectare, alimentat din pânza freatică și a trei insule.
În anii `80 Parcul Tineretului a fost extins către Est, odată cu construcția Palatului Pionierilor și Șoimilor Patriei. Astăzi Palatul se numește Palatul Național al Copiilor. În mijlocul parcului, pe 10 august 1974 s-a construit singura sală polivelentă din București! Tot în anii “80 s-a construit și Orășelul Copiilor, cel mai mare și mai modern parc de distracții din România acelor vremuri.
Parcul Circului, în locul gropii de unde s-a excavat argila
Este amenajat după planurile arhitectului Valentin Donose, pe o suprafață de 26 de hectare. Parcul mai este cunoscut și ca "Parcul Tonola" pentru că a fost construit pe fosta "Groapă Tonola". Groapa a fost formată odată cu excavarea argilei din locul respectiv pentru construirea unei fabrici de cărămidă de către Max Tonola, fabrică ce a funcționat până înainte de al Doilea Război Mondial.
Se distinge de celelalte parcuri din Bucuresti prin speciile sale de floră mediteraneană și lotușii egipteni. Aceștia din urmă sunt flori declarate monumente ale naturii și cresc pe marginea lacului numit "Lacul cu izvoare naturale". Frumusețea parcului este completată de sculpturile realizate în trunchiurile arborilor și arbuștilor uscați de artistul plastic C. Teodorescu și două statui, opere de artă, simbolul cosmonauților și simbolul prieteniei.
În ultimii ani s-au plantat în parc 20 de mii de arbori și arbuști, aleile au fost refăcute, sistemul de iluminat din parc a fost modernizat și a fost realizat și un sistem de irigați. În interiorul Parcului Circului de Stat se găsește una dintre atracțiile principale ale copiilor: Circul de Stat! Locul a fost construit în 1960 după planurile arhitecților Nicolae Porumbescu (șef proiect), Constantin Rulea, Sanda Bercovici și Nicolae Pruncu. De la clădirea acestuia spre lac pornesc peluze care permit plimbarea în jurul lacului.
